490 matches
-
aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe masă... Călugărul, ca de obicei, nu-i de față. Mănânc pe așezate, fiindcă știu că el nu se grăbește niciodată. Așa s-a întâmplat și de această dată, dar... Tocmai pe când mulțumeam Celui de Sus pentru îndestulare, a intrat: Bogdaproste, părinte! Să fie primit, fiule! Acum ar cam trebui să te hodinești, după cuviință. După aceea, văzând și făcând... Nu uita însă că somnul vine mai ușor dacă deschizi o carte și încerci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
resimțit ca o imensă umilință, se naște ogoliul: ce umilință să nu ne fi întrebat nimeni în chiar privința noastră! Când ceea ce este intim-străin în noi devine pur și simplu străin, când în locul acomodării cu zestrea noastră apare revolta împotriva "celui" care ne-a înzestrat fără să ne consulte, și astfel când în locul iubirii de noi apare ura, disperarea și dezgustul că sîntem fără să ne recunoaștem ca autori a ceea ce sîntem - libertatea se întoarce împotriva condiției ei gravitaționale, vrea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toate și fiecare în parte, alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului? Și nu trebuie să am grijă cum le umplu? Ce-i drept, pentru ele nu trebuie să dau seama Fundației Humboldt, ci fundației care sânt eu însumi și "celui" ― dar cui oare, Doamne? ― care mi le-a dat. Că sânt 18 250 și nu 90 nu schimbă din punct de vedere esențial nimic. Din punct de vedere esențial contează un singur lucru: că ele reprezintă, întocmai ca și cele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ateismul însuși, asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se Întrebe dacă murise, fusese ucis sau se sinucisese cineva În celula aceea. Un bărbat Încropise un calendar, dar socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că era, practic, inutil. Altul scrisese versuri: Cinci ani singuri o să mă plimb În celuă, și-aș dori să fiu cu soțioara-mi de mînă - iar cineva scrisese dedesubt: N-o să fie, băi pulă, o aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
celuilalt, coroanele lor înțesate de frunze se uniseră și se împletiseră atât de tare, încât numai vara îți puteai da seama care era diferența dintre ei, în funcție de culoarea fructelor, atunci știam care creangă aparține prunului cu fructe galbene și care celui cu fructe roșii, ne cățăram în ei cu mare efort, culegeam prunele calde, pe care le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am fi oare îndreptățiți să înscriem în reflecția noastră și o piesă ca Bacantele de Euripide, unde dubla valoare a maniei dionisiace constituie miezul tragediei? Pe de o parte, mania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Doamna Agnes Strichen, Howesbank Avenue numărul 25, Aberdeen... Logan nu mai așteptă să i se spună și codul poștal, ci doar urlă „La dracu’!“ și apăsă pe accelerație până-n podea. Mașina alunecă șerpește În drum. — Ascultă-mă, Îi spuse el celui de la control, gonind cu Vauxhall-ul cel ruginit prin zăpadă și gheață, detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te va însoți. 9. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ia nipănimaiu... seulement en français și ea îmi rezumă fraza de dinainte într-un c’est beau... très beau... Cineva din spate mă bătu pe umăr și-mi întinse un bilețel, îndemnându-mă blând să-l dau dalșe, mai departe, celui din fața mea - m-am executat și acela îl înmână dalșe omului din rândul următor, până bilețelul ajunse pe scenă, la Kaminska; și alte bilețele circulau prin sală, ele se adunau într-un pocal, lângă pian. Era clar și simplu: artistului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu e prea greuă. Vorbește în germană mai bine decât aș fi sperat vreodată, iar la matematică zbârnâie. Un prieten bun, care ne-a făcut la toți horoscopul, l-a arondat încă de la un an domeniului real. Iar pe Iulia, celui artistic (cu specializarea mass media!Ă. Pe zi ce trece, văd cum profeția se-mplinește. Matei se uită fascinat la toate emisiunile de pe Discovery, încântându-se de modul în care se produc diferite lucruri. Băiatul și mama lui nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o poziție ireală, parcă era fracturată, așa de nefiresc îi stăteau mâinile și picioarele. Nu avea nici un fir de păr pe corp. Nicăieri, adică nici măcar acolo, unde parcă ar fi trebuit doi, trei cârlionți necopți. Câteodată, traversa patul ilegal, nemailăsând celui de lângă ea decât opțiunea jumătate în pat, jumătate pe jos. Atunci coboram de tot din pat și începeam să o privesc. Pe barcă nu dormi niciodată cu lumina stinsă. Trebuie să ai o sursă mică de orientare. Luminița aia neadormită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ziua de mâine. Da. Ele erau. Când au văzut cum arăta, totul, au rămas fără grai. Șiau dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de demult, lăsată omenirii, spre aducere aminte, și spre perpetuă venerare. Singura, care lipsea din acest impresionant decor, era, tocmai gazda! Pe neașteptate, se și explică
