903 matches
-
au prins viață. — Deci, te-a lăsat singur-singurel? a spus ea plimbându-și limba peste dinți într-un gest sugestiv. Să-l ia dracu’ de scaun de mașină, l-a înjurat Hugo în gând, chinuindu-se în continuare. Cât timp chingile scaunului rămâneau nelegate, el n-avea cum să scape de femeia asta terifiantă, cu aspect de animal de pradă. Hugo era conștient că, așa de agitat, înfierbântat și cu fundul ieșit din mașină cum era, nu avea o poziție tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp. Laura bătea din gene așa de tare că Hugo aproape că simțea o pală de vânt. — Deci, amândoi suntem în același vapor, cum spunea femeia aia de la cursul prenatal, a râs ea zgomotos. Clic! Copilul era acum prins în chingi. Hugo tânjea după o scuză ca să poată să plece. Ce bine ar fi fost ca Theo să mai facă o criză! Dar băiatul, care se uita din scaunul lui, avea ochii încă lipiți de buzele roșii ale Laurei. Hugo observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind „o mare cantitate de materiale cu potențială valoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu se știe niciodată, a răspuns el evaziv. Nici cu copiii. Mai bine să fim siguri. Bărbatul i-a culcat pe Hugo și pe Theo în pat, i-a învelit cu o pătură și i-a legat pe amândoi cu chingile de siguranță. Apoi a prins un cârlig din plastic cenușiu de degetul arătător al lui Theo. — Ca să-i supraveghem pulsul, a explicat el. Copilul fixa, lipsit de expresie, luminița roșie de la capătul cârligului. Calmul acesta necaracteristic îl făcea pe Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Alice. — E chiar foarte interesant. Am ajuns, a strigat șoferița din față. Hugo s-a simțit cutremurat de o combinație de șoc, teamă și ușurare. Ușile din spatele ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de siguranță. În câteva secunde au trecut pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul 21" —Of, slavă Domnului, a croncănit Hugo. Lacrimile strânse în ochi au început să-i curgă pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chicklets cu fundulețe curate. De-atunci, din cauza regulamentului creșei, pe drumul către Chicklets, Hugo începuse să se oprească din două-n două minute, să se dea jos din mașină, să se ducă în spate, să-l elibereze pe Theo din chingi, să-l ridice în brațe și să-i miroasă fundulețul ca să se asigure că totul era în regulă. Privirile amuzate ale celorlalți șoferi trebuiau suportate. La fel ca și urletele furioase ale unui Theo care fusese descoperit asupra faptului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fricile noastre și-n apretul de spital al așternuturilor. Unde să fugim? Ce cale a exilului să urmăm? Cât de importanți eram? Și, mai ales, ce să le oferim celor care ne-ar fi primit? Pereții de lemn ne conservau, chingile paturilor țineau fiecare corp în echilibru. Călătoream așa vreo două sute de nefericiți, la pachet, așteptând să fim eliberați. Bătrâni, obosiți, cu fesurile pe cap și spinările mulate pe saltelele umede. Doar gândurile ne mai diferențiau, închise în bulele lor prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu’ acela și o Început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi și, de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit cu scara de pompieri și a Început circu’ la etajul 3, la camera 82. Acolo erau frontieriștii... Erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
catolicism, cumpărase de la mine o icoană cu o madonă și un înger Gabriel, neconvențională. Dar nu se putea înfrâna nici de la mâncat și, mai cu seamă, nici de la băut. Până la urmă, s-a hotărât să-și prindă fălcile în niște chingi de metal. Odată ne-am văzut din întâmplare: el pe un trotuar, eu pe un altul, m-a salutat plin de bucurie, vorbind printr-un aparat pe care-l ținea în mână. M-am dus la ceremonia înmormântării, la Catedrala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lăsat pradă șuvoiului de întâmplări, de călătorii (la Brașov, Sinaia, Constanța), peste tot întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă de acea nostalgie tarkovskiană, care va ieși în realitate în viitoarele mele texte, spontan, liber, fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
timp în care nu au ascultat decât discursuri demagogice și au văzut indivizi care munceau în condiții umilitoare. În tren au fost siliți iscălească o declarație care să le dovedească „entuziasmul” în legătură cu toate cele văzute. „Clasa muncitoare din Iugoslavia în chingile regimului fascist al clicii lui Tito” se intitulează articolul lui Raico Damianov, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Bulgar. Se pornește de la constatarea formulată în noiembrie 1949, la Consfătuirea Cominformului, unde era subliniată ideea „intensificării exploatării clasei muncitoare”, în
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
