1,021 matches
-
pe unul care tocmai fura cojoacele dintr-o cojocărie. Trimit taxiul-echipaj să-l ridice, îl aduc la secție, când, ce să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare, bă, doare!”. Îi iau șireturile (așa ne învățaseră la armată, ca să nu se spânzure arestatu’, de inimă rea sau de disperare) și-l bag în arestul temporar al poliției. Uit de el. Către dimineață mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți. Dumnealui era scurt și gros, chel, cu un nas mare pornit în jos, cătră barba și mustățile cărunte; dumneaei era uscată, cu obrajii supți și cu un nas lung, care privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au dat toată silința să nu se holbeze la cicatricea mea. Au reușit s-o facă, fixându-și privirea cam la cincizeci de centimetri deasupra capului meu, în timp ce îmi vorbeau. Dar amândoi aveau intenții bune. Gaz, o dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu foarte deștept, dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le dau impresia că-i băgam în seamă. Cu toate astea, unii dintre ei îmi inspirau milă, mai ales un bărbat vârstnic, slab și pe jumătate chel, care-și petrecea ziua rugându-se și psalmodiind cântări, și care-și îmbrățișa cu dragoste copiii atunci când aceștia veneau să-l vadă. Într-o seară, rămăsesem târziu la biroul meu ca să recopiez paginile unui registru peste care vărsasem din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Medici, devenit papă la treizeci și opt de ani, un papă care transmisese Romei gustul său pentru lux și frumusețe, i-a fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul, greșiseră drumul; în vremea asta, Galba era omorât de mulțime. Pretorienii îi tăiaseră capul dintr-o lovitură. Pentru că nu putea să-i țină în mână capul chel, un soldat vârâse un deget în gura mortului și i-l dusese astfel lui Otho. Vitellius își duse o mână la gură. Cuvintele prezicătoarei îi răsunau în minte. Ca să nu aibă parte de un asemenea destin, trebuia să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în sus și-n jos pe trahee, care șoptește amenințări și aproape că țâșnește afară din piept? — Vai, murmură ea. Cine ți-a spus? Încurajat de acest nou succes, chipul lui Sampath se însenină puțin. Întinse degetul către un bărbat chel din mulțime și spuse: — Și dumneavoastră, domnule, uleiul acela secret pe care vi l-a dat doctorul din Side Gully. E clar că nu are efect. Încercați mai bine un masaj zdravăn cu ulei de muștar și părul o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele din borcanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să aveți o discuție lungă. Eu în schimb, o să mă-nvârt prin jur, în caz că o să aveți nevoie de mine. își sărută soțul pe creștetul capului chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
retras, distant, putând povara cuiva care s-a închis în sine și pentru care lumea exterioară pare irelevantă, cel puțin pentru moment. O să-ți spun o anecdodă, vrei? Uită-te la individul de colo, zise, arătând înspre un bărbat gălăgios, chel, în costum gri, care ieșea în evidență din mulțime. Lucrează la departamentul de negocieri. S-a certat cu un alt tip, pe care nu-l văd pe aici. Se poate să nu fi fost invitat. Oricum, au devenit din ce în ce mai competitivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fetele din liceu. Ea ascultă tot ce se spune sau se citește privind sala cu un aer absent și rozându-și o unghie. Popescu Gelu Îi vede numai degetul și ochii. De câte ori se termină o poezie sau cuvântul cuiva, amintirile chelului, spre exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-ar afla mai Întâi Întreaga harababură: betoniere, gropi cu var, roți de mașini sau de tractor ce par aruncate, roabe, lopeți, alte unelte, grămezi de pietriș de râu, saci, cărămizi, un zid ridicat până la Înălțimea unui om, o fundație cheală mai Încolo, groapa altei fundații ridicând alături de ea grămezi conice de pământ mai Întâi negru și apoi galben uscat, ocru, lutos. Se construiesc blocuri pentru intelectualii satului (deci și pentru mine!), un dispensar și o creșă. S-ar putea, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a amenințat că-l toarnă fiicei sale. Hartshorn ne-a sunat, l-am arestat pe