699 matches
-
preferențiale actualizate. Valoarea nu vizează starea de fapt, ci starea de drept; prin ea trecem de la dorit la dezirabil, de la constatări indicative la semnificații imperative și practice pentru conștiință și conduită (norme de acțiune); Din acest motiv, valorile umane sunt chintesența numeroaselor criterii ce operează în variate sfere, cum ar fi relațiile sociale, economice, politice, viața culturală. Indiferent dacă sunt profesate sau operaționale, ele derivă din istorie, tradiție, cultură, educație, mediu și aspirații. Ele pot necesita adaptări și schimbări, dar constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fapt ceea ce nu ești cu adevărat, să fi conștient de meritul pe care îl ai dacă ai fost capabil să deții toate acestea sau doar te-ai mulțumit să ai o mască permanent. Demnitatea cuprinde în sine verticalitatea și vrednicia, chintesența omului. Un exemplu elocvent este Socrate: ’’Condamnat la moarte, în așteptarea cupei cu cucută, Platon credinciosul său discipol îi propune evadarea, pe care el ar putea-o organiza, cumpărănd straja. Filosoful, credincios principiilor sale, a ripostat: ”Ce zici? Bine mi-
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sânt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracție, orice abstracție noțiune, orice noțiune cuprinde esența sau, daca poftește, chintesența lucrurilor. Daca d-nia lui confundă așa-numita "phantasma" cu reprezentarea comună nu e vina noastră, dar pentru a-l lămuri nu vom pierde nici timp, nici tipari. Noțiunea cuprinde dar într-adevăr esența lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței noastre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și noapte lui Dumnezeu ca să să îndure, este căderea boierescului; de aceea vrem să răscumpărăm boierescul și toate acelea cu care suntem împovărați de către boierii de moșii. Vroim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care suntem”. Aceasta era chintesența jalbei lor ce-și va găsi rezolvarea abia în 1864. Am insistat asupra problemei privind desființarea clăcii, a dijmei și a celorlalte numeroase obligații, precum și asupra mobilului răscumpărării lor prin sumele stabilite prin lege, din dorința noastră de a putea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
percepute ca raționale. Pentru Weber, calitatea majoră a birocrației este pur și simplu predictibilitatea ei. Exact ceea ce interesează și corespunde în cel mai înalt grad diverselor organizații și activităților pe care acestea le desfășoară. În viziunea teoreticienilor organizațiilor, birocrația este chintesența formei moderne a organizației care înglobează și promovează dominația instrumentului raționalității în toate domeniile vieții sociale, iar raționalitatea reprezintă procesul prin care orice aspect al relațiilor umane este subiect de calcul și administrație. Bineînțeles orice birocrație modernă, aflată permanent sub
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum, tot astfel și Griselda simbolizează virtutea. Dacă îl găsim pe Ciappelletto mai credibil și mai realist decât Griselda aceasta se întâmplă și datorită faptului că 560 Ibidem, p. 40. 561 R. T. Lenaghan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un act public al cărui efect este absorbirea unei voințe contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum, tot astfel și Griselda simbolizează virtutea. Dacă îl găsim pe Ciappelletto mai credibil și mai realist decât Griselda aceasta se întâmplă și datorită faptului că 560 Ibidem, p. 40. 561 R. T. Lenaghan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un act public al cărui efect este absorbirea unei voințe contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
