508 matches
-
un climat de gașcă prin jocul de cărți. Au jucat stos, atmosfera e Încinsă, de Întrunire amicală Între bărbați, bazată pe simpatii politice: „PRISTANDA: [...] Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț chipiul, mă-mbrac Țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan ca să ies la bariera Unirii. Când dau să trec maidanul, văz lumină
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de jandarmi ; echipați ca pentru intervenție, încep să pună în aplicare o tactică de desfășurare a unui coridor de trecere, securizat, pentru raclă, ierarhi, preoți, oficiali. Jandarmii se activează, se regrupează, se organizează, un adevărat balet în uniforme impermeabile cu chipiul pe ochi, se vede că au multă experiență. Recunosc, mă uit la ei cu nostalgie amestecată cu invidie, îmi place grozav spiritul lor de echipă, căpitanul cu care am discutat în cursul dimineții avea dreptate, da, oare de ce nu am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eu am fost copil Înfiat. Eu sunt născut În Caracal... Nu Înregistrați asta... $...$$ Când ne-au depus aici, la fabrica de cărămidă din Cluj, jandarmii cu pene, maghiari, Împreună cu Gestapo-ul... Atunci am văzut pentru prima dată soldat neamț, cu chipiul ăla așa și cu cizmele alea, am văzut primele crime... Oameni spânzurați la intrarea În ghetou - nu s-au spânzurat ăia singuri, că era scris În germană, maghiară și română: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe noi! Și de sub cămașă am scos câțiva păduchi, mari ca bobul de orz. Primul s-a tras înapoi un pas. Să vină sanitarul la mine imediat, i-a ordonat gardianului. Sanitarul, un gardian lung, buzat și chel, salută cu chipiul în mână, plecat înainte ca și cum un jug îi stătea permanent pe grumaji. Purta un halat peticit pe la coate și cu un buzunar mare în față, cusut strâmb. Aduci douăzeci de deținuți din „secție” și cari cu ei baloții de păr
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Soldateska" prusacă. I-a descris pe ofițerii înveșmîntați în uniformele lor, cu armele și decorațiile lor, cu coifurile cu (sau fără) vulturi, obligînd pe toată lumea să se dea la o parte din calea lor Drill und Exerzizien, opunîndu-le tuturor acestora "chipiurile roșii comode și simpatice ale ofițerilor francezi"75. Iorga s-a înscris la Universitatea Fridericus-Wilhelmina, unde a observat imediat sunetul clopoțelului anunțînd începerea cursurilor, lucru de neimaginat în Franța. Familia Iorga a închiriat o cameră la o pensiune a cărei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
președinte, și l-am invitat odată la noi. Și m-a văzut și m-a cunoscut, zice: Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc. Cum era Alexandru Paleologu în perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut încă din libertate. Basmacian îl chema
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Jilava, comandant era colonelul Gheorghiu... Am fost de față la un moment dat când a venit la un fel de inspecție anuală el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam în jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din orice material, chiar căptușite sau împodobite: 6505.10.00 - Plase și fileuri pentru par - 25 6505.90 - Altele: 6505.90.10 -- Berete, bonete, calote, fesuri și alte articole similare pentru acoperit capul p/st 25 6505.90.30 -- Caschete, chipiuri și alte articole similare (cu cozoroc) pentru acoperit capul p/st 25 6505.90.90 -- Altele - 25 65.06 Alte pălării sau obiecte pentru acoperit capul, �� chiar căptușite sau împodobite: 6506.10 - Articole pentru acoperirea capului, de protecție (căști de
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 204 din 18 decembrie 2002 pentru modificarea denumirii şi clasificarii mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
de două conjuncții, una copulativă și una concluzivă, coordonarea concluzivă este inclusă coordonării copulative, care rămâne cel mai adesea esențială: „Și nasul lui era, în adevăr, grozav: mare de felul lui, nu se putuse îndeajuns adăposti sub umbra îngustă a chipiului și era, deci, roș ca un ardei”. (C. Hogaș, 44). „Rezultatul final al discuției de mai sus este: sonului român i îi corespunde o singură literă, i, și, prin urmare, se va scrie numai cu semnul i”. (T. Maiorescu, 216
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un astfel de poem. Căderea în desuetudine a contemporanilor pare a fi aici afirmată cu ironie și cu un oarecare tragism "De mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest./ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu". Dincolo de imaginile acestea, dincolo de aspectul suprarealist al textului, să bănuim o conturare alegorică a universului literar al epocii? Sau doar o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer." (Alegorie generală). Este motivul asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sale antimilitariste. Indignarea soacrei mele. 18 aprilie Superbă zi însorită. Am aranjat, împreună cu soacra mea, hainele soțului ei mort în 190239. Pălaria: sudoarea frunții a marcat ușor borul. Moliile. Cuvintele soacrei mele. Uniforma de căpitan de stat-major. Cea de comandant. Chipiul roșu. Cocarda franceză. Aranjează hainele împreună cu mine... La o vârstă foarte înaintată ducele de Richelieu 40 încă mai iubea. Pusese ochii pe una din femeile de serviciu din casă. Puțin înainte de a se stinge din viață o chema la el
