887 matches
-
mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi adun privirile și încerc să deslușesc chipul femeii de dincolo de zaplaz... De sub
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi chinui sufletul? Dezleagă-l de vrajă, Doamne!” - îmi spuneam în gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domnia Moldovei, dacă au văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă... și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor anexe până la “sfânta noastră rugă nou-zidită” este totuși o cale... --Să nu-l judecăm atât de aspru, sfințite, fiindcă recunoaște
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
puternice, adânc înfipte în pământul strămoșesc. Cetățuia a reținut atenția tuturor vizitatorilor de la înălțarea ei și până astăzi. Biserica elegantă și simplă, o găsim așezată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Apoi, vedem casa domnească cu un sistem de pivnițe boltite și cu cerdac la care se ajunge printr-o scară exterioară. Urmează cuhnea domnească, astăzi este ultima clădire cu o astfel de arhitectură și destinație pe care o mai găsim în țara noastră. În colțul opus palatului domnesc se află o clădire destinată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce merge la Țarigrad”<footnote Ibidem, documentul 529, p. 460 footnote>. Deasupra trupurilor celor căzuți în luptă Mihail Racoviță a ridicat o cruce din piatră, cunoscută sub numele de Crucea lui Ferenț, sau Cerdacul lui Ferenț. Într-o vreme crucea a fost protejată de un baldachin și lângă el se înălța un foișor din piatră și marmură. Pe laturile crucii a fost scris un text care relata lupta, însă din cauza intemperiilor și a indiferenței
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstiri printre care și Cetățuia. „Prin poziția ei Mănăstirea Cetățuia a fost căutată și ca loc de agrement, de către unii voievozi și anturajul lor. Astfel între 1743-1747, Ioan Mavrocordat a construit un foișor frumos sub Cetățuia, precum și o cișmea lângă cerdac cu apă curgătoare”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., vol. III, p. 207 footnote>. „Unele imobile sau beciuri de la Cetățuia s-au folosit și ca închisori temporare”<footnote Nicolae Grigoraș, Mitropolitul Iacov Putneanul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei, nr. 7-8, anul XXXIV
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
VASILE ILUCĂ Ce nu știm despre Iași De vreo două zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cine să mă caute la acel ceas. Deschid poarta și în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu-mi deschis. Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre... Abia atunci mi-am dat seama
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
seama că îl micșorează pe însuși părintele său - Vasile Lupu voievod - care, după ce din lipsa de grijă a călugărilor greci biserica stătea gata să cadă, a făcut turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul din piatră cu turn clopotniță și cerdac deasupra porții... Ei, dar să lăsăm acestea și să revenim la Aron Vodă, care în hrisovul din 1594 septembrie 1 - 1595 aprilie 24 (7103) scrie: „Am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidită de noi, anume din łarină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița grădiniței din poiană, bătrânul tocmai rânduia bucatele pe măsuța din cerdacul căsuței... Bine ai venit, dragule! Bine te-am găsit, sfințite! Poftește la masă! Dacă ți-ai adus de acasă - am completat eu. Până una-alta, să binecuvântăm bucatele și apoi să ne așezăm pentru a întreba de sănătate cât mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
streini ce ș-ar găsi fără bir în vistierie... să fie scutiți”. Scutire, scutire, dar nu chiar pe degeaba, ci: „pentru a gusta mila ce am făcut... cu aceasta... mănăstire dator să fie igumenul... să aibă purtare de grija pentru cerdacul (casa de vânătoare a lui vodă) ce s-au făcut di cătră domniia me pe moșie mănăstirii ca să nu să răsipească și să tocmască ce s-ar strica dupe vremi”. Cum văd eu, părinte, din hotărârea „Divanului Cnejiei Moldovii” din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în satul Spanțov de pe malul Dunării. Se putea bucura aici de odihna oferită de liniștea satului românesc, cu peisajul său mirific dinspre baltă, încă nederanjat de mâna omului, cu undițele aruncate în Buld pe timp frumos, sau jucând table pe cerdacul conacului fermei pe vremea rea, privind din când în când până dincolo de Dunăre înălțimile Cadrilaterului, cu păduri, dinspre care în mai, venea în valuri parfumul teilor. Până într-o zi, de 19 iunie 1935, când citind în patul său, a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
încè nu-i venise timpul era nevoit sè se deghizeze, luând diverse înfèțișèri, Intrèm pe strada Goga și ne oprim pe trotuarul de pe partea opusè a casei pèrinților ei, îmi aratè casă, e o casè mai veche, cu un mic cerdac la intrare, în fațè, între gardul de la stradè și casè, o grèdinițè cu flori, mai ales, trandafiri și, în colțul grèdinii, o tufè invadatoare de liliac, ea îmi explicè distribuția și întrebuințarea fiecèrei încèperi, cele douè camere de la stradè, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață spre Păuna, casa de vânătoare a prințului. Un veritabil conac, bine întreținut, cu un singur cat, mai multe încăperi și o streașină largă, trasă peste cerdacul mare din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în bucătărie și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare se opri și se rezemă de o coloană. În întuneric, strălucirea pulberii de aur din peruca lui imensă îi anihila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după aceea schimbau locurile), Întâi bătând cu toiegele În poartă, asta Însemnând că gazda să-și lege câinii (care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
faimos În tot arhipelagul dintre Sumatra și Port-au-Prince, tratezi cu englezii, la căpitănia portului Darwin ești Înregistrat drept Kurtz și de-acum devii Kurtz pentru toată lumea - și Jim Cânepă pentru indigeni. Dar Într-o seară, În timp ce fata te alintă În cerdac și Crucea Sudului scânteiază ca niciodată, vai, cât de diferită de Ursa Mare, tu Înțelegi: ai vrea să te Întorci acasă. Numai pentru puțină vreme, ca să vezi ce-a mai rămas din tine prin locurile acelea. Iei șalupa cu motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la țară, casa veche părea mai vie decât cea nouă. ― Asta e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]