periculoasă decât cea biologică. Și asta pentru că arma chimică este receptată ca un mijloc tehnic, care poate fi contracarat tot cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe când arma biologică are o „rezonanță" ușor dezagreabila (viruși, microbi, boli). Armele chimice și biologice sunt chintesența armelor de răspândire a terorii. În prezent, asocierea care se face Între armele chimice, cele biologice și terorism a devenit o obișnuință, ceea ce le Întărește efectele de natură psihologică, inducând sentimente de teamă, panică și nesiguranță. Efectele psihologice ale armelor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o retorică războinică, în care Ștefan cel Mare era numit "Vulturul Moldovei", Mihai Viteazul "Arhanghelul dreptății românești", iar Mircea cel Bătrân devenea cu mult înainte de epoca Ceaușescu "cel Mare"277. Aici găsim și o elocventă prezentare a zilei monarhiei drept chintesență a românismului, depășind cu mult simbolistica momentului decembrist: "ziua de 10 Mai va rămâne zi sfântă și mare sărbătoare națională, căci: Ea ne-a dat / Domn puternic țării noastre / Libertate și Regat"278. În capitolul despre "Întregirea neamului (1916-1919)", personajul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fapt, recuperate din perioada interbelică sau exacerbate de istoriografia militantă optzecistă 365 epopeea milenară și sângeroasă a unirilor și a pierderilor teritoriale 366. Această insistență mărea, prin contrast, valoarea evenimentului petrecut la Alba Iulia, în decembrie 1918, consacrându-l drept chintesență a reușitei naționale. Pe nesimțite, unirea devenea "Marea Unire", iar semnificațiile elogiului se regăseau cel mai bine în manualele de școală primară și în literatura istorică parașcolară. Să răsfoim, de pildă, manualul de clasa a IV-a, din 1981. Ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
era o minune a științei care descinsese în comunitatea lor înapoiată, pe cînd alții o vedea doar ca pe o străină care vorbea prost englezește. Nu-i tolera pe proști, mai ales în rândurile editorilor ei: reazemul vieții ei și chintesența reputației internaționale pe care și-o construia. Aerul ei echilibrat, aproape maiestuos, părea să arate că se bucură de mare încredere în sine. Cu toate acestea, comportamentul arogant îi servea ca platoșă: ca un scut menit mai mult să-i
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Rabelais sau Cervantes, pentru că autorul nu și-a putut asuma, în toate epocile, libertatea "să-și rostească direct cuvântul". Prin urmare, acesta se vede nevoit să-și desemneze naratori hâtri și mereu puși pe glume precum acel "abstrăgător de chintesență" rabelaisian sau nu mai puțin conspirativul Cide Hamete Benengeli cervantesc, pe care Wayne C. Booth îi va numi, în Retorica romanului, "naratori creditabili ca purtători de cuvânt dramatizați ai autorului implicat": "Ca și în stilizare, autorul vorbește prin cuvântul altuia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca replică la Banchetul lui Platon, ori situația parodic-licențioasă din Mătrăguna lui Machiavelli. Dintre toate, evident epicureică în substanța ei rămâne Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism, dacă ne referim numai la parodierea extremă a actului educativ în sine, din capitolele XIII-XV. Cu autoritatea paternă evident subminată de ridiculizare, Grandgousier, ne înfățișează, prin silogisme luând în derâdere scolastica, maniera în care trebuie deprins
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tip de literatură asupra scriitorului francez, pe lângă literatura folclorică al cărei adept s-a declarat ori de câte ori a avut ocazia, a fost demonstrată, de-a lungul timpului, de istoricii literari pe care i-au preocupat îndeosebi călătoriile întreprinse de "abstrăgătorul de chintesență" în Italia. Cu acest prilej, Rabelais a intrat în contact direct cu operele menționate de noi (cel mai probabil și cu multe altele, posibili să nu se mai fi păstrat până astăzi), în care opera lui și-a găsit o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru care a optat autorul: atât Pantagruel, subintitulată "Regele Dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență", cât și Gargantua, cu subtitlul "Preaînfricoșata viață a marelui GARGANTUA, tatăl lui PANTAGRUEL, așa cum a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism" atestă cum intenția polemică se îndreaptă asupra titlului cărții populare, încărcat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență", cât și Gargantua, cu subtitlul "Preaînfricoșata viață a marelui GARGANTUA, tatăl lui PANTAGRUEL, așa cum a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism" atestă cum intenția polemică se îndreaptă asupra titlului cărții populare, încărcat de epitete hiperbolizante și continuând încă pe câteva rânduri, ce aducea a reclamă de bâlci. În plus, cititorul este făcut foarte atent la persoana care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais însuși asupra prezenței sale pe frontispiciul cărții: dacă în primele cărți semnează ludic, parodiind chiar ideea autorității auctoriale (sau, după unii, încercând să se sustragă cenzurii), numindu-se "Domnul Alcofribas", dar neuitând să-și adauge particula nobiliară "abstrăgător de chintesență", vom constata că, ulterior, Cartea a treia va fi alcătuită chiar de "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină și monah al ostroavelor Hiere", Cartea a patra de către "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină" și, în fine, A cincea și cea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
