676 matches
-
în parlament. Abia în secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea făcu din Anglia și Țara Galilor un regat unic (Actul de unire: 1536). Învingător al celților din Țara Galilor, Eduard I nu reuși să iasă victorios în lupta sa împotriva celților din Scoția. După ce muri regele Scoției, nelasând ca urmaș decât o fetiță care locuia în Norvegia, Eduard făcu o propunere foarte înțeleaptă: s-o ia în căsătorie fiul său, ceea ce ar fi dus la unirea celor două regate. Ideea părea
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
engleză includ "suastika" și "svastica". Nume alternative pentru formă: Svastica apare în artă și în simboluri preistorice sau în diverse contexte: noroc, soarele, Brahma, în conceptul hinduist de samsara. În antichitate, svastica a fost folosită mult, printre alții, de hitiți , celți și de greci. Apare și în alte culturi din Asia, Europa, Africa și America - uneori ca motiv geometric, uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism. Ubicuitatea svasticii a
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
În mitologia celtică, este zeul elocvenței, al cuvântului. El stăpânește uriașa putere pe care o au cuvintele asupra oamenilor. Este fiul zeiței Dana și frate cu zeul Dagda, celții considerându-l drept inventatorul alfabetului antic Ogham, alfabet folosit în vechile scrieri irlandeze. este reprezentat ca un bătrân îmbrăcat în piele de leu și ținând într-o mână o măciucă, iar în cealaltă un arc, târând după el un grup
Ogma () [Corola-website/Science/299556_a_300885]
-
GERM, unde ar putea pur și simplu să se refere la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior "Germani" provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". O a III-a sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor. Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând "aproape","gearr" din irlandeză
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
ar putea fi de forma: "*kar-", "*ker-", "*gar-", "*gher-". Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice și să le excludă pe celelalte. Pe de altă parte, negermanii, în principal celți, romani, greci, erau numiți "walha-*" (acest cuvânt este la originea unor cuvinte precum Wales, Vlahi, Valonia etc.). Cuvântul generic "țiuda-*" ("oameni") (care apare în numeroase nume proprii, precum "Thiud-reks" și, de asemenea, în etnonimul "Suedezi" din engleza veche "sweo-ðēod") nu
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
a inspecta posturile de gardă, asigurând supravegherea garnizoanei pe timp de noapte. În această calitate el are un sclav pe care însă, potrivit hagiografilor săi, îl tratează ca pe propriul său frate. Trimis în Galia, poate pentru că el cunoștea limba celților, cu ocazia unuia dintre rondurile de noapte, într-o seară din iarna anului 338, la Amièns, el îi oferă o parte din mantia sa unui sărac pătruns de frig, căci din soldă nu-i mai rămăsese nimic după ce-și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
sic] "Isterul primește tot într’un timp apele a doă" [sic] "rîurĭ marĭ. Karpis și Alpis es" [= ies] "din țară maĭ sus de Obricĭ, curge spre nord și se perd" [sic] "în acelaș" [sic] "fluviŭ... Isterul ese" [= iese] "din țara Celților, și după ce trece Europa întreagă, întră [sic] prin Skiția printr’una din mărginile eĭ." Observații: În 1860 și 1862 se adoptă în mod oficial alfabetul latin, dar, contrar propunerii lui Ion Heliade Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
eveniment, o parte dintre etruscii din regiunea Padului a emigrat, iar restul s-a amestecat cu populația celtică. După războaie în care au fost învinși de romani, boii au devenit parte din provincia Galia Cisalpină (nordul Italiei). Boii și alți celți (galați sau galateni) din regiunea Dunării poate au participat la o invazie celtică în Grecia la un secol după invazia din Italia. Celții au fost înfrânți în cele din urmă, dar nu înainte de a se fi stabilit definitiv în partea
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
fost învinși de romani, boii au devenit parte din provincia Galia Cisalpină (nordul Italiei). Boii și alți celți (galați sau galateni) din regiunea Dunării poate au participat la o invazie celtică în Grecia la un secol după invazia din Italia. Celții au fost înfrânți în cele din urmă, dar nu înainte de a se fi stabilit definitiv în partea de vest a Anatoliei într-o regiune cunoscută ulterior cu numele Galatia. Peste două secole mai târziu, Iulius Cezar consemnează dislocarea finală a