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
n), întru care scrie pentru mai sus numitu că, aflându-să înpodobit cu învățătură elinească și de altile, știind bine și limba moldovenească, întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domniia sa mai cu diadinsul cu tălmăcire Octaihului celui mare și cu alte...și având și tipografiia sa...n-au lipsit a-l agiutori dându-i și privileghiia ce trebuicioasă cu care să poată ave odihna lui...și să poată lucra necontenit lucrul tipografii ca să să îndestuleze țara de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
2257, f. 4291), arată că pentru poet, finalul capodoperei sale în forma apărută, și anume, starea înghețată, era nesatisfăcător, fără logică internă. Pentru că încremenirea este moarte, iar viul este mișcare. Suferința lui Hyperion era metafizică, era viață spirituală dureroasă. * Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar știu cè va suna clopoțelul fixat deasupra ușii și cè va veni cineva, am mai fost cândva aici, sè primeascè clientul întâziat în noapte, Împing cu grijè ușa și într-adevèr clopoțelul sunè că o melodie uitatè de demult anunțându-mè celui din spate care probabil, în așteptarea clienților, se uitè la televizor, celei! e o farmacistè tânèrè, Bunè seară! Bunè seară! Spuneți, vè rog! Aș vrea, Tot sunteți ud! Da, plouè! Și n-aveți o umbrelè?! Sè nu rèciți! ploaia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a crea impresie. Vine cu pași mici și hotărâți până la mijlocul mesei, își trage scaunul și se așează. În tot acest timp, în camera de conferință s-a lăsat o liniște deplină. Ministrul s-a așezat, i-a șoptit ceva celui din stânga sa, apoi și-a deschis mapa neagră și a scos câteva hârtii din ea. Parcurge cu privirea titlul, parcă pentru a-și aduce aminte, apoi ia poziție și începe să vorbească. Se auzea numai vocea sa, căci a amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a înaintat pînă la Mareșa. 10. Asa a mers înaintea lui, și s-au înșiruit de bătaie în valea Țefata, lîngă Mareșa. 11. Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, și a zis: "Doamne, numai Tu poți veni în ajutor celui slab ca și celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi. Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru; să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!" 12. Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mergea din mână în mână, la Marius, la Mihai, la Kyta, la Titi, la Shumy, la Romy, la mine și iar de la capăt la toți, încă o dată, până ce terminam de golit tot conținutul. Trăgeai câteva guri bune apoi o dădeai celui de lângă tine. Din trei, patru ture eram k.o. fiindcă mie nu-mi trebuia mult ca să mă îmbăt, așa că am revenit în cantină cu gând să dansez. Jocul de lumini, mișcarea haotică a umbrelor de pe pereți creată de țopăiala colegilor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nici un chip! Și ce sunt tainele acestea care se săvârșesc sub proprii mei ochi lipsiți de corp și cum de se pot împăca oamenii ăștia ciudați cu o condiție care mie mi-a fost fatală? Mii de alte suflete asemeni celui al meu se răsucesc cu aceeași disperare, acuzând aceleași neînțelegeri, dar acest lucru nu mai poate încălzi cu nimic un biet nenorocit pe cale să fie damnat la frigul veșnic. Nebună karma trebuie să fi fost aceea care nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Un sfat puritatea nu-i de vânzare oricâte „beneficii” ar rezulta din „vânzarea” aceasta! O seamă dintre cei cocoțați pe un podium cred că sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cu neputință să nu învingă balaurul. Trebuia să-i găsească punctul slab și să-l înfrângă. Dar cum balaurul avea aceleași puteri, orice transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și balaurul îi va cădea pradă fără-ndoială. Vrăjitorul luminii devenise sceptic văzând că ceilalți apelaseră la puterile lor miraculoase, dar fără un rezultat favorabil lor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]