1,574 matches
-
care arată cam boșită și trecută, iar toată treaba asta aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfințire, o aniversare, o degustare sau o desfătare. Prilej de noi și inedite legături, convorbiri și comuniuni. „Mai toarnă, măi, Cornele, un păhărel!” „Adu și tu, Costică, niște nuci!” „Măi Sorine, nu te prosti. Ia și mănâncă!” „Iolanda, nu mai chicoti!” „Ia mai taci, măi, Adriane, ce tot bârfești!” Ne și gândeam unii dintre noi dacă n-ar fi cazul să schimbăm reședința Facultății de Psihologie și Științe ale Educației În noul ținut sau cel puțin să punem la cale o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
timp am lăsat ziarul și m-am uitat În jur. La masa vecină cineva vorbea despre lobotomie. „Secționează nervii.” La altă masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umplându-și trupurile de fierbințeala cea afară de fire, ca de o streche, se zădăresc spre înverșunări și spre împreunări se împing. Ci aicea (la mănăstire, n.n.) fiind vinul tare și iarba verde, fierbințeala e și mai vârtoasă, că vezi muierile chicotind în fața călugărilor care cască gura; apoi se duc și se împreunează în arhondărie sau prin chiliile părinților pofticioși de câștig nelegiuit" (1974, 178-179) . Nu e inutil să amintim că Damian Stănoiu, călugărul caterisit, notează în Amintiri din mănăstire că, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Țuculescu. Evoluția lui Septimius, ca-n mitologie, va fi decisă de cele trei ursitoare, care însă aparțin altui mileniu, având deprinderi și ritualuri moderniste: fumează (plăcându-le să fie „binișor amețite de fum, joc și băutură”), dau dovadă de pasivitate („chicoteau ca niște babe tăvălite prin mocirla vieții”), deși par păstrătoare a unei vechi tradiții (așezate fiind în jurul unei mese rotunde, rudimentare și grosolane). îl lasă pe prunc „Vă se descurce singur” și, după scurtul „urlet primordial”, decid că acestuia îi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
același fel. Ele dau de înțeles de asemenea că dacă sunteți femeie și încercați să seduceți un bărbat nu este indicat să faceți prea multe glume, acest lucru putând să vă afecteze imaginea. Dimpotrivă, nu ezitați să râdeți și să chicotiți la spiritele sale, vă va aprecia mai mult... Pentru mai multe detalii Bressler E.R., Martin R.A., Balshine S., „Production and appréciation of humor as sexually selected traits”, în Evolution and Human Behavior, nr. 27 (2), 2006, p. 121-130. Guéguen N.
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
cu o pădure de pene de struț" și lucrează ca servitoare în America, vine la centrul de imigrări pentru a-l lua pe fratele ei proaspăt sosit din Germania: "Uite-l că vine! Uite-l că vine! Hugo!" spunea fata chicotind, iar când s-a aruncat în brațele fratelui, a izbucnit în plâns" (116). În această scenă sunt multe semne ale prezentului neconcludent care rezonează cu diferite posibilități de interpretare. Pentru început, norocul fratelui este în completă opoziție cu cel al
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ritm.... Stânga înainte... dreapta înainte... Ideea e să nu-mi fac griji în legătură cu cât de mult înaintez, ci să continuu tot așa. Probabil am să ajung acasă înainte să-mi dau seama. Două adolescente în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte... — Pardon, aud un glas aspru, iritat. Puteți, vă rog, să eliberați trotuarul? Mă întorc - și, spre groaza mea, văd o femeie cu șapcă de baseball și adidași apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama îmi organizează nunta mea. Are deja totul sub control. — Am înțeles. Erin încuviințează din cap. Ei... probabil că e mai simplu așa. Și tu poți să te ții departe de toată nebunia! — Da. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grimasă de scuză. — Și Danny a zis ce-ar fi să venim cu el la petrecere și să te luăm prin surprindere! — În orice caz, se pare că există cel puțin o persoană cu adevărat luată prin surprindere, Tarquin! zic chicotind. Pur și simplu nu pot să-mi șterg zâmbetul fericit de pe față. Suze, Tarquin și Danny au venit cu toții la petrecerea mea. — Știu. Suze are un aer ușor vinovat. Și cât am vrut să-i dau vestea cât mai delicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Bex chestia aia de la mama ei? — A, am uitat-o la hotel, spune Suze și se întoarce spre mine. Bex, am trecut pe la ai tăi în drum spre aeroport. Pur și simplu nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta! Chicotește. Numai despre asta vorbesc toată ziua. — Foarte de înțeles, spune Danny. Se pare că va fi ceva absolut extraordinar. Catherine Zeta-Jones o să-și muște mâinile de ciudă. — Catherine Zeta-Jones? spune Suze brusc interesată. Ce vrei să spui? Împietresc pe loc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt subiect. — I-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
duc să le spun la toți! — Mai bine nu! — Dar e absolut incredibil! Când te gândești că azi-noapte erai la Plaza și acum... Se oprește, alarmată. Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jucăușă mă prinde de mînă. Mă uit în ochii ei care străluceau ca două diamante și apoi mă uit la ea de tot. Ca la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul de fătucă chicotește: Știi de ce n-a venit Ileana? Păi... Da, cu Ilie, mă lămurește zghiharda. Gîndesc eu ce gîndesc și, într-un sfîrșit, pricep. Devin îndrăzneț și privesc pe săturate. Mă înglodez în păcat și tare aș dori ca data viitoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-am spus? Adică... se vor iubi așa... care cu care are chef? Sigur că da. Nu vor mai fi case pentru o pereche. Dar ce va fi, Anico? Dormitoare mari, cantine, ce mai, toți la un loc. Cei prezenți chicotesc și la unele muieri le lucesc ochii a interes. Vor face amor... ca animalele? Anica nu prea știe răspunsul și se gîndește puțin asupra problemei. Dar fiind fată învățată, răspunde ferm: Va fi o cameră pentru... Montă, rîde un băietan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe toate și în familia Limbric s-a născut, of, băiatul. Frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și credință veșnică. Toată iubirea lor s-a mutat în scrisorile pe care acum și le trimiteau cu o regularitate de ceasornic elvețian, în fiecare zi, la post-restant. Funcționarele chicoteau pe seama lui Victor, când îl vedeau zilnic, înființându-se la ghișeu. Dar lui nu-i păsa. Era convins că trăiește un sentiment unic, suprem în frumusețea și în curăția lui. Se simțea cel mai norocos și cel mai bogat om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Întrebase de Judith pentru că, ei bine, nu putea să se hotărască pentru ce motiv. Chelnerița schimbă subiectul: - Cum te simți după spectacolul de aseară? - Bine. Fata se miră. - Cu siguranță că te-a făcut să-ți dai aere pe aici. Chicoti. Pentru moment, am crezut că are de gând să te facă să-ți dai jos pantalonii. Marriott zâmbi, ceva mai evaziv de data asta, și îi dădu comanda. Rămase posac după ce ea plecă, rememorând spectacolul ultimului supraviețuitor al familiei Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în timp ce eram dus sus, la etajul al patrulea, unde se afla Serviciul de Moravuri, m-am pomenit nas în nas cu Vally. Prin urmare, și el... Bineînțeles că ne-am recunoscut și ne-am bucurat. — A, prin urmare vă cunoașteți?! chicoti Radu Marin, care era și el prezent în lift. Da, am fost colegi de facultate! În general însă, în cele douăsprezece zile de Prefectură nu prea am fost deranjat cu interogatorii. Pesemne că situația mea „excepțională“ de grevist juca un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]