897 matches
-
și a mușchilor periarticulari, de scădere a unei tensiuni intradiscale. Sistemele prin intermediul cărora se efectuează tracțiunile sunt: corsete toracale sau lombare, căpăstrul - sistem de curele care trec pe sub bărbie (pentru cap) -, dispozitive de sprijin aplicate în scobitura poplitee sau subaxilară, chingi pentru glezne. Sugestii metodice: utilizarea acestui procedeu terapeutic impune stabilirea obiectivelor, a sistemului de acționare prin intermediul acestor aparate, instalarea pacientului, reglarea aparatului și a intensității forței de acționare, cunoașterea pacientului, în special aspecte legate de nivelul atins, poziția antalgică pe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poziționările) sunt atitudini care se impun corpului sau unor părți ale acestuia, în scop terapeutic sau preventiv, pentru a evita instalarea unor devieri sau pentru a facilita un proces fiziologic. Posturările corective pot fi: libere (autocorective), liber-ajutătoare (prin suluri, perne, chingi etc.) sau fixate (prin intermediul unor aparate sau instalații). Postúrile de facilitare a unor procese fiziologice perturbate de boală cele mai uzitate sunt: de drenaj bronșic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulației de întoarcere, de facilitare respiratorie sau cardiacă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sub cerdac. - Apoi, primarele... ! - Ce primare, vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de noi ș-are să fie și de el, să nu zic vorbă mare... Zalomir își dădu seama că, în închipuirea oamenilor, rolul său
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
chip, însă refuză să răspundă provocării. Claudius râde mânzește. Nu-i displace atacul la adresa celui care-i stă tot timpul ca sula-n coastă. Și Antonia se bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele și își ajută prietenul să se ridice ca să urce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
devin corupți și corupători, se golesc de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și câțiva idealiști între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși în chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă între timp n-au fost azvârliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de când cu rătăcirile mele, mă îngrijea ca pe ochii din cap, dăduse porunci de cu sară, și calul era gata la scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii torba, cercai oțelele puștii și mă avântai în șa. Noaptea era caldă. Pete mari de nouri acopereau stelele. Bărăganul tăcea, desfășurându-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. Nici glas de om, nici trâmbițare de cucoș, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau lăptarii, ale căror prăvălii erau împodobite cu vase din majolică mult mai de preț decât produsul dinăuntru, care se vindea. Nu la ei ne duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. „Maistore“, a oftat el. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acu’ doi ani eram acolo“, și-mi arată undeva spre un șir de camere din fața noastră. „La chilii, cu gherțoii și hubării ăi tari, la cazan cu hultani. C-aveam felicitare dă cinci metri. Da’ uite c-acu’ trag la chingi la monoment. Și-l mai înjură pă toarșu’ Ceaușescu. Da’ de nu venea el, ca un barosan de l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că cineva, un bărbat, două femei, trei babe și trei fetițe de vârstă preșcolară așteaptă aici un autobuz, este Într-un fel o surpriză. Îți pui rucsacul pe bancă și spui bună ziua celor din jur Înainte de a-l desface din chingi. Ți se răspunde În cor și Înțelegi că nu ai scăpare; ca să nu pari suspect trebuie să lași impresia că și tu aștepți același autobuz. E cald, e mult praf pe drum, e o atmosferă de după-amiază imposibil de respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și autobuzul ( Într-adevăr de pe drumul perpendicular pe cel de pe care a venit Fiatul) și aproape toți cei prezenți, În afară de tine, de Todirică, de fata cu iepurele și de babe, se Îmbarcă În el. Imediat după plecarea autobuzului Îți legi chingile rucsacului și o iei decis pe drum Înainte. Nu iei În seamă privirile tot mai insistente și șușoteala babelor intrigate că, după ce ai așteptat autobuzul (ca un simplu străin ce erai), te-ai decis să rămâi În sat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă inimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
doar partea din față a pelvisului, lăsând toată partea din spate la vedere. Cureaua pe care am crezut la Început că o purta se dovedi a fi doar o urmă de la bronz, iar sânii i se eliberaseră de mult din chingile lor de mătase - o instalație În formă de sutien, dar fără vreo Închizătoare, bretea sau formă. Se ghemui ca o minge cu un zâmbet fericit și Începu să-și soarbă șampania, anunțând că va mai rămâne puțin să se distreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
biserici. Mobilierul este simplu, fără ornamente: o masă grea și un pupitru pentru muzică, stau cu fața spre șirurile de bănci fără spătar. Cărțile de imnuri sunt așezate pe rafturi. Ușile duble care se deschid spre stradă, sunt barate cu chingi de lemn pe sub care se strecoară, printr-o deschizătură de câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uneltele pe care se pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu casa, căci omul, bucuros că Îi scăpaseră caprele de la moarte și nici pagubă prea mare nu suferise, se arătase dornic să fie și el de față și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îi apucau fierbințelile și nu aveau unde să și le ostoiască. I-a dat dracu-n gând să născocească un soi de scaun, o policioară de lemn atent sculptată și, după Îndelungi măsurători la fața locului, atârnată de niște chingi reglabile din catarame. Tot dispozitivul ăla mai complicat decât Îți spusei eu În cele două-trei vorbe de mai sus era menit a fi agățat de romburile din gardul de beton al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Drăcăria se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări inutile. Scaunul cu chingi căpătase denumirea de „leagănul iubirii”, după cum se inspirase proiectantul și constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai ai ceva timp de așteptat. Bătrânul tău prieten mai are încă de făcut multă vreme umbră pământului. N-ai auzit ce a spus?” “Ba am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie să mă bucur pentru faptul că bătrânul a dezlegat chingile în care era încorsetată Zâna. De aici înainte, măcar oi putea-o vedea. Și asta înseamnă mult pentru mine”.... În scurtă vreme, am auzit licăr de pași în spatele meu. Am tresărit. Când mi-am întors capul într-acolo, mi s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toată Europa. Mă gândeam... Deși... Cred că... Mi se pare mie, prințe, sau avem un ascultător? Prințul îl văzuse și el pe Guibert. Medicul se oprise destul de aproape de ei. Cu puțin timp în urmă descălecase, dar părea preocupat să strângă chinga calului. Apoi mai scosese și niște grăunțe dintr-o tașcă de piele și i le oferise calului său, în timp ce, cu cealaltă mână, îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
interesa, cel care purta indicația: LANSARE Zăvoarele săriră. Motoarele propulsară naveta în afara lui Nostromo. Forțele gravitaționale o turtiră pe scaun, ca rezultat al plecării preciptate din nava-mamă. Știa că aceste chinuri nu aveau să dureze mult timp. Termină cu atașarea chingilor și-și acordă o inspirație profundă de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]