1,540 matches
-
mai târziu, în exact același decor ca și înainte, a urmat o nouă rundă de strigăte “motor” și “acțiune!” Numai că, de data asta, tocmai când actorul se lăsa peste tipă să o sărute, a început să sune un telefon. Celularul Adrianei. Patruzeci de capete s-au întors în direcția ei în timp ce ea, fără să se sinchisească, a început să cotrobăie prin geantă, a scos telefonul și l-a închis — dar numai după ce s-a uitat să vadă cine sună. — Tăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câteva secunde după ce îi spuseră noapte bună, lucru care pe Emmy nu o deranjă deloc. Era încă puțin cam năucă după somn, dar când își aminti că Izzie e însărcinată, simți că i se face gol în stomac. Își luă celularul și ultimul număr din revista Elle, coborâ cu liftul până la parter și ieși prin celălalt capăt al holului spre piscina luminată discret și frumos amenajată. În afară de doi tipi de vreo douăzeci și ceva de ani care beau bere și jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trebuia să recunoască), Toby era norocos să aibă lângă el o persoană așa tânără și frumoasă ca Adriana, iar el, slavă Domnului, părea să-și dea seama de treaba asta. Ca o replică, numele lui Toby se aprinse pe ecranul celularului. Așteptă să sune de trei ori, apoi răspunse. — William? întrebă ea pe un ton confuz. — Adriana? Tu ești? Bietul Toby părea încurcat și ușor indignat. — Oh, Toby, querido! Ce mai faci, iubitule? Ce bilet minunat mi-ai scris! — Cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în cazul bărbaților cu care te întâlnești tu de obicei... Te sun când mă întorc în New York duminică, bine? Se auzi un țac-țac și maică-sa zise: Stai să văd... să verific agenda. Ah, da, atunci vom fi în Dubai. Celularul ar trebui să funcționeze, dar întotdeauna e mai bine să suni pe telefonul din apartament. Ai numărul ăla? — Îl am. Vă sun acolo. Urează-mi succes! — N-ai nevoie, querida. Ești o fată absolut minunată pe care orice bărbat — inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui Emmy — altădată camera de oaspeți a familiei de Souza — se duse direct la dulapul cu haine și scoase iPodul și acumulatorul celularului din bolul de sticlă pentru pești pe care Emmy îl folosea ca să depoziteze diverse mărunțișuri. — Uite. Puneți-le în geantă și hai să mergem. Să nu cumva să pierdem avionul ăsta! — Bine, bine, mormăi Emmy dându-și grăbită cu peria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tare. Au organizat totul, va lua prima cursă de întoarcere, există un British care pleacă imediat după ce sosește ea. Au organizat totul, o s-o ducă într-un loc liniștit. O să-i aducă un ceai, o să-i întindă receptorul telefonului. Țin celularul deschis în buzunar, se prinde bine aici, am controlat deja, e important. O să mint, o să încerc să nu-i spun că ești într-o situație foarte gravă, bineînțeles că n-o să mă creadă. O să creadă că ai murit. Dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
papară cu ouă de la găinile ei, îmi spălase și îmi călcase cămașa, și acum tremura în timp ce o sărutam, în timp ce îi întorceam spatele. Iubirile noi sunt pline de spaime, Angela, nu au un loc în lume și nu au o destinație. Celularul vibrează. L-am așezat pe pervaz pentru că acolo prinde mai bine. Nu răspund imediat, deschid larg fereastra, apoi apăs butonul verde. Am nevoie de aer. Vocea mamei tale este incredibil de aproape, nu se aude nici un zgomot de aeroport în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scos sângele din capul tău, canula s-a umplut de roșu. Te clătesc cu ser fiziologic. Manlio stă așezat în fața mea. A sosit de câtăva vreme. M-a îmbrățișat, a încercat să plângă, fără să reușească, s-a agățat de celular. S-a înfuriat pe cineva de la aeroport. Avionul mamei tale are o ușoară întârziere și el a insistat să afle ora exactă de aterizare, a început să discute, a ridicat vocea. Să se înfurie pe un funcționar pentru nimic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mamei tale are o ușoară întârziere și el a insistat să afle ora exactă de aterizare, a început să discute, a ridicat vocea. Să se înfurie pe un funcționar pentru nimic este maniera lui de a fi alături de mine. Are celularul cald încă, nu reușește să-l lase din mână, ar vrea să telefoneze din nou, dar nu știe cui. Se teme să rămână singur cu mine în interiorul tăcerii. Știi că este obișnuit să aprindă viața așa cum își aprinde trabucele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intelectuală a patriei. Înăuntru au intrat 18 spectatori. Cu mine cu tot. Doi homosexuali care discutaseră afară despre Antichristul lui Nietzche, o femeie cenușie cu blană de castor și soț surdo-mut, o doamnă foarte grasă, doi ambuscați, o brunetă cu celular, o pereche cețoasă proaspăt căsătorită, ceilalți 7 fiind nedefiniți. După filmulețul de deschidere, doi au părăsit incinta. Scurtmetrajul Ideile bune vin de sus (Marius Olteanu) n-a făcut decît să demonstreze că ele de fapt nu vin de sus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Virginia Woolf, Între acte, dar și pe Shakespeare, scrie: „Iată Întrebarea care ne frămîntă: to be or not to be?” Cititorii lui nu știu acuma ce-ar putea să facă, tu bi or not tu bi, o fi de la celular, Îl duc oamenii la ureche, nimic. Pulbere i-a făcut Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți cu țăranii și mai puțin cu intelectualii obnubilați totuși Împreună din cauza acestor violente accese de cultură elisabetană. Știe și legenda păsăricii Phoenix, carbonizată la microunda mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se dezleagă un rebus. Romeo, cum să stai În balcon chiar atunci cînd se trage-n tine. Edison ar Învăța să vorbească la celular. Africanii n-ar Învăța nimic. În cvsidecedata Săptămîna, Oana Micu propune domnilor Paler și Ștefan Augustin Doinaș următoarele. „Domnilor și maeștrilor, lăsați politica În seama celor care și-au făcut din ea un ideal.” Un impetuos exemplu negru de funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu m-am gândit până acum? Îți amintești unde l-ai lăsat? — Cred că în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
direct spre pata umedă de transpirație de pe pantaloni. Splendid! Dar Înainte de a calcula că, punând la socoteală și pantofii Manolo, făcusem praf articole de Îmbrăcăminte În valoare de trei mii o sută de dolari În mai puțin de trei minute, celularul a urlat să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iau? De ce trebuia dusă respectiva la apartamentul Mirandei? Și, ținând cont de faptul că Miranda avea șofer personal, menajeră și bonă, de ce, Doamne iartă-mă, trebuia să fac eu treaba asta? Mi-am amintit că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina În New York și m-am gândit că ultimul lucru de care aveam nevoie În clipa de față era o altercație cu poliția rutieră, așa că am tras pe dreapta și am aprins luminile de avarie. Inspiră, expiră, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
of the West, un joc pe calculator pe care Miranda voia să Îl cumpere pentru Moises, fiul lui Oscar și al lui Annette de la Renta. O oră mai târziu, Înainte de a ajunge chiar În centru, mi-am dat seama că celularul putea fi folosit și pentru convorbiri interurbane, așa că i-am sunat Încântată pe ai mei și le-am povestit ce grozav era locul meu de muncă. — Ăă, tată? Bună, sunt eu, Andy. Poți să ghicești unde sunt acum? Da, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta Începea să fie deja ridicolă. Ora două a venit și a trecut, apoi două și jumătate, apoi ora trei și nu mă puteam gândi decât la cât Îmi e de foame. Am Încercat să o sun pe Emily pe celular, dar a intrat direct mesageria vocală. O fi murit În sala de mese? m-am Întrebat. S-o fi Înecat cu salata, s-o fi prăvălit la pământ după ce o fi dat pe gât un suc? M-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la birou. Brian avea să lase cărțile la portarul clădirii lui din Upper West Side, iar eu urma să trimit o mașină să le ia de acolo a doua zi, la unsprezece dimineața. Șoferul Mirandei, Uri, mă va suna pe celular ca să confirme că a preluat coletul și că e În drum spre aeroportul Teterboro, unde cele două cărți vor fi predate pilotului avionului particular al domnului Tomlinson și de unde vor fi transportate la Paris. O clipă mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi trebuit să-mi iau măsuri de prevedere și să am Încă din ajun confirmarea tuturor celor implicați, ca să mă asigur că toți pașii din coregrafia aceea atât de sofisticată fuseseră executați. Am făcut, disperată, săpături În geantă În căutarea celularului, pus la dispoziție de cei de la Runway tocmai ca să fie siguri că eram În permanență la doar șapte cifre depărtare de Miranda. L-am descâlcit, Într-un sfârșit, dintre desuurile de pe fundul genții și m-am prăbușit pe pat. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbesc cu ea, pentru că poate lăsa mesajeă. Cincizeci de parai pe lună - fără să punem la socoteală convorbirile interurbane - părea un preț mult prea mic pentru liniștea mea sufletească. Mă rog, nu tocmai liniștea sufletească, mai degrabă Înștiințarea din timp. Celularul Însă nu-mi permitea astfel de bariere. Sigur, dispunea de aceleași facilități ca și telefonul fix, dar, din punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rog, nu tocmai liniștea sufletească, mai degrabă Înștiințarea din timp. Celularul Însă nu-mi permitea astfel de bariere. Sigur, dispunea de aceleași facilități ca și telefonul fix, dar, din punctul de vedere al Mirandei, nu exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exista absolut nici un motiv pentru ca celularul să fie vreodată Închis. Indiferent de circumstanțe, Îmi era interzis să nu răspund. Puținele motive pentru care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i, ce, la un examen ginecologic te caută-n urechi? Foarte bine. Pricepusem. Uram cu patimă Împuțitul ăla de celular, dar nu-l puteam ignora. Mă ținea legată ca un cordon ombilical de Miranda și refuza să mă lase să mă detașez sau să mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca Într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]