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe care au fost scrijelite ultimele 30 de zile de școală, câteva caiete de amintiri și oracole de-un kitsch înduioșător, cărți făcute cadou la zilele de naștere de prin anii ‘60, zeci de fotografii începând cu a-ntâia, un chipiu, un ghiozdan, o servietă, manuale ferfenițite, un abecedar și o pereche de teniși, un carnet de elev și câteva maculatoare, ba chiar o cutie de tablă în care, mici fiind, ne căram ceea ce aici, în Banat, se numește ujină. Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
fi acuzat de simpatie față de epoca horthystă, își amintește de anii tinereții sale petrecute în Porumbenii Mari (Nagygalambfalva) și de jandarmii din comună, în felul următor: "Pe jandarmi îi respecta toată lumea. În sate era ordine. Chiar penele de cocoș de la chipiu îndemnau la respect. (...) Învățaseră să fie cinstiți, disciplina o impuneau tuturor. Aveau ținută! Erau aleși din soiul ăl mai bun, dintre cei inteligenți! Lucrătorii din poliția democrat populară de mai târziu, erau dezordonați, oho, și încă cum! Pe vremea ungurilor
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și, în câteva clipe, îl lăsau neputincios pe flăcău, ba îi confiscau și briceagul, adică îl călcau pe bătătură, cum se spune. Îmi aduc aminte de un caz: am văzut cum se apropiau doi jandarmi, cu pene de cocoș la chipiu. Un flăcău nărăvaș nu s-a purtat cum ar fi trebuit să se poarte, ori că a fost indisciplinat, ori că se bătuse mai înainte și nu i-a luat pe jandarmi în serios. Dintr-o singură mișcare carabina l-
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
zbura pe o distanță de maximum 50 de metri. (arhiva Daniel Focșa) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942, la brevetarea Stelei Huțan ca pilot gradul 1. Cu spatele, comandor Tase Rotaru, comandantul școlii. În alb, instructor de zbor Stan Dănălache. Șeful comisiei, cu chipiu și ochelari de soare, general aviator Emanoil Ionescu ("Pipițu") și comandor Gheorghe Firescu. În plan secund, domnișoara din imagine are la picioare o frapieră cu sticle de șampanie, pentru sărbătorirea noilor brevetați, conform tradiției din aviație. (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
al încăperii, grămădiți unul în altul, doi soldați nemți... Dacă-s înarmați? ne-a străbătut o întrebare nepronunțată. După ce ne-am convins că nu e așa, am observat că oaspeții noștri neașteptați erau mai mult neoameni: leșinați, bărboși, nespălați, fără chipiuri pe cap, cu un păr încâlcit , slabi de le curgeau oasele din piele a care le ținea loc de un fel de ambalaj protector. Fără să-i întrebăm ceva, am coborât repede dar silențios jos, unde tovarășii noștri dormeau fără
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs. Sperjurii miezului de noapte au trimis Adrogini cefalici În plină carieră deontologica; Pornologii poartă ceasul În dinți Pentru a nu-și pierde condiția taumaturgică Și craniul de insomnie sub chipiul de clor. Regnul malefic declară Imperativul macbethian: ucideți liniștea! Din București, ,,România liberă” publică sub numele lui Vasile Iancu vești despre ,,O antologie semnată de copii”, dar și despre ,,Seara poeților Tăcu” de la Societatea ,,Junimea” din Iași. Iată-le: ,,Editura
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte și începe să bâiguie un text nesfârșit, complet ininteligibil, pe care ea încetează numaidecât să-l asculte. "Ai trecut de primul grad de inițiere, zice în fine lectorul, îți pregătesc certificatul." Și adresându
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pot!" Vorbe, își dădea seama, dar ce altceva să facă? Ieșind împreună din biroul căpitanului, camaradul Vernea îi spuse: "Chiar dacă nu sunt de semnalat deocamdată incidente, se apropie de noi, Aldan. După Polonia, e rândul nostru!" Se despărțiră îndesându-și chipiele pe capetele înfierbântate ca niște oale sub presiune. Locotenentul își petrecu noapte, bătând cu pasul sectorul, controlând patrulele, vorbind cu soldații. Mulți aveau neveste și copii și vedeau cum li se amână și mai mult liberarea: "O să fie război, domnule
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
interior al vestonului ca să le citească acasă. Vremea era închisă. O primă picătură îi ateriză pe nas, urmată de altele, care își concentrară voioase tirul pe acest relief ce depășea suprafața obrazului, mai mult sau mai puțin protejată de cozorocul chipiului. Inutil să-și facă iluzii, ploua în aversă. Ajunse muiat tot, deși între timp ploaia se potolise și o spărtură ce se întindea pe toată lungimea orizontului lăsa să se ivească lumina muribundă a apusului. Sub acest capac prost închis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o fetiță, așezată pe covor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]