la fabrica de pălării unde începuse, în Loop*, pe Wabash Avenue. Acestea fuseseră observațiile pe care le-am auzit după ce Verișoara Anna venise să îi vorbească - așa cum vii la o femeie mai bătrână care le știe pe toate - adunată în chingile unui costum, cu pălărie și pantofi, așezată la masa de bucătărie și privindu-se în oglindă în timp ce vorbea, nu pe furiș, ci încontinuu, cu un aer sever, și comentarii furioase; chiar când se arăta mai plină de amărăciune, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
loc de muncă, în ciuda avertismentelor primite de la Bunica în legătură cu el. Era un băiat foarte sociabil și cu mult spirit, subțirel, cu o față negricioasă, ochi înguști, cu un aer spiritual, destul de dornic să fie onest dar nefiind complet ferecat în chingile conștiinței - avea și bătrâna dreptate în felul ei. Nu avea voie să vină în vizită; ea n-avea defel de gând să mă încurajeze în această companie, îmi spunea ea. Dar eu eram întotdeauna primit la familia Klein, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trona Unchiul Charlie, care stătea în picioare, sau mai degrabă se înălța între ei, lângă mama sa cu perucă și rochiță neagră. Dacă mă simt îndreptățit să folosesc aici cuvântul „se înălța“, acest lucru se datorează burții lui strânse în chingi și a greutății uriașe susținută de picioarele sale, și poate și pentru că bătrâna purta un fel de colier făcut din piese din aur care semănau a dinți de urs grizzly și acest lucru îmi amintește de niște creaturi supranaturale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
De ce n-au vrut să te primească? Păi era un tip acolo și când i-am spus, mi-a zis: „N-avem loc pentru ființe de teapa ta aici. De ce n-ai făcut copilul. Du-te acasă și așteaptă cioclul.“ Chinga su madre! Padilla m-a ajutat să o băgăm înapoi în mașină. — Cred că am eu o cunoștință care lucrează la un laborator dintr-un spital din Cartierul de Nord, poate o mai fi acolo. Îl sun eu. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
perdea și am realizat că eram cel puțin la etajul douăzeci. Nu apucasem să mă uit încă la Chicago de când mă întorsesem. Ei bine, iată-l din nou, vederea de vest de la fereastra aceasta, acest oraș cenușiu și noduros cu chingile negre și dure ale căilor ferate, cu industria uriașă ce clocotea și vaporii ce tremurau în aer, cu suișul și coborâșul stadiilor în care erau clădirile în construcție sau demolare asemeni unor platouri, și peste toate acestea diversele puteri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
face cu acea Mediterană traversată de apostoli sau tulburată de trecerea lui Eneas, acea băiță clementă, mătăsoasă, minunată, cu sclipiri de frumusețe, pe lângă care copilăriseră toate semințiile străvechi. În timp ce părăseam portul, oceanul Atlantic, de un cenușiu brutal, a prins în chingi vasul cu toată puterea lui, zgâlțâindu-l, împingându-l, mormăind; o sfârâială înfometată a prins a săra pereții etanși. Însă în dimineața următoare, în soare și căldură, ne îndreptam cu toate pânzele sus spre sud. Am ieșit pe punte după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-ți iau ranița din spinare... Te doare ceva? Aș spune că-și bate joc, dar Înțeleg că vrea să știe dacă mă doare și altceva. — Spatele, dar nu cred că e ceva serios. Nu văd... asta e... — Îți desfac chingile și te Întinzi acolo, bine? Îmi spune ferm și Îmi indică unde să mă Întind, oprindu-și pentru o clipă privirea serioasă pe mine. Să sperăm că nu e spart și osul. Se fîțÎie pe lîngă mine și-mi desface
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
săculeți de pînză, funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar probabil că cea mai interesantă reușită o reprezintă televizorul, care e atîrnat și fixat cu un sistem de chingi de aceleași rastele metalice de bagaje, astfel Încît să nu se clatine În timpul mersului. Ba chiar, pentru că e pus la o Înălțime greu accesibilă din poziția orizontală, e prevăzut cu o jordea despre care Înțeleg că e folosită pentru a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
devin corupți și corupători, se golesc de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și câțiva idealiști între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși în chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă între timp n-au fost azvârliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uneltele pe care se pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu casa, căci omul, bucuros că Îi scăpaseră caprele de la moarte și nici pagubă prea mare nu suferise, se arătase dornic să fie și el de față și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îi apucau fierbințelile și nu aveau unde să și le ostoiască. I-a dat dracu-n gând să născocească un soi de scaun, o policioară de lemn atent sculptată și, după Îndelungi măsurători la fața locului, atârnată de niște chingi reglabile din catarame. Tot dispozitivul ăla mai complicat decât Îți spusei eu În cele două-trei vorbe de mai sus era menit a fi agățat de romburile din gardul de beton al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Drăcăria se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări inutile. Scaunul cu chingi căpătase denumirea de „leagănul iubirii”, după cum se inspirase proiectantul și constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]