607 matches
-
dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea unghiile de la mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem aici. Era o zi de „Sizdah-be-dar“. Le însoțeam pe bunica și pe târfă. Ce alergări și ce jocuri în jurul chiparosului! Apoi, mai mulți copii au venit la noi, nu-mi amintesc prea bine. Ne jucam de-a v-ați ascunselea. Cum o urmăream pe târfă, de-a lungul malului Surenului, ea alunecă și căzu în apă. Au scos-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la noi, nu-mi amintesc prea bine. Ne jucam de-a v-ați ascunselea. Cum o urmăream pe târfă, de-a lungul malului Surenului, ea alunecă și căzu în apă. Au scos-o de acolo și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare în templele Indiei. Încheieturile mâinilor ei erau încărcate cu lanțuri și părea constrânsă să danseze în fața bătrânului. Îmi imaginam că poate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să se plimbe împăratul Hsien Feng și împărăteasa Tzu Hsi. E îngustă și umbrită de chiparoși înalți. Ea îi calcă pe urme. După o milă, se zărește Pagoda Smălțuită A Comorilor Numeroase. Pagoda e o construcție cu șapte etaje, de mai mult de cincizeci de picioare înălțime, având opt laturi. Este încrustată de sus până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își vor regăsi stolul. Cocorul are ceva în el care-i prins la mijloc, între acum și atunci. Un poet vietnamez din secolul al paisprezecelea așază păsările pentru vecie la jumătatea drumului, în văzduh. Zilele trec și norii se duc; Chiparoșii sunt verzi lângă altar, Inima, un iaz înghețat sub clar de lună. Ploaia nopții varsă lacrimi de flori. Sub pagodă, iarba face cărare. Printre pini, cocorii-și aduc aminte Muzica și cântecele de demult. În nesfârșirea cerului și a mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pâclă. Bursa arăta - cel puțin de la trei sute de metri deasupra - cam așa cum arătase de vreo șase secole Încoace: un oraș sfânt, necropolă a otomanilor și centru al comerțului cu mătase, cu străzi liniștite, În paragină, Împodobite cu minarete și chiparoși. Lespezile Moscheii Verzi se albăstriseră de vreme, dar asta era cam tot. Cu toate acestea, Desdemona Stephanides, chibițând de departe, privea În jos spre jocul de table și vedea ceea ce le scăpase jucătorilor. Să psihanalizăm palpitațiile pe care bunica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse Pointe, cu mamele elegante cu basmale de șifon și cu imobilul Întunecat, Înconjurat de chiparoși, unde locuia singura familie de evrei din zonă (care plătise, ca și noi, cu banul jos). Dar bunicul meu se obișnuia cu o realitate mult mai Înspăimântătoare. Ținându-mă pe mine de mână ca să-și păstreze echilibrul când tufele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cușer și apoi o servea cu sos de smântână. Sau sărea peste carne și smântână și făcea plăcintă cu crab. Deși fideli religiei lor, soții Grossinger erau evrei din Vestul Mijlociu, discreți și asimilaționiști. Se ascundeau după perdeaua lor de chiparoși și de Crăciun puneau și un Moș Crăciun pe lângă luminițe. În 1971: Judecătorul Stephen J. Roth de la Tribunalul Districtual al Statelor Unite a hotărât că În sistemul de Învățământ din Detroit exista segregare de jure. A dat imediat ordin ca școlile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi erau zimțați și rari, ca ai unei creaturi desenate de Sendak. Avea și aparat dentar. Bucuria nedisimulată pe care o etala mă făcu să o Înțeleg. Avea o viață Întreagă În afara școlii. Maxine era fericită În casa ei de după chiparoși. Între timp, părul ei creț erupea din căpșoru-i fragil, muzical. ― O, Iisuse! Maxine se uită din nou afară. ― Stau chiar În rândul din față. Or să privească direct spre mine. Pe rând, ne-am uitat toate afară. Numai Obiectul Obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit de înalt, măsurat de draperiile bogate