Lindenaur, pe urmă Hartshorn s-a muiat și și-a retras plângerea. — Sergent, era Hartshorn un tip înalt și cărunt? Skakel râse. — Nu. Gras și chel ca o morsă. Cum merge cazul? Ceva indicii? — Lindenaur e la municipalitate și nu prea sunt cine știe ce indicii - încă. Ce părere ți-a făcut Hartshorn? — Nu-i un asasin, Upshaw. E bogat, influent și nici n-o să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel, într-o bluză de tenis și pantaloni de golf, veni spre el și îi strânse mâna. — Sunt Herman Gerstein. Eu sunt șeful pe-aici. Jurisdicția orașului. Danny îi scutură mâna lui Gerstein. — Mă numesc Upshaw. Sunt detectiv la comitat. Gerstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se folosesc în mod regulat de serviciile oferite? O altă expresie gânditoare. Gordean spuse: — Coama impresionantă de păr e cea care anulează orice potrivire. Singurii bărbați înalți și de vârstă mijlocie cu care am eu de-a face sunt destul de chei. Îmi pare rău. Danny se gândi „Nu, nu-ți pare rău, dar probabil că spui adevărul”. Zise: — Ce povestea Wiltsie despre Lindenaur? — Doar că trăiau împreună. Știați că Lindenaur încercase să extorcheze bani de la Charles Hartshorn? — Nu. — Ați auzit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lipicios de transpirație. — Dispari din fața mea. *** Gordean ascunsese lucruri. Agenția lui recruta artiști care să-i satisfacă voyeurismul. Șantaj. Gordean nu avusese nici un fel de reacție de suspiciune față de Duane Lindenaur, care era un șantajist. Charles Hartshorn cel „gras și chel ca o morsă” - eliminat ca suspect din pricina aspectului fizic, convingere întărită și de caracterizarea făcută de sergentul Frank Skakel, și de ceea ce știa despre relațiile lui Hartshorn. Deocamdată avocatul nici nu putea fi abordat. Dacă Gordean însuși era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii strâmbi și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tare mă peria, părul meu nu căzuse niciodată. Acum peria lui se umplea cu smocuri, de parcă ar fi dărăcit lână. Nu m-am considerat niciodată vanitoasă, dar îmi spuneam că dacă lucrul acesta va continua, în scurt timp voi ajunge cheală. An-te-hai mi-a sugerat să schimb coaforul și mi-a recomandat un tânăr eunuc talentat de care auzise el, Li Lien-ying. Numele inițial al lui Li fusese Al Paisprezecelea - părinții săi aveau atât de mulți copii, că au renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unul ieftin, aproape pe degeaba. Așa o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav. Dar am vorbit deja cu domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit, nu te băga, îl apostrofă altul pe cel ce făcuse oferta. Mărunt și chel, Berl Aizic ședea turcește pe divan. Cosea, ținînd între dinți un fir de ibrișin. Când primi vestea, păru cuprins de sfîrșeală. - În viață omul se întîlnește numai o dată cu răul, zise el căzând pe gînduri. Atunci cînd moare. Moartea asta este
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți și ciulini, și iese pe partea cealaltă, cheală și nevătămată, iar lâna e scuipată (expresia aparține inventatorului) printr-un horn special, gata descornăcită și dărăcită; soldatul Armeanu, fiu al satului, suflet poetic și sensibil, membru activ al Cenaclului inițiat și coordonat de omul de spirit și artă Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea plină de amănunte pe care capul chel și pe dinăuntru al Îngrijitorului n-ar fi fost În stare să le născocească. El se arăta cu mult mai sărăcuț la minte decât frate-său geamăn, care lucra ca vânzător la magazinul sătesc. Tatăl lor, amețit de vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
efervescentei. „Cloisters. în inima bătrânelor dealuri din regiunea Wicklow...“ O secundă am avut senzația că citeam reclama de pe spatele unei sticle de apă minerală. Doctorul Billings semăna extraordinar de bine cu John Cleese. Avea vreo doi metri și era aproape chel. Picioarele i se terminau undeva în spatele urechilor, fundul îi stătea direct pe ceafă, iar pantalonii îi ajungeau doar până la jumătatea gambei unde fluturau, dezvelind vreo cincisprezece centimetri din șosetele albe pe care le purta. Arăta exact ca un nebun. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]