762 matches
-
câștigă titlul de mare bulibașă al Capitalei în turul doi, la 18 iunie, întrunind 50,69% din voturi, la foarte mică distanță de Sorin Oprescu, candidatul PDSR, care a obținut doar 49,31%, în principal datorită faptului că nu avea chelie și nu cunoștea tehnica hăhăielii eficiente cu mare priză la proștii și țiganii capitalei. În această calitate de bulibașă general al Bucureștilor, Traian Băsescu, se remarcă ca un iscusit jucător de „albaneagra”, reușind într-o scurtă perioadă de timp, sub
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu un om tare învățat. Activist de partid, venit de nicăieri, omul era o figură sinistră în lumea noastră. Șters, rotofei, cu chelie și mereu la patru ace, colinda satul cu fel de fel de motive fără de motiv... Tulburase liniștea părinților pentru că umbla vorba că ar intra prin casele oamenilor, pe când aceștia erau la muncile câmpului și călca în picioare suflete imaculate de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în care să ascund proba incriminantă. Sub pat? în nici un caz. Majoritatea jocurilor noastre se desfășurau chiar acolo. în spatele canapelei din camera de oaspeți? Nu, când am pus acolo păpușa Sindy a lui Claire - păpușă pe care o tunsesem la chelie - au găsit-o alarmant de repede. în final, m-am decis asupra nișei în care se ținea cărbunele. Fiindcă nu mai era folosită. îEram încă mult prea micuță ca să fac legătura între anotimpul cald și lipsa focului din sobă.) După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui care era însă prea boem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata de plecare. Scoate din buzunar cheia, împreună cu o mare batistă roșie. În costumul său negru de lucru, în costumul său alb de lene și de lume, se afla oricând și o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de lume, se afla oricând și o batistă. De preferință, roșie. Alb, negru... și câte o batistă albă, o batistă neagră. Dar și, cum cere natura: cinci la sută roșu. Natura și estetica: cinci la sută roșu. Își șterge tacticos chelia. Întârziase și de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai. Numai când vin aici, la nenea, la camera de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în broșură. Rândurile începură să-i joace înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se iau de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marionete Gică-Vasilică. Și-atunci, te întrebi, a câta oară... cine îl ține în brațe, nu cumva să-l scape, pe bebelușul Dominic? Dat afară din învățământ, și încă pentru motive deloc minore, aciuit aici, la TRANZIT, măcar să-și fi băgat chelia între umeri, să-și țină pliscul, să asude de zel. Ți-ai găsit! Grija lui: să se dea mare. Să le arate mocofanilor ce lustruit și liber poți fi în cușcă, doar nu mai suntem în anii ’50, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zici că ăștia sunt făcuți din bărbați spanioli și muieri indiene, adică indigene, cum zici mata? Cum dracu’, că arată ca noi. M-am uitat bine la televizor.Au fețele noastre.“ „Păi, rude latine, amantissime“, începea Tolea, fără să ridice chelia din registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi făcut altceva decât să pună la punct contabilitatea hotelului. Dar turuiala se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc. Șoferul stinse farurile, strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și brânză cu mucegai - miam! Adam se joacă cu aperitivul. Pun pariu că are grijă de silueta lui. Altfel cum ar putea să aibă corpul ăsta perfect și tonifiat? E grozav totuși. Atâția bărbați au pielea gri, nesănătoasă, început de chelie și ochelari de profesor. Poartă pulovere de lână, fără formă și au burți mari și moi. Trebuie să spun că e foarte dezamăgitor să mergi prin puburi în zilele noastre. Pleci dintr-un pub sperând că următorul îți va oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
văd pălpâind „ program“ și, după ce mă uit la opțiuni, aleg „Everest“, care mi se pare mult mai interesant decât „mers la deal“. Apoi văd pâlpâind „nivel“. Mă uit în jur după un sfat, dar Tony nu e nicăieri. Tipul cu chelie se urcă pe banda de lângă a mea și mă aplec spre el. — Scuzați‑mă, zic politicoasă. Ce nivel credeți că ar trebui să aleg? — Depinde, zice tipul. Cât de în formă sunteți? — Păi, zic, zâmbind modestă. Știți... — Eu am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea, și individul cu chelie sprintează lejer, de parcă ar alerga pe un deal. Vreau să vorbesc cu el, dar nu pot să deschid gura. Nu pot să fac nimic în afară de a continua să‑mi mișc picioarele cât pot de repede. Brusc, privește în direcția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke. Închide cartea și eu o pun repede înapoi punga ei. Slavă Domnului. Ridic ochii să văd cum arată celebrul Michael - și aproape că mă înec cu băutura. Nu‑mi vine să cred. E el. Michael Ellis e tipul cu chelie de la sala de fitness. Ultima dată când m‑a văzut, muream la picioarele lui. — Bună! zice Luke, ridicându‑se. Becky, ți‑l prezint pe Michael Ellis, noul meu asociat. — Bună ziua din nou, zic, încercând să zâmbesc calmă. Ce mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]