670 matches
-
ei - nici urmă de Cindy. La Hal’s Nest, la Moonmist Lounge, la Firefly Room, la Cinnabar, pe Roosevelt - tot nici urmă de Cindy. Un vechi clișeu al polițailor de la Moravuri: tîrfele se adună la Tiny Naylor’s Drive-in, unde chelnerițele pe role le vînd ponturi. Se duse la Tiny. De Soto-ul lui Cindy era afară, cu o tavă de haleală agățată În cadrul portierei. Bud Își parcă mașina lîngă a ei. Cindy Îl văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu joaca lui de-a sinuciderea. Tomberon deschise ușa. Clopoței. Kikey ridică privirea și duse mîna sub tejghea. Ed văzu că Vachss se prinsese și se prefăcea că Își netezește pantalonii. Luciu metalic la nivelul șoldului. Oamenii mîncau și discutau. Chelnerițele se agitau de colo colo. Tomberon se Îndreptă spre casa de marcaj. White nu-l scăpa din ochi pe Vachss. Un fulger metalic sub masă, ridicîndu-se. Ed Îl trase pe White la podea. Kikey și Vincennes scoaseră pistoalele. Foc Încrucișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase și Îi zbură creierii femeii. White trase. Vincennes trase. Ed trase. Toate focurile - rateuri. Trupul femeii Încasă toate gloanțele. Vachss se retrăgea pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cunoștințe pe care Lisa, o englezoaică, nu avea cum să le posede. Dar Lisa avea un avans de kilometri în fața ei, controla deja situația cu celebritățile și părea iritată de încercările prostești ale lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan, dar Lisei nu îi păsa. A mâncat ceva, dar nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în seamă de votcă pe care le sorbea. Și că tot veni vorba... O chelneriță apăru instantaneu lângă ea. —Votca este noua apă, spuse Lisa, ridicând paharul către Ashling. Când Lisa mâncase și băuse cât avea nevoie, a venit și momentul să plece. —Pa, spuse Lisa, făcând cu mâna omului de la ușă. —Mulțumim, zâmbi Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. Ești bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de taxi. Se pare că Kathy vorbea despre un job de chelneriță. A fluturat poșeta de două sute de lire spre Lisa. —O să întârzii. Mai vorbim. Pe Lisa o pocni dintr-odată inspirația. — Păi, Kathy - Kathy te cheamă, nu? Te-ar interesa o slujbă de menajeră? — Credeam că nu mai întrebi! Da? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul gol. Ceva pentru durere. Chelnerița, o fată tânără, atrăgătoare, îi întinse un pahar cu șampanie. Câte unul din ăsta la fiecare jumătate de oră ar trebui să își facă efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul gol. Ceva pentru durere. Chelnerița, o fată tânără, atrăgătoare, îi întinse un pahar cu șampanie. Câte unul din ăsta la fiecare jumătate de oră ar trebui să își facă efectul. Ea zâmbi, dezvăluindu-și gropițele și el îi răspunse la zâmbet. Dezamăgită, Ashling monitoriză schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce ar putea să îi spună lui Jack, orice fel de subiect de conversație, dar nu reuși. Și nici Jack nu era mai breaz. Stătea tăcut, mișcându-se de pe un picior pe altul, bând șampania mult prea repede. O altă chelneriță trecu pe lângă ei, de data asta cu o tavă de Truffle, pe care Ashling le-a acceptat cu entuziasm. Nu pentru că îi plăcea atât de mult înghețata - deși îi plăcea -, ci pentru a-i ține gura ocupată, dacă tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu e genul? Îmi amintesc remarca Lindei despre un alt gen de femeie, anume aceea care o șterge cu un bărbat care nu-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi se răsucește spre mine. — Ce mai fac prietenele tale? mă Întreabă. Trish și... Lisa? Îmi joacă mie feste imaginația sau chiar a ezitat? I-a rostit cumva numele cu o conotație aparte? E posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e Belford Junction? întrebă Sachs scuturând din cap. - Undeva în nord, cred, spuse Mel Cooper. - Avem și un număr de telefon pe notă, observă Bell. Să sunăm și să o întrebăm pe Debby, sau Tanya, sau care o fi numele chelneriței, dacă există cumva un grup de patru oameni care stă în mod regulat la acea masă sau dacă își aduce aminte cumva cine a comandat produsele astea. E cam trasă de păr, dar cine știe? - Zi-mi numărul, ceru Sellitto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
