6,424 matches
-
lui Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după un timp o pensulă uriașă urcând printre nori. El s-a gândit că ar fi bine să încerce să folosească această pensulă pentru a consemna și desena frumusețile văzute, folosind pământul ca piatră de tuș, apa din mare ca cerneală și bolta cerului în loc de hârtie. Visând în continuare, el a auzit brusc o melodie frumoasă și din vârful pensulei au început să iasă raze multicolore care s-au adunat în mănunchi formând o floare neasemuită. Pensula a început să plutească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
panglici verzi care plutesc pe luciul apei. Este o plăcere să te plimbi aici. La fiecare pas descoperi alte peisaje magnifice. Mulți literați din trecutul Chinei au fost vrăjiți de priveliștile încântătoare ale Lacului de Vest. Ei n-au precupețit cerneala pentru a descrie splendoarea acestora. Renumitul poet Bai Juyi din dinastia Tang a scris: "Greu mi-a fost să părăsesc orașul Hangzhou, tocmai din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Beuran a vrut să dea un exemplu de alt tip de furt în medicină decât cel intelectual. Acuzat de furt de text, dl Beuran spune că e atacat de „caracatiță”. Poate de o specie de sepie, că aia dă cu cerneală. „Doctorul Jitea e colegul meu și a tradus un tratat, nu un ghid”, spune dl Beuran când i se reamintește că el însuși a condamnat un alt chirurg pentru plagiat în urmă cu doi ani- cu ce e în chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ultimul apartament, la nord. Miracolul E: profesoara de spaniolă stătea picior peste picior, fusta profesoarei de spaniolă stătea răsfrântă într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ușor capul într-o parte, era așa de frumoasă încât am amețit. Sfârșit 1 N-aveam nici un chef să desenez bastonașe. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, în mijlocul foii albe băltea de minute bune o pată uriașă de cerneală. Nu era nimic de făcut. Poate doar să inventez sugativa. Și nici de asta nu mă simțeam în stare. Mai mult ca sigur că Radu desena și el bastonașe. Și Cristi. Și Pipiță. O alee întreagă de copii condamnată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la closet și dispăruse pentru totdeauna, lăsîndu-l pe „Boojie“ să achite consumația. Rowe avusese și după terminarea școlii cîțiva prieteni - poate vreo jumătate de duzină - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
partid o opoziție unificată, minoritară. În noiembrie 1927, Troțki și Zinoviev sunt excluși din partid; în 1929 Troțki este expulzat. În 1928, Stalin este deci stăpân în URSS.” Despre dictatura și cultul lui Stalin, cu siguranță au curs râuri de cerneală. Vreau numai să precizez că politica promovată de liderul sovietic a influențat covârșitor alte regimuri totalitariste comuniste. Pe bună dreptate, el poate fi considerat cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, după cum și Ceaușescu poate fi numit micul Stalin al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim capitol întârzie să se desprindă de gară și de bar: nu e prudent să mă îndepărtez de aici, unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și dai de două pagini tipărite cum trebuie. Continui să frunzărești cartea; două pagini albe alternează cu două pagini tipărite. Albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea prin canalul săpat de cuvintele altcuiva, care tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i faci o surpriză, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le îndepărtez. Latura fizică a existenței - bolborosesc eu - iată, vezi, eu sunt aici, sunt un om care există, în fața dumitale, a prezenței dumitale fizice... Și o gelozie dureroasă mă cuprinde, nu față de alte persoane, ci de acel eu făcut din cerneală, puncte și virgule, care a scris romanele pe care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu, eu, aici și acum, cu energia mea fizică pe care o simt răzvrătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237. Sunt 5.583. Sunt și 638.425. Am fost și 167.345. Sunt și 9/12. Și apartamentul 8. Și Rozelor 25. Sunt și HYPERLINK "mailto:prostalanu@yahoo.fr" prostalanu@yahoo.fr. Sunt și HYPERLINK "mailto:labatrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în scaun. A căutat într-un dosar galben și a scos o hîrtie mototolită pe care a netezit-o cu palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise mărunt cu o cerneală violetă, din aceea care se folosește la întocmirea registrelor de inventar în armată. "Am aici ceva care ți se potrivește. Ia spune, domnule Leonard, te interesează politica?" I s-a părut dacă nu o întrebare stupidă, măcar una care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar acum, tocmai cînd era în pragul unei noi "afaceri", Mihai Mihail făcea politichie. De parcă i-ar fi ghicit gîndul, directorul Serviciului împinse ușurel către el hîrtia, acum vedea că era ceva ca un anunț, o proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ultimii ani ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sângeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]