511 matches
-
și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd, nu aude, a Îmbătrânit și el, Între timp. — Good morning, mesdames, messieurs, vos billets, s’il vous plaît, intonează Domnul cu o voce melodioasă de bas-bariton. Și-a pus chipiul pe cap și a ieșit, pocnind ușa cu linia. Tu stai singur În clasa pustie, nu poți să pleci dacă nu Îți amintești versul, deși ei te așteaptă cu masa Întinsă acasă. Au să te mai recunoască, n-au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au dus cu respect mâna la chipiu și Într-o secundă așteptarea mea a luat sfârșit. Profesorul Stan nu a rostit atunci decât vorbele de circumstanță: că se bucură de revedere, că așteaptă cu interes să mă audă la conferință... * Christa râde. Așteaptă cu interes și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
v aliniați! Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! S-a întors energic la stânga și, cu pas de defilare, a pornit în întâmpinarea locotenentului Coasă. S-a oprit la patru pași în fața ofițerului și, cu o mișcare zvâcnită, a dus mâna la chipiu: ― Domnule locotenent. Plutonul doi, cu un efectiv de treizeci de militari, vă prezintă onorul! Sunt locțiitorul comandantului de pluton, sergent Dinsus! Locotenentul a pornit spre formație. Dumitru s-a întors și l-a urmat pe ofițer până în fața plutonului. ― Bună
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu i-am spus nici tatii sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și vrea să-i povestesc... Dacă nu, atâta pagubă să am...” Când au ajuns pe culoarul cazărmii, locotenentul și-a scos chipiul și l-a scuturat de zloată. Apoi, cu gest obișnuit, și l-a așezat pe cap, dar l-a tras mult pe frunte, încât abia i se ghiceau ochii. S-a întors spre sergent: ― Mâine ce zi e? ― E duminică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
camera ofițerului, s-a oprit. Și-a aranjat ținuta și a bătut în ușă. ― Intră! - s-a auzit glasul locotenentului. Cu tremur al brațului, a pus mâna pe clanță și a apăsat. După ce a pășit pragul, a dus mâna la chipiu, încercând să se prezinte regulamentar. ― Lasă astea, intră și ia loc. ― Mulțumesc, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un colț de scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale. Glas de gazdă. Dumitru s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au zăngănit geamurile. „Ce-i, plutonier? Nu știi cum arată arestul garnizoanei? După ce vei asigura materialele necesare tuturor unităților pe ziua de azi, te vei prezenta la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au văzut pe foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
chiar am încercat s-o aplic și mi-a ieșit de fiecare dată. Nu mai spune! Și mă rog, unde ai aplicat-o tu, dacă nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în chestia aia ar fi trebuit să fii anorexică. Cu toate straturile alea de țesătură grosolană pe mine, nu le mai puteam apropia brațele de corp și stăteam țeapănă ca un extraterestru. Numai antenele îmi lipseau. Dar problema majoră era chipiul, care trebuia pus într-un anumit fel. Nu mai știu exact cum, dar știu că poziția lui era incompatibilă cu pletele mele ondulate de pe vremea aia și bretonul foarte lung. Eram și eu hippy fără să fi știut sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și cu hainele alea nu era ușor să te fofilezi în tramvaiele irealist de ticsite, pe terenul unde „