2,037 matches
-
în Timpul ăsta schimbător. Cu-ncredere lasă, în urmă, trecutul, dincolo de limitele timpului deschide fereastra realității dorite, nașterea altor începuturi. Din străfulgerarea luminii aduce un nou gând și-l îmbracă în suave, calde emoții, în culori de iubire, în armonia sunetelor celeste - Acum, Aici, în noul Timp -. ................................................ În fiecare clipă totul curge. Mâine va fi altfel... DACĂ TIMPUL S-AR OPRI - Îmi place anticariatul unde răsfoiești visele, îmi aduci Cerul mai aproape, grație și mișcare, pastel de acuarelă, accent de tempera și
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Fluier de anotimp, Editura Bibliotheca, 2011. La Editura Amanda Edit publică volumul bilingv (română-albaneză), „Pereții cuvântului”, 2011. În anul 2012 publică volumele bilingve (română-engleză), „Salvat de un mugur” și „Ultimul impact”, Editura Bibliotheca, unde publică și volumul trilingv (română-engleză-franceză), „Secunda celestă”. Apare în antologii literare, tradus în engleză, albaneză, rusă. Este membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni, al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.), membru al Societății Culturale Româno-Indiene (RICA) din anul 2007, membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” și al
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL „ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR” de EMILIA DĂNESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361178_a_362507]
-
pe care-i va împlini anul acesta). Ca orice iubitor de folclor și contemporan cu acești "nemuritori" pe care i-am ascultat, i-am admirat, (unii mi-au fost modele minunate în sădirea dragostei mele neostoite pentru melosul cu armonii celeste), fiindcă m-am bucurat nespus... că destinul mi-a întins o mână spre a reuși să gust din fructul dulce al muzicii și să ofer cu dragă inimă din comoara vieții mele, din agoniseala unor ani buni... prinos de recunoștință
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
umbre și pe flori, Săgeată de lumină, a astrului din zori, În murmururi tăcute cântate de poeți. Acolo unde floarea ne-mbată de parfum, Culori nemuritoare și vise de iubire, Crescute parcă-n dor, din firul ei subțire, În leagăne celeste la margine de drum. Acolo unde noaptea auzi privighetori, Pierdute voci de îngeri în cântece de iele, La umbra nevăzută a darnicelor stele, Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori. Acolo unde ploaia ne cântă s-adormim În tril
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
de cleștar”, ”en-staza”/”ek-staza”, ”fluturii albi”/ ”fluturii negri”. În discursul liric sintagmele urmează o arhitectură schițată prin coincidentia oppositorum, un univers al reunirii contrariilor, al armonizării ființei lirice în transcendent. Versul pătrunde prin acorduri psihedelice în starea de grație a celestului: ”cerul se desface din somnul/ cosmosului/ pământul răsuflă în ecouri proaspete”. În lirica Andreei Dănilă trupul trece printr-o serie de stări metamorfice, parcurge un periplu al combustiei interioare, se frânge în spectrele timpului, revine într-un carnal distorsionat tocmai
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
azvârlite în neant”(execițiu hermeneutic). Stadiul superior al stărilor existențiale este reprezentat de motivul fluturelui, metaforă- simbol, ce concentrează o întreagă semantică a evoluției umane. Trecând prin ternarul larvă - crisalidă - fluture, ființa metamorfozată se ipostaziază succesiv între planul teluric și celest, ducând în astral energia sacră a pământului: ”dimineața se naște din/ crisalida întunericului/ își desface fanteziile voluptoase/ ca un fluture alb/ fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic), ”îți văd în ochii mei/ chiar
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
lui: Să nu-mi trimiți blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaș flotant / Se schimbă des ... și cred că n-are rost / Să căutăm ... o altă clipă în neant. Creează cu ochii deschiși lumi în care numai el este fiind și celestul coboară în imaginarul imaginii lui dând arta artei sale, putința de a conștientiza existența existentului álter egoului definită prin dublul său. Literatul se leagă de toți ceilalți prin constucția telurică a trupului însă puterea minții se unește cu álter egoul
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
adulmecă din urmă / și blânde mâncă țărna / unde am călcat și unde am stat. Cât de mult mi-aș fi dorit să fi trăit într-o lume a luminii și a zâmbetului, să fi avut puterea înălțării păsării spre înaltul celest și goana calului în șesul teluric sau saltul peste crestele munților al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aș fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuințelor și a fricii de
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
NOAPTE DE IUBIRE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte de iubire Iubito este noapte Și noaptea-i o minune În care luna cântă Cu stelele la strune. Și în celeste cânturi Pământu-nvăluind Iubirea ne-o trezește Din mugure-dormind.... Și-n atmosfera sacră Ce a cuprins pământul Spre tine draga mea Îmi fuge mereu gândul. Trupul alb ca spuma E-o mare provocare, Dragostea mea iubito Ți-e roabă, la picioare
NOAPTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360855_a_362184]
-
să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită între „dianoia” (gândirea discursivă), „nous“ (intelect), „alogos“ și „eidos“ (idee), vom înțelege că este de necuprins vibrația subtilă a întrupării cuvântului (ascuns sub simbolul hieroglific) proiectat prin infinite oceane celeste de o unică esență reflectoare a Fiat/ului Creator. Prin schematizare și tipizare decorativă, sedus de latura tematică, locus logicus de factură axiomatică din „Firul de fum”, forează în trecutul abscons al altui Eu contingent, deja eclipsat de o aceeași
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
