737 matches
-
pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și s-o împace cu soarta. Vine pe la ei și Iorgu Voinea; se stabilește ușor un fel de prietinie între el și bătrâni. Matei a vorbit cu Maria și despre Vasilică Popazu... Apoi în noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit necinstind și omorând două femei, pier înecați în noroi. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu moartea lui Scovarză Firme la Chișinău: "Regia Statului monopolurilor". "Peșterie". Ideia că nu putem ieși, noi Românii, decât bine din încurcăturile veacului acestuia, pentru că avem oameni slabi la conducere. Dac-ar fi oameni mari și de acțiune, atunci ar cerca să se ridice ei deasupra vremurilor: probă Ștefan cel Mare care ne-a asigurat autonomia, deci domniile pământene și fanariote cu tot convoiul lor de nenorociri; cum însă oamenii sunt mici, chiar foarte mici, evenimentele îi iau ca pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prezentă influența Diavolului, care stă și-l supraveghează, căutând prilej să-i mai scrie un păcat la răbuș. Într-o zi bătea (la Fălticeni) un cuiu cu barda. Dă o lovitură cam greșită și strâmbă cuiul. Îl îndreaptă și iar cearcă să-l bată. Îl strâmbă din nou. Așa de câteva ori. Amù El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuiul. Îl îndreaptă și iar cearcă să-l bată. Îl strâmbă din nou. Așa de câteva ori. Amù El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl strâmbă, iar îl îndreaptă; și, cu năcaz, în sfârșit, izbucnește într-o sudalmă, răpezind cu mânie barda. A izbutit, dar cu prețul unei jertfe. A făcut un păcat, diavolul i l-a prins și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și calul. Cu 25 de copii de casă, scapă la M-rea Bistriței. Amărât, se desparte și de copiii de casă, ca să rămâe singur. Cu doi cai din care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea, pierde un cal cu scule și bani. După patru zile de rătăcire, zdrobit se culcă, și în timpul somnului și cellalt cal fuge. Singur, pe jos, în furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pot să nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora îngăduie lui Farges să proclame în fața lumii că războiul bacteriologic american în Coreea și China e dovedit fără contestație posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth Enoch și John Quinn, care au luat parte personal la bombardamente bacteriologice. Zadarnic d. Acheson a încercat să nege bagatelizând o mărturie a unor "oameni mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
București, în 1885, ședințele Junimii bucureștene s-au mutat în casa lui. Amfitrionul descrie atmosfera într-o scrisoare către A. Naum, din 3 nov. 1885 „Ieri seara a avut loc întâia întrunire a Junimii la mine, nu la Maiorescu, pentru ca să cercăm a introduce alt spirit în adunările acestea ce degenerase la Maiorescu cu totul. Acolo ajunsese treaba a fi mai mult o amestecătură de jurnaliști, doritori de vești, oameni ai politicii, etc decât a unor membri dintr-o societate literară... N-
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
tata te cată că nu știe unde ești și tu stai aici, când te-a găsi tot te omoară"! Și așa tehui de cap m-am dus până la gard să sar în grădină la noi. Și de trei ori am cercat și de trei ori am căzut iar în cimitir. Și a patra oară am sărit în niște urzici și am dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric, al "culegătorilor" autentici, cu mențiunea că el rămâne "un iute la limbă și slobod la gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării. Neîndoielnic, Iorga a contribuit decisiv, încă în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, la mutația produsă în receptarea operei lui Ion Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nu mai cântau cucoșește la casa moșneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, că moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul. Vocabular: șijderea: tot așa, la fel; asemenea balauri: (în basme) monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat cociorva: unealtă casnică compusă dintr-
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne au istovit cu un adaos de munci grele. Și cu cât roboteam mai trudnic, cu atât eram mai muritori de foame. Am cercat să nempotrivim și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au înhățat un jude bătrân, l-au legat cu picioarele de grindă, au tras izmenele de pe el și l-au bătut cu biciul. Și pe-o bătrână de aproape șaptezeci de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și tot cercând cât de adâncă este apa, am alunecat de pe un prag de pământ de sub apă și m-am dus la fund. M-am și văzut înecat. În apă am deschis ochii, am văzut pragul de pe care alunecasem, m-am prins
