455 matches
-
mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o pâine, o merdenea sau o sticlă de votcă. Intram mai mult spre a-mi adeveri, ca într-o oglindă animată, că anii trec și peste mine, că mă împovărez, că mă aplec sub poveri de clipe și frunze, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de clipe și frunze, că nu sunt nemuritor, cum gândeam în anii tineri, că îmbătrânesc ușor, fără dureri, fără zbucium, odată cu lumea care mă îmbrățișează. Lângă ferestrele mari, dinspre Bulevard, erau cinci-șase măsuțe înalte, unde puteai mânca ștrudelul, cornul sau chifla, puteai bea un iaurt sau un kefir. Mulți ani, kefirul era specialitatea prăvăliei. Și cerșetorii. I-am descoperit chiar din primul an de facultate. Un tip aparte de cerșetori. Nu erau nenorociții de pe Bulevard, de la ușile bisericilor sau bețivanii colindând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că făcuse trei ani la canal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un iaurt. Nu cerea, dar te privea atât de galeș încât aproape te simțeai tu onorat să i le poți oferi. O mai întâlneam și la expresul de lângă Teatrul Tănase, sala „Savoy“. Se ruga atunci să-i cumpăr câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
N-au impresionat-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru ceea ce consumase la restaurant. Atât și atât friptura, atât vinul. I-a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar una, fiindcă e în cură de slăbire, ăstălalt o ținea morțiș cu leul lui. ― Și până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata și hamburgerii În miniatură. Lauren și Tinsley au Îndepărtat cu grijă chiflele și cartofii prăjiți de pe farfuriile lor, până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Până când o să ne mai deranjeze amărâtul ăsta?" Pus într-o situație jenantă și făcut de rușine de propriul stomac, a strâns în grabă cărțile, le-a predat unde trebuia și direct la un lactovegetarian, la o pereche de crenvurști cu chifle și muștar. Mult timp după ridicola întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
convinsă că a fost asasinat, dar n-am Înțeles niciodată de ce obținuseră mandat de arestare pe numele lui, dacă tot voiau să-l asasineze. — Și dacă refuză să vorbească? spuse Janet Pardoe, fără prea mult interes. Domnișoara Warren frânse o chiflă. — Până acum n-am dat niciodată chix. — O să inventezi ceva? — Nu, asta ar merge cu Savory, dar nu când e vorba de el. Spuse, nu fără cruzime: — Îl fac eu să vorbească. Cumva. De aici până la Viena. Am aproape douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu amară pricepere. — Știi că acesta-i adevărul! spuse ea, furioasă fără motiv. Mai frânse o chiflă cu mâna ei mare și aspră, În timp ce emoția Îi creștea grotesc, lucru de care Își dădea seama. — O să mă uiți Într-o săptămână. — Nici vorbă să se-ntâmple așa ceva, dragă! Ție-ți datorez tot ce am. Cuvintele n-o satisfăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se va mai Întoarce niciodată din această vacanță. Nici nu știu măcar dacă acela pe care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poți să te duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit. Cum or să mai râdă cândva el și Sophie de chestiile astea! Dar acum încă nu. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec, pe malurile rîurilor de ambrozie: ne vom scălda În fîntîni de lapte și vom culege chifle calde din vița de pîine“. A doua zi de dimineață, devreme, spaniolul s-a dus pe țărm cu cîțiva oameni. „CÎnd am ajuns pe uscat, scrie el, mai Întîi am căzut În genunchi și am mulțumit Domnului și Sfintei Fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de a pleca la munte cu trenul. Problema a fost, destul de spinoasă, fiindcă trenul merge pe șine, iar Osama nici până a dat colțul, nu a găsit metoda de a deturna nu numai trenul, ci și șinele. Aceasta este ultima chiflă servită de serviciile secrete americane, la balamucul mediatic pe care l-a stârnit de pe 2 mai, încoace. Serviți-o vă rog cu încredere. Eventualele reclamații se primesc doar de Obama, personal, la primul birou oval, pe stânga, cum intri în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta că mă cam chelfănea la beție, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frecată. Cine nu știe desertul cu ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev. Când noi străbatem pustiul până la măsuța greierului : Alo, noi? Da, noi! cine ne... Ascultă, sunt aici în bluzonul ăla bej cu mickey pe față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
detalii am construit un oraș fabulos, la care mă gândeam cu un mare respect, deoarece acolo se întîmplau numai lucruri ieșite din comun. Dacă trebuia cumpărat ceva inexistent în Lisa, cum erau bocancii cu care se mergea la biserică sau chifle albe, gustoase, care se dădeau de pomană la înmormîntări, trebuia mers în Făgăraș. Tot acolo se judecau procesele și erau duși bolnavii când sufereau de ceva grav. În Făgăraș se puteau rezolva, credeam eu, absolut toate dorințele. Când un văr
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la liceu, la radio, prin librării, Uniune, televizor, universitate, edituri, reviste, poze. Cu volume integral premiate. Consacrați. Atît de consacrați, Încît nu mai Înțeleg ce-nseamnă asta sau dacă are vreo legătură cu ei. Sau dacă trebuie să-și cumpere chifle. Vilă. Probabil că nu. Singura lor problemă ar mai fi moartea. Pentru Cristi nu mai e. Unii-au rezolvat-o-n alte maniere, prin mitoză, prin absențe nemotivate la ora de cimitir, prin rugăciuni, prin distracția cu mărgelele de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a spus c-a dat nu știu cîte rateuri În perioada americană, nu le-a dat chiar pe toate, dar cînd s-a-ntîmplat a fost pentru că, cel puțin teoretic, chiar și un regizor rus trebuie să mănînce hamburgeri, iar cîrnatu-n chiflă face rău la imaginație și regizorul umblă de colo-colo cu stomacul placat cu foiță de plastic și portavocea după el prin te miri ce peisaje unde nimeni nu poate și nici nu vrea să-i asculte portavocea. Revin la Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciudat. Și nu era nemțesc. Nu mai știu -s-au dezlipit etichetele. — PĂi tre’ să scrie pe capace. — Le-am aruncat. — Stai să vezi tu după ce ajungem În vest. Cu cît mergi mai departe, cu atît e mai bună berea. — Da’ chifle mai bune și friptură ca asta nu cred că au. Nu, că-s bune? — SÎnt foarte bune. Și partea asta de țară nu-i recunoscută ca avînd mîncăruri bune. — Roger, te-ai supăra rău dacă m-aș culca puțin? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]