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
de numărul de asistenți. Aceștia din urmă au fost probabil *ambouii, spre deosebire de omul cu statut, *bouvios, proprietarul de vite. Ceea ce susține ipoteza că *bouii au fost inițial o clasă socială, a proprietarilor de vite. Polybius se referă la faptul că celții erau vecini apropiați ai etruscilor și „că au aruncat ochi lacomi asupra țării lor frumoase”. Invadând valea fluviului Pad, cu o armată numeroasă, celții i-au izgonit pe etrusci, iar boii au luat malul drept, din partea centrală a luncii Padului
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
au fost inițial o clasă socială, a proprietarilor de vite. Polybius se referă la faptul că celții erau vecini apropiați ai etruscilor și „că au aruncat ochi lacomi asupra țării lor frumoase”. Invadând valea fluviului Pad, cu o armată numeroasă, celții i-au izgonit pe etrusci, iar boii au luat malul drept, din partea centrală a luncii Padului. Strabon confirmă că boii au imigrat venind din teritoriile lor situate la nord de Alpi adăugând că au fost unul dintre cele mai mari
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
izgonit pe etrusci, iar boii au luat malul drept, din partea centrală a luncii Padului. Strabon confirmă că boii au imigrat venind din teritoriile lor situate la nord de Alpi adăugând că au fost unul dintre cele mai mari triburi ale celților. Titus Livius aratăcă boii și lingonii au trecut "Poeninus mons" (conform obiceiului lor, romanii denumeau treacătorile prin munți "mons"), această denumire referindu-se la o trecere în Alpii Pennini, cel mai probabil pasul Sf. Bernard. Ei au găsit țara între
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
a boilor pare să fi cuprins Alsacia, Bavaria, Austria, până în Boemia. Suebii, un popor germanic care s-au stabilit mai ulterior pe malul stâng al Dunării, se aflau încă în partea centrală a Germaniei și nu reprezentau o amenințare pentru celți. În Italia, boii au ocupat așezarea veche etruscă de la Felsina. Mai târziu, când au stabilit o colonie acolo, romanii au numit-o Bononia (astăzi Bologna), nume romano-celtic similar cu Vindobona (Viena), toponim aflat de asemenea pe teritoriul boilor. Foarte probabil
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
probabil Bononia vine de la un cuvânt celtic cu sensul „oraș”. Dovezile arheologice de la Bologna și apropierea acesteia contrazic mărturiile lui Polybius și Titus Livius în anumite puncte. Ei susțineau că boii i-au expulzat pe etrusci. Polybius îi prezintă pe celții din Italia ca locuind în colibe, fără mobilier, dormind pe paturi de frunze. Practicau agricultura și războiul și nu s-ar fi îndeletnicit cu orice altă artă sau știință. Averea le era compusă exclusiv din aur și cirezi de vite
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
altă ramură tribală, stabilită mai devreme în regiunea respectivă. Ritualul de înmormântare la boii din Italia seamănă cu cel din Boemia, de ex. înhumarea, care era mai puțin frecventă la galii cisalpini, și absența colanelor de tip "torquis" tipice pentru celții occidentali. De aceea se presupune că boii cisalpini proveniseră din Boemia. Emigrând în Italia venind din regiuni situate la nord de Alpi, unii celți învinși s-au mutat înapoi la rudele lor. Boii panonici sunt remenționați la finele secolului al
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
care era mai puțin frecventă la galii cisalpini, și absența colanelor de tip "torquis" tipice pentru celții occidentali. De aceea se presupune că boii cisalpini proveniseră din Boemia. Emigrând în Italia venind din regiuni situate la nord de Alpi, unii celți învinși s-au mutat înapoi la rudele lor. Boii panonici sunt remenționați la finele secolului al II-lea î.Hr. când i-au respins pe cimbri și teutoni (Strabon VII, 2, 2). Mai târziu, au atacat orașul Noreia (astăzi în Austria
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