El nu cunoaște nici o normă estetică; orice se potrivește cu orice. Realitatea cotidiană este împletită cu fantasticul cel mai neverosimil, cea mai grosolană snoavă este înțesată cu erudiție și ideile filozofico-morale izvorăsc din cuvinte și istorioare obscene"251. "Abstrăgătorul de chintesență" va deveni, în unele episoade, și personaj, de pildă în călătoria prin gura lui Pantagruel când se găsește în postura de martor al ciudatului microcosmos, menționând totodată că "e o cinste și o laudă pentru mine să fiu prețuit ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
au atras atenția, lăsând deschis drumul altor necesare adăugiri, ce ar putea ocupa zeci sau poate sute de pagini. Cartea întâi, Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuită mai demult de domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, scriere plină de pantagruelism, este și cea care dezvoltă o suculentă parodie a romanelor medievale cavalerești. În primul rând, miraculosul ca element central al literaturii medievale este din start desființat, negat: aducerea pe lume a eroilor medievali grație unor gesturi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gargara cu vin pe care nou-născutul obișnuia să o practice în prezența doicii) se înscrie în aceleași coordonate. În Cartea a doua, subintitulată Pantagruel, Regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost. Faptele și isprăvile lui înfricoșate de fie-iertatul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, la fel stau lucrurile și în cazul nașterii și botezului lui Pantagruel, personaj care duce și el la extrem toate trăsăturile negative în raport cu, să spunem, apariția și evoluția fătului din literatura populară (cu precădere din basme). Nașterea lui Pantagruel este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de gânditorii umaniști"271, Rabelais se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație, chiar un creator de antiutopie: desolidarizându-se de model și narativizând proiecția filozofică, idealizantă, bucurându-se, până la el, de un atât de generos prestigiu, "abstrăgătorul de chintesență" umanizează, pe alocuri chiar vulgarizează ideea de perfecțiune intangibilă vehiculată de acest tip de literatură care va face carieră și în perioada imediat următoare lui, prin Cetatea soarelui (1620) a lui Tommaso Campanella sau Noua Atlantidă (1621) a lui Bacon
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zi din viața lui Ivan Denisovici" se conturează într-o multitudine de episoade prezentate detaliat, caracteristice pentru oricare dintre zilele de lagăr ale personajului principal. Intenția lui Soljenițîn a fost să reprezinte o unitate de timp autonomă, care să cuprindă chintesența vieții deținutului în lagăr. Alte referiri la timp apar atât în incipit, cât și în finalul nuvelei. Sintagma "ca de obicei" de la început marchează caracterul repetitiv al faptelor prezentate: "La cinci dimineața, ca de obicei, la baraca comandamentului s-a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tocmai termina de citit o carte 328. Această percepție, marcată de evaluări negative, îl va urmări pe Kostoglotov pe tot parcursul romanului, adăugând atribute dintre cele mai diverse ("bădăran", "mitocan", "scandalagiu", "personaj tulbure și stricat", "element dubios" ș.a.). Porecla Roadeoase, chintesență a percepției negative, va deveni marcă a punctului de vedere rusanovian. În ciuda acestei percepții negative dominante, imaginea lui Kostoglotov se salvează, pe parcursul romanului, de antipatia cititorului. Cel care devine antipatic este tocmai Rusanov, deoarece caracteristica principală a percepției sale este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]