astea. E cam trasă de păr, dar cine știe? - Zi-mi numărul, ceru Sellitto. Bell îl citi rar și cu voce tare. Povestea era într-adevăr cam trasă de păr, după cum se așteptase Rhyme. Nici șeful de sală și nici chelnerița nu aveau nicio idee cu privire la cine a fost acolo în urmă cu două săptămâni. - E un loc „foarte tranzitat”, termină Sellitto relatarea dându-și ochii pe spate. Am încheiat citatul. - Nu-mi place, spuse Sachs. - Ce nu-ți place? - Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde poți cumpăra verighete, sacouri, proteze - orice a putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să mai îndeplinească această funcție, casieră. Amândoi fuseseră membri ai numeroasei armate de prestatori de servicii în Las Vegas, tratați precum animalele de managerii de cazinouri și de clienții acestora deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam. - Nu știu. Cine e aia? - Hai că știi. Nu te mai preface. Chelnerița de la „Sands” care a fost la noi la cină acum câteva luni cu bărbatul ei. Avea o bluză galbenă pe ea. - Eu... - I-ai văzut? Când plecau spre deșert ieri? - Nu i-am văzut. Îl examină cu atenție și decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru ca povestea să fie ma sugestivă, venise de acasă cu propriul său arc Clearwater MX Flex și înfipsese o săgeată în peretele de zgură, spre încântarea copiiloră. După o astfel de lecție venea el astăzi când intră în Bistroul Elmei. Chelnerița îi ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă. JB”. Chelnerița întrebă: - De la Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se să spună: - Nu-mi aduce comanda încă. În timp ce se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
goală? continuă Sellitto. - Ce era goală? - Nota de plată pe spate. Dacă ai luat-o doar pentru a scrie ceva pe ea, de ce nu ai și făcut-o? - Nu am găsit pix, parcă. - Pixuri găsești din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi el cu vocea întretăiată, ora la care începea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a scrie ceva pe ea, de ce nu ai și făcut-o? - Nu am găsit pix, parcă. - Pixuri găsești din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi el cu vocea întretăiată, ora la care începea un film. - Unde e cadavrul lui Larry Burke? - Al cui? - Al polițistului care te-a arestat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a dat seama că sunt străină. - O să dai la Facultate la rusă? - Nicidecum.Vreau ceva nou, ceva ce nu știu.. Trebuie să-și fi dat seama că eram nedumerita. - O să te faci stewardesa? - Nici atât. N-am de gand să fiu chelnerița nimănui! Și în plus, nu vorbesc fluent limba engleză. Și nici nu vreau să fiu la 30 de ani pensionata... - N-ai mai trecut pe la revista? - Am fost deja, am pregătit tot materialul, săptămâna viitoare o vom edita. - Nu ți-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
văd pe toți atât de clar dintr-odată, văd chiar și ce au în farfurii, văd și ce scrie în ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iată că bolul s-a umplut deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg clătinându-mă spre dormitor, amândoi stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
viața ta. Ție-ți place să te plimbi pe biloaiele astea prăfuite împușcând tot ce mișcă. Eu însă m-am angajat cu gândul la pensie. Zece ani de tras, iau biștarii, apoi cumpăr un băruleț pe undeva și angajez o chelneriță ca să stau la taclale cu clienții în timp ce banii curg gârlă în cont. Femeia se uită la ferastră. Un alt jet de gaz lumină peisajul învăluit în cețuri. Fața-i era ca de piatră. ― Mă faci să plâng. Caută-ți niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o parcare În aer liber. În diagonală privind, se zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se mai afla acolo o chelneriță de vreo douăzeci și doi de ani cam grăsuță, rotunjoară la față, cu ochii mici și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aminteam bine și să afle dacă există vreun frate În cartoteca familiei. Apoi, special am rostit cu voce tare numele de fată actual al femeii, cît și pe cel de domnișoară, ca să mă audă cei din cafenea. Nici mandatarul, nici chelnerița n-au avut nici o reacție. Era și normal să fie așa. Deși acest lucru părea să-mi infirme bănuielile, era totuși puțin probabil ca ei să fi stabilit vreun contact folosindu-se de numele reale. Mandatarul, prins de un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]