900 matches
-
vite; satul Tohănești...și cu trei mori gata, într-o casâ, cu amândoi țărmurii în apa Bârladului...și cu trei vii...apoi Tătăranii...seliștea Comăndărești, pe Jijie...Ursăreștii pe Prut...o pivnițâ în târgu în Iaș, cu casâ și cu cerdac și cu trei dugheni gata, ce iaste în Cizmărie; așijderia șease dugheane împotriva acestor dugheane, iarăși în Cizmărie, peste pod, și iarăși altâ pivnițâ, cu casâ și cu doao dughiane, tij în Cizmărie. Așijderia și casâ cu loc cu tot
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fie scutiți...ce să fie numai pentru poslușnia sfintei mănăstiri...Si pentru a gusta mila ce am făcut...cu aceasta sfântă mănăstire dator să fie și igumenul care va fi dupe vremi a cerca să aibă purtare de grija pentru cerdacul (casa) ce s-au făcut di cătră domniia me pe moșie mănăstirii ca să nu să răsipească și să tocmească cele ce s-or strica dupe vreme.” - Uite de unde aveam să aflu, mărite Spirit, că vodă Matei Ghica și-a făcut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pregătită. A doua zi urma să se slujească prohodul și s-o însoțească pe drumul cel din urmă pe ființa cei născuse, îi crescuse și le îndrumase pașii și îi învățase cum să trăiască. Prapurii de la biserică erau sprijiniți pe cerdac având fiecare legat câte un ștergar împodobit cu cusături alese având câte un ban legat la unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Micle, pe când profesorul Ștefan Micle era rectorul Universității ieșene. Mergând apoi pe firul legendei, aflăm că poetul ar fi avut un „idol blond” pe o ulicioară liniștită din Tătărași, unde la umbra plopilor din poartă se ascundea o căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe care o vom face maestrului Theodor Pallady...Casa este așeztă pe un tăpșan în ușoară pantă. O scară înaltă din piatră urcă printr-un capăt al cerdacului foarte larg și umbros. Un bărbat cu figură distinsă de conte ne întâmpină poftindu-ne în casă. Intrăm și ochii ne sunt atrași de tablourile dintre care unele încă miros a ulei proaspăt...Când atmosfera s-a mai încălzit, maestrul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
după 86 de ani și spune în pisania lui grecească: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeescul și preacinstitul acesta templu...” N-a ridicat-o însă chiar „din temeliile pământului”, ci a zidit turla, zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe. Ștefăniță Lupu are meritul de a fi împodobit cu pictură biserica, aducând - pe la,1661 zugravii care au pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor cărturar N.I. Popa, într-un interesant eseu, scrie o analiză amicală a "ieșenismului" ca mod de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din lumina ei. Iar autorul "Adelei", sensibil și romantic, acceptă până la urmă Luna tuturor poeților. Poate de aceea era prezentă și la îngânduratele conversații dintre Emil Codrescu, eternul îndrăgostit, și frumoasa Adela, cântând apoi la clavecin valsuri de Chopin. În cerdacul lor "de sub lună" era aceeași prezență selenară, era și Luna lui Eminescu și cea a lui Turgheniev. Poate ceva mai mult a lui Eminescu? De la Lună la pământeni. Ne aducem aminte (mereu amintirile își cer dreptul la viață) că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe sub „un strălucit arc de triamv colosal (foarte mare)“. La Mitropolie, „mădularii Sfatului administrativ au primit pe m. s. înaintea porticului (pridvor)“; „ulița domnească aproape de piață era împodobită de o frumoasă poartă de triamv, lângă care să înălța o tribună (cerdac) plină de dame și de persoane însămnate. Douăsprezece fiice de boieri în alb îmbrăcate și de flori încununate, cu eșarfe (baiadere) de coloruri naționale, să afla lângă această poartă.“ Asupra sinonimiei dintre cerdac și tribună urmează, poate, să mai medităm
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
triamv, lângă care să înălța o tribună (cerdac) plină de dame și de persoane însămnate. Douăsprezece fiice de boieri în alb îmbrăcate și de flori încununate, cu eșarfe (baiadere) de coloruri naționale, să afla lângă această poartă.“ Asupra sinonimiei dintre cerdac și tribună urmează, poate, să mai medităm; valoarea pedagogică a metodei rămâne însă nezdruncinată 1. Printre adepții ei, în afara cadrului publicistic, îl găsim și pe Anton Pann, multe titluri din Povestea vorbii (1847) fiind formulate în „partidă dublă“: „Despre pedanți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
că există o sumedenie de lucruri în viața voastră pe care eu nu le știu. [...] c. p. 5 august [1950], sâmbătă, Țigănești Azi a fost cam răcoare; poate e prima zi de toamnă. Sunt la masa mea de lucru din cerdac; e aproape 6; e ceasul fermecat, aproape vesperal, dar încă foarte legat de orele trecute. Azi-dimineață am fost să le duc puțină pâine cu marmeladă celor două măicuțe chelărese, pe urmă m-am întors aici și am început scrisoarea lungă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți, departe de orice așezare omenească. Și înserarea crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pârăului, ne apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea tăcere a uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic. La întrebările noastre răspunde că n-are, parcă se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte, n-are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și niște lăvicere, iar Ionică găsește oleacă de iarbă cosită. Ca să ne astâmpărăm foamea ne ducem la restaurantul băilor. Un portar ca la otelurile din București ne întâmpină; o muzică de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
