428 matches
-
e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne... Sau poate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am vazut-o de când eu sunt... Oare amorul ce îmi zâmbește E în mormînt? {EminescuOpIV 10} CARE-O FI ÎN LUME... "Care-o fi în lume și al meu amor? " Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde o să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar, 15Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă trece Și-aruncă prin nori a ei rază de nea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar suspina în noapte: o arfă pe-un mormînt! {EminescuOpIV 189} CARE-I AMORUL MEU ÎN ASTĂ LUME Care-i amorul meu în astă lume: Este-al bravurei coiful de aramă Sau al mărirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce chiamă Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă Să-mi facă zile albe, -ore-aurite? O văd adesa steauă radioasă -N-oglinda sufletului meu - o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stâncile sdrobite Și vântul care geme prin iernile cernite Tac toate... și descîntul al meze-nopții rece Senin prin iarnă sboară, sublim prin aer trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
știe asta prea bine. Nu-s foarte convins că știe. Inspectorul ne aștepta În fața celui mai mare dormitor din aripa de vest a casei. Ferestrele dădeau spre o verandă deschisă către mare, tăinuită sub tende care atîrnau ca niște vele cernite. De aici propuseseră soții Hollinger toastul de ziua reginei, Înainte de a se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-o pe leproasă cu trupul ei: — Lasă pietrele, Hassan, ai s-o rănești pe prietena mea! I-am dat ascultare, dar simțeam că-mi pierd cunoștința. Am făcut un gest de rămas-bun și m-am întors să plec, cu sufletul cernit. Sora mea m-a strigat iarăși pe nume. Am privit-o. Se apropiase la marginea apei. Pentru prima oară de la sosirea mea, îi curgeau lacrimile: — Ai să mă scoți de aici, nu-i așa? Vocea îi era imploratoare, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și la care au asistat masonii portughezi, s-a hotărât asasinarea lui Sidonio Paes". Înmormântarea Președintelui a fost încă o mărturisire a dragostei pe care portughezii i-o purtaseră în timpul vieții. Întreaga Lisabona defilează câteva zile în șir, în haine cernite, prin fața catafalcului. Nenumărați sunt aceia care văzîndu-l neînsuflețit, izbucnesc în plâns și cad în genunchi. Aproape toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și suferință, și cu buzele însângerate, luă în mâinile tremurânde mica făptură și o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte vremuri... CAPITOLUL III Domnica nuca, încă de la naștere, a fost sortită să trăiască și să crească orfană de mamă. Primele două luni a fost alăptată de o femeie din Jigălia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
m-am șlefuit greu. Am învățat să-mi pun cravată abia la șaisprezece ani, iar într-o sală de teatru am pătruns și mai târziu. Procesul "urbanizării" mele a fost lung. Am purtat, multă vreme, cămăși țărănești și un suman cernit făcut de un croitor din Lisa. Nu-mi amintesc să fi trecut pragul unei cofetării, cât am fost la "Spiru Haret", și nu cunoșteam lucruri elementare: cum se trimite o telegramă, cum se folosește un aparat de radio sau cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită. Astăzi codrul urcă tot mai în munți, apele curate urcă tot mai spre izvoare... ca o pedeapsă împotriva lăcomiei... Și tare mă tem că pedeapsa va crește și va coborî în fiii acestui pământ”. E o categorică învinuire adresată pângăritorilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
se încovoia, de parcă ar fi avut o șiră moale, de crosopterigian. Din profil, cu fruntea teșită, nasul acvilin și buza de jos răsfrântă, aducea cu un zăgan. Iar părul lung și sârmos de lican trop îi înconjura, ca o aură cernită, un zâmbet lacom, de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia putea să-l încapă. De altfel, de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realitățile funerare din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
impunătoare și solemne închinate celor căzuți. Văduvele de război, în număr de 600 000, condamnate de convențiile sociale să ducă o viață de sacrificiu, solitară, cutreieră cimitirele. Pe străzile de pretutindeni se strecoară, neobservate și resemnate, în cadrul ceremoniilor oficiale, siluetele cernite ale acestora. Alături de ele, foștii combatanți "cu mutrele sparte" se reunesc în asociații. Ei mărturisesc, povestesc scenele dramatice din timpul bătăliilor și se așteaptă să beneficieze de dreptul de a veghea asupra acțiunilor politice: pacea trebuia păstrată cu orice preț
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în ,,Lumea literară și artistică”, nr. 5, 3 iulie 1923). Cei ce voiau reconsiderarea lui s-au oprit la lucrările sale pedagogice și didactice, interesante prin idei, dar unele scrise cam
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu lumea străină alcătuiau esența unui întreg program. Din păcate, planul de măsuri adoptat atunci n-a avut nici o urmare practică. Numai câțiva s-au manifestat apoi deschis, pe cont propriu, în sensul acelui apel. Volumul lui Pavel Chihaia, Fața cernită a libertății (1991), cuprinde și câteva mărturii ale istoricilor dispuși să ia atitudine în faza inițială a noului regim. Alte mărturii consonante se pot găsi în cartea lui Andrei Pippidi, Rezerva de speranță (1995), din care nu lipsește niciuna dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece deviza ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei i-ar fi venit, cred, în ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
De care, ca orice focos îndrăgostit, americanul își aduce aminte cu oarecare nostalgie. Fie și una aspră, pe măsura nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului. Dacă reducem continentele astea grandioase la scara plaiului nostru, atunci o viitură, ca cea recentă, din Ardeal, ar trebui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]