care acopereau geamul, și mă întrebam dacă sângele ei, irigîndu-mi lobii creierului prin mii de tubușoare, nu-i va muta încetul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erau alții, dar făceau icoane la fel de frumoase. Am filmat atunci modul cum o ghidă de la agenția cu care am făcut noi deplasarea, a prezentat modul cum se face o icoană pe lemn la acel atelier, plecând de la prelucrarea lemnului de chiparos, continuând cu izvodul care se face, aplicarea foiței de aur și a culorii de tempera sau acrilic. Totul a fost foarte interesant pentru mine, deși știam o parte din aceste lucruri, totuși am putut afla o serie de lucruri noi
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
altele asemenea, intrau pe poarta din spate, În fața căreia staționa autobuzul, sau pe poarta laterală, unde Piratul făcea să sune o lădiță plină de pietricele și Încerca să-i Îndoape cu dulciurile lui. Puseseră un gard de sîrmă și sădiseră chiparoși ca să nu mai pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline de microbi pe care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zece metri mai Încolo și se sărutau cu foc, cine ar fi crezut, Într-adevăr, dar probabil că Manolo și Cecilia erau convinși că acela era locul cel mai sigur, mai ales de cînd un grădinar Îi prinsese sărutîndu-se Între chiparoșii care Înconjurau unul din bazine; și pe urmă era aproape ca la o casă de rendez-vous să te săruți și În același timp să știi că jumătate din cartierul Marconi stă ascuns printre ceilalți chiparoși, Enrique Între cei doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădinar Îi prinsese sărutîndu-se Între chiparoșii care Înconjurau unul din bazine; și pe urmă era aproape ca la o casă de rendez-vous să te săruți și În același timp să știi că jumătate din cartierul Marconi stă ascuns printre ceilalți chiparoși, Enrique Între cei doi de colo, fiindcă iese fum de țigară, fumează și cînd se sărută, povestește că-și trec fumul de la unul la altul, ca Într-un bordel, ptiu!... Fugeau, se Îndreptau ca toți ceilalți spre chiparoși, dar fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
printre ceilalți chiparoși, Enrique Între cei doi de colo, fiindcă iese fum de țigară, fumează și cînd se sărută, povestește că-și trec fumul de la unul la altul, ca Într-un bordel, ptiu!... Fugeau, se Îndreptau ca toți ceilalți spre chiparoși, dar fugeau și se făceau nevăzuți, ascunzîndu-se de chelneri, de maître și mai ales de domnul ăla care trebuie să fie administratorul, suiau pe o scară pe care o descoperiseră Într-o după-amiază și ajungeau la un coridor lung, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi ascuns pentru a se putea iubi și mai mult, fiindcă numai teama Îi Îndemna să-și facă promisiuni și să-și spună lucruri care de fapt nu erau necesare, dar erau foarte frumoase. Cartierul Marconi acolo jos, printre chiparoși și noi aici sus, singuri, fără să fim obligați să-i tragem o mamă de bătaie străinului, În tăcerea acestui coridor atît de lung și cuprinși de teama asta atît de minunată la ora cinci după-amiază... Manolo o săruta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dispăreau cu totul În acea clipă care parcă aparținea trecutului și totuși Învăluia stăruitor Întreaga iubire a celor cincisprezece ani. Se Întorceau osteniți, fără să-și dea seama cît durase beția lor, el privind spre capătul coridorului care dădea spre chiparoși, ea privind spre ușa din capătul scării și, deodată, se dădu Înapoi Îmbrîncindu-l. Julius se ascunsese, dar acum era prea tîrziu, fiindcă-l văzuseră; și pe deasupra o mai auzi spunînd: „Puștiul ăsta ne spionează, Manolo“. Julius se oprise În dreptul singurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el nu voia s-o primească, dar fiul lui a stăruit atîta, că pînă la urmă n-a avut Încotro și i-a lăsat să intre. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]