adevăr); Când pentru mine / s-a făcut împărat sufletul / am risipit / norii lumii / spălând cuvint / în focul plânsului / pentru zidirea / templelor. ( Pentru zidirea templelor) Cu fiecare vers pe care îl scrie, poetul moare câte puțin, iar actul creator presupune lumina celestă a „stelelor mii” din balada Miorița, ( Și la nunta mea/ A căzuto stea...”) căci ”sufletul exilat”, ”sufletul împărat”(Pentru zidirea templelor) al poetului se jertfește pentru creația ca Templu: „ ... Când deschid piatra / cu flacăra privirilor / Pământu-mi spune alergând: / Până și
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
într-o dulce voluptate tu te-ai arătat în vis coborai din nalte ceruri în armuri de chihlimbar precum îngerii-nserării ce zburau prin paradis și de care eu sărmanul nu aveam atunci habar o femeie zână dulce din închipuiri celeste lasă-mă să dorm pe vise în crivaturi de argint te vedeam așa departe ca o stampă bizantină pe-o bazilică creștină printre ruine din egipt și deodată vii la mine într-o rochie de bal printre pomii toamnei sure
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
terapie a sufletului, calea de rezistență a ființei interioare în fața neantului. Iubirea devine adevărată, autentică doar dacă acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița... cu noaptea prinsă-n plete”,„Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”,„Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”,„Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
terapie a sufletului, calea de rezistență a ființei interioare în fața neantului. Iubirea devine adevărată, autentică doar dacă acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița ... cu noaptea prinsă-n plete”, „Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”, „Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”, „Calvarul dragostei apuse”, „Moartea ... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine” ... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj aparent transparent, dar de mare profunzime... care surpă temeliile lumii și ale vieții... se regăsec versurile: m-am rătăcit într-o
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
după un periplu existențial misterios, dureros și spectaculos și, cu precădere, o meditație asupra timpului care nu iartă. Poemul e scris alert, implicarea lirică fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând, ne duce/ Spre îndepărtări celeste,/ Unde altă stea străluce.../ Iar pe raza-i de lumină,/ Străjuind noaptea adâncă,/ Prințul mândru să revină,/ Trei zeițe-așteaptă încă!”. Legătura dintre emițătorul (omniscient) de text și receptorii săi e frecvent controlată de cel dintâi: „Să ne fie cu iertare
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Simplu că un abandon, ademenitor că o chemare, muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, nobile certezza, elementare transitorietà
APUS de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364279_a_365608]
-
sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, nobile certezza, elementare transitorietà, spiga di grano a maggio, roșa purpurea,fiore di loto, risonanza armonica di celești crini fulvo-crèmisi... Îl cielo și spegne, la terra giace nel sapore arcigno di fine giornata e tu,cullata dall'incanto, sogni,amica mia. Referință Bibliografica: APUS / Luca Cipolla : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013
APUS de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364279_a_365608]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > O ALTĂ LUME NOUĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
basm cunoscute: ”...vara maramureșeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpițele de pe dealuri în armonia lor cu munții, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ și lumea celestă”. Cartea fiind, în bună parte, descrisă de domnul Ștefan Dumitrescu în Prefață și, într-o altă interpretare, de domnul Geo Călugăru în Postfață, voi mai atrage atenția numai asupra unui ”semn” cu o semnificație istorică dintre cele mai importante: zona
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
este deschis la ele. Iar în „Frumoasa Doamnă, Poezia” - autoarea scoate în relief și aceste binefaceri spirituale: „Ea, doamna noastră, poezia, / Unește inimi și trăiri, / Sădește-n lume armonia, / E mama scumpelor iubiri”. Poezia Virginiei Vini Popescu pulsează de seve celeste și telurice, e viguroasă și delicată în aceeași măsură, cheamă la pace și liniștea sufletească, la armonie cosmică și la bunătate și înfrățire între oameni. E o poezie pozitivă prin excelență: degajă lumină, dragoste, îndemn la sfințenie: „Lumina cerului pulsează
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Împărățind stele-perechi. Zăpezile de altădată, (Ori nu mai sunt, ori nu mai vin) Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată... Mă ard, dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vieții parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger,îmbrătișați,spre zori Le retopim cu nonșalanță, În vremuri noi, uitând de noi... ***** Zăpezile de altădată... Căldura lor? N-o voi uita!.. Mă însoțesc în ierni, departe, Ningând, visând cu pana mea... (18.12
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
un mare poet, venit și el din Moldova. În al doilea nivel semantic noțiunile, „ființa-mi de lut”, „iubirea” , „rădăcinile adânci”, „aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălțarea spiritului din sinele său, din profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele „aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată și ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină: „Timpul, fără a-și schimba măsura,/ Ghemul Ariadnei l-a desfăcut,/ încet, de la
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
îmbietoare ce dau glas iubirii Că viața o cuprinde cu roz de azalee ! Tu gingașa făptura a miilor de rime Care scoți la lumină sensibilă poveste Cu îngerii din cer și ale tale lacrime Și visele de ieri, cu iubirile celeste... Viața îți e sensibilă și dragostea mare Prin mii de versuri fine tu sufletele încânți, Cuvintele cu îngeri prin ramuri că o boare Transformi iubirea mare în sensibile dorinți... La tine în poveste se naște armonia, Din suflet îi cresc
MARIEI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368568_a_369897]