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
numele acesta umblă prin românime Ca soarele prin holde, ca doinele prin rime, Nu și-a aflat odihna: era a lui menire Un strălucit bărbat să-l poarte-n strălucireă“ („Vlăstar al lumii românești“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „De noi cercarăm plânsul, ne-a mai robit durerea, ei ne-au fost totdeauna și visul, și puterea Vlăstar al lumii noastre, al spiței românești crescu pământul țării înalt la Scornicești, Azi când destinul nostru cu veacul se ntretaie rostim un nume simplu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente 5. Bine te-am găsit, bre comis! Să trăiești, chir6 paharnice! La mulți ani, arhon 7 spatar! Și cu bine, cilibi 8 aga9! Erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie să o recunosc, de a mă face să reintru în mod onorabil în banii mei, preschimbând mereu cărțile jucate cu altele nouă, și alternând cu mine de mai multe ori la facerea bancului; însă toate au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ați înțeles voi Kurzsichtige Philister?112 Președintele celor nouă răspunde: N-am înțeles. Pace vouă, tuturor! strigă cu voce adâncă de bas pântecosul Creangă, care vine pe scenă cam cu chef. Ce vă bateți capul cu împărățiile și umblați că cercați marea cu degetul! Să vă spun eu unde doarme peștele. Știți voi povestea lui Ion cel prost care a intrat ziua mare pe fereastră în casa popei? Nu?... Să v-o spun eu. Dar pănă a nu începe istoria cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare de seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l apucase ceva. În zadar cercai să-l liniștesc și cu binele și cu răul, el tot mai tare hârâia și se zbătea. Nu înțelegeam ce are. Deodată perciunatul meu de vezeteu se întoarse înspre mine: Chicoane!... îmi zise el cu glas schimbat, sunt doi oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au propus trei persoane: Dl. D. Iacobeanu, Toader Pintilescu și fratele meu Toader Miron Boca. Dl. Th. Pintilescu a cedat în favoarea Dlui. Învățător Theodor Capraru - din Mărăști - care era venit în sat la noi pentru că în ziua aceea era și cercă cultural la coală. S-a hotărât să se meargă la Iași - la Casa Centrală, să se vorbească cu directorul general al Casei Centrale care era Fotin Enescu. - Tot el era și ministru la Domenii - căci atunci granița era la Mărășești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fluierașul, a primit o mențiune. Evenimentele politice au dusă la reorganizarea, pe baze noi, în care prima factorul politic, activității cultural-artistice din lumea satelor. Căminul Cultural a primit numele poetului Vasile Alecsandri* și și-a diversificat activitatea, incluzând și un cercă al jucătorilor de șah. Din echipa de dansuri din 1938 a făcut parte și Mircea Ignătescu, meșter în toate și bun dansator. De altfel, fiind cunoscut în Luncași ca un bun cunoscător al jocurilor populare, a fost chemat, prin anii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că ortul era o monedă străveche, păstrată în expresia: „I-au dat ortul popii”, și s-a plătit dusul mortului la groapă sau „A dat ortul”, a plecat din lumea aceasta. O variantă a jocului Mișca, care presupune așezarea în cercă și cineva stă în mijloc și trebuie să ghicească la cine e „mișca” care l-a lovit, este Lenca despre care se spune: „La Filipeni jocul [Lenca] nu apare însoțit de o serie de formule conservate în dialog, în alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
22 august 1960, înregistrată de Olimpia Bădăluță, aflată la autor. 27 Datele și „poza” mi-au fost furnizate de Huțu Vasile; o parte le-am aflat și de la Ilie Vraciu și Mihai Căținaș. *în 1906 la Școala Lunca era un cercă cultural „Vasile Alecsandri”, cu un președinte 28 Mărturia domnului Mircea Trandafir (28.V.2009), în școala din Slobozia. 29 Despre Banda Jianului din Lunca Filipeni, cu personajele din „piesă” am aflat de la Ignătescu Mircea. 30 Preot Gheorghe Antohi, Istoricul bisericii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși, pornit și el în lume dintr-o altă vatră de sat, de unde reține pentru tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo câte un epitet esențializator sau creionat dintr-o singură tușă esența unei structuri omenești complexe: Visătorul Dionis 236, un ateist superstițios 237, e minune oare că pentru el visul era o viață și viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]