idem, și un puiu fript tot așa; numai prețul nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin cei mari, intri după ei și te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai mult dacă ai băut un pahar două, mai mult decât ți-i obiceiul. Te gândești la hodina scurtă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în cenușă, cu fața la pământ... Văd livezile, viile, lanul de grâu îngustat de expropriere. Curățenie și îngrijire. 60 călugări, 40 frați. Cei mai mulți, Moldoveni din Basarabia. Mori de vânt pe zări de deal. Prisacă lângă Stăreție. Bucovineanul frate Ion. Stăreția are un cerdac larg și minunat pentru după amiezi tihnite... Hârjauca, mai în codru, e grămădită sub un picior de munte păduros, sălbatic, ca la M-rea Neamțu lângă care se întinde până în iaz o mare livadă. Dincolo de iaz viile și crama. Întemeiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la 31 Dechemvrie 1939, la bojdeuca lui Ion Creangă, în strada Țicău, când s-a făcut parastasul de cincizeci de ani dela moartea lui, la care parastas am asistat. Sosisem cel dintăiu la bojdeucă, cu frate-meu Vasile. Eram în cerdacul ce dă spre Ciric. A intrat Gh. Cuza cu un profesor Obreja; a venit la mine, salutându-mă. În tren, am avut unele explicații, în care i-am arătat de ce acum câțiva ani, tot în același tren spre Iași, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din nuiele și capacul învelit cu mușama. Pornea astfel landoul în dăngănitul talangelor atîrnate la gîturile cailor de știa tot tîrgul că străinii de localitate mergeau la băi, la Slănic. Pe la mijlocul drumului, unde se ajungea cam pe la vremea prînzului, era Cerdacul, un restaurant-pavilion, construit din lemn și împodobit cu ramuri de brad, fără ferestre și fără uși, ceva numai pentru vară. Se mînca păstrăvi din apa de munte și pui fripți. Mirosul puilor de pe frigarele din spatele pavilionului se simțea de departe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o fac pentru a ridica în slăvi satul și a vorbi despre decăderea orașului. Satul este păstrător al tradițiilor, acolo omul are un bun simț natural, carei vine din „fibra lui sănătoasă“, iar veșnicia, precum știm, a făcut ochi în cerdacul unei case țărănești, nu în altă parte. În contrast, orașul este decăzut moral și spiritual, o adunătură de mizerie și de vicii. Această viziune are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără s-o întreb, îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac. Îl cheamă ea îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
și Costică I.Maxim. El s-a născut la 27 aprilie 1896 în târgușorul Bivolari din județul Iași. Pe tatăl său îl chema Ion Maxim iar pe mama Victoria. Pe mama sa am văzut-o stând pe un scaun pe cerdac la ginerele ei Tomovici care era stăpânul fabricei de scaune din gara Fălticeni. Era o femeie bălană și foarte frumoasă. Costică Maxim sămăna foarte bine cu ea. Și ea i-a spus ficiorului ei Costică: "Au trecut pe aici învățătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
general În fața unei Înșiruiri de saloane sau camere, oferă un spațiu versatil putând deveni mici camere În legătură cu salonul, continuare a spațiului interior (belvedere, recreere). Acest tip de spațiu se obține prin retragerea față de planul fațadei. Corespondentul din arhitectura românească sunt cerdacurile și foișoarele culelor și caselor din zona de deal a Olteniei și a Munteniei. Așadar și acest model a fost folosit pe scară largă În arhitectura românească, prin nenumăratele interpretări de factură neoromânească la limbajul stilizat al loggiilor moderne. „Pentru
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
Munteniei. Așadar și acest model a fost folosit pe scară largă În arhitectura românească, prin nenumăratele interpretări de factură neoromânească la limbajul stilizat al loggiilor moderne. „Pentru plăcerea de a eși la aer, arhitectura națională și-a făurit acele minunate cerdace acoperite, cari dau atâta veselie interiorului și atâta farmec exteriorului ...după cum la casa modernă, sunt terasele și balcoanele deschise pentru soarele de vară, dar nu și pentru marile neajunsuri ale zăpezilor deiarnă.― (Traianescu) În plus, În clădirile moderne interbelice, elementul
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
discursul urbanistic sau rural al timpului, prin zidăria sau lemnăria edificiului. Lucrarea presupune că într-un fel numai al lor picturile românești narează prin detaliile recuzitei din grădina casei cu umbrelă de soare și fotoliu de răchită sau prin imaginea cerdacului în care așteaptă cana și farfuria de ceramică, prin ornamentația vremii, culorile la modă, vestimentația epocii, mobilierul de mici sau mari dimensiuni, prin obiectele de vitrină, țesăturile, oglinzile, tablourile și icoanele din pânzele lui Andreescu, Pallady, Petrașcu sau Ciucurencu. Se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]