și kachina În plus față de zeii listați în alte locuri, există mai multe ființe mitologice despre care se vorbește în actuala cultură vestică. Vezi și Zeii bucătăriei. Zeii lusitani (sau Portughezii Antici) au fost fost legați mai târziu de invadatorii celți și romani. Poporul lusitan a adoptat culturile celte și romanice, influențându-și-le pe-ale lor cu ale celorlalți. Mulți zei lusitani au fost adoptați de către romani. Vezi și: Menehune Dietățile sardiniene, despre care se face referire în mare în
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
Mediu din Panonia și Transilvania. În jurul anului 60 î.Hr., triburile celtice ale boilor s-au retras din regiune, fiind succedate de triburile germanice ale quazilor, iar din secolul al VI-lea de triburi slavice (care s-au amestecat cu autohtonii celți și germani). La sfârșitul secolului al VIII-lea s-a înființat Principatul Moraviei, în sud-estul Moraviei de astăzi, în Záhorie din sud-vestul Slovaciei și în părți din Austria Inferioară. În 833, acesta devine statul Marii Moravii, după cucerirea Principatului Nitra
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta dacă Dromichaites a fost regele tracilor, al geților sau al odrisilor. Țara lui a fost localizată în Dobrogea, în Câmpia României. După moartea acestuia din 281 i.en. în urmă bătăliei de la Kurupeidon, celții au pătruns masiv în Peninsula Balcanică. Au traversat Tracia și Macedonia, l-au învins pe Ptolemeu Fulgerul al Macedoniei și au pătruns în Grecia și ajung la Delfi, unde au jefuit sanctuarul lui Apollo. Celții au fost respinși și din
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în urmă bătăliei de la Kurupeidon, celții au pătruns masiv în Peninsula Balcanică. Au traversat Tracia și Macedonia, l-au învins pe Ptolemeu Fulgerul al Macedoniei și au pătruns în Grecia și ajung la Delfi, unde au jefuit sanctuarul lui Apollo. Celții au fost respinși și din marea lor masă se desprind trei grupuri distincte: galatii ce se așează în Asia Mică în provincia Galatia, alții, sub conducerea lui Comontirius, s-au așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
multor neamuri. Același lucru aflăm și de la Strabon: "...numai că unii dintre suebi locuiesc, după cum am spus în Pădurea Hercinica, alții în afara ei, învecinându-se cu ei". Continuitatea locuirii geților pe teritoriul de azi al Slovaciei, alături de alte seminții precum celții, poate fi urmărită, în stadiul actual al cercetării, și după moartea lui Burebista, până spre sf. sec.III și începutul sec.IV e.n. Să urmărim în continuare hotarele de sud-est și nord-est ale statului lui Burebista. Despre luptele cu scordiscii
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
respectiv Gent, provine din sau "Gandia", „pământ la confluența râurilor”. Denumirea latină provine din cuvântul gal "condate", cu semnificație asemănătoare. O altă etimologie ar putea fi cuvântul proto-indo-european "°gan", cu semnificația „vărsarea unui râu”. Numele de Gent vine de la cuvântul celt "Ganda", care însemnă "deltă". După ce orașul a fost sub conducere romană în jur 400 a fost câștigat de franci. In secolul al IX-lea normanzii jefuiesc regiunea Gent. Carol cel Mare încerca mai târziu fără succes să-i înfrângă pe
Gent () [Corola-website/Science/299323_a_300652]
-
60 km nord-est de Geneva. Este capitala cantonului Vaud. Populația sa din decembrie 2003 era de 126.766 locuitori. Este situat în mijlocul unei regiuni producătoare de vin. Pe malul lacului Geneva, în locul în care se ridică astăzi cartierul Vidy din , celții au întemeiat, cu secole în urmă, o așezare. Pe locul acestei vechi așezări celtice romanii au construit o așezare militară pe care au denumit-o "Lousanna". Romanii, deși au creat o rețea bine dezvoltată de drumuri continentale, preferau transportul pe
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
bucătăria tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație dintre toate țările membre NATO și este singura care nu are o armată, apărarea țării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns. Conform și , călugării celți denumiți "" ar fi trăit în Islanda înaintea sosirii coloniștilor scandinavi, posibil ca parte a unei misiuni hiberno-scoțiene. Săpături arheologice recente au scos la iveală la Hafnir, în peninsula Reykjanes, ruinele unei cabane. Datarea cu carbon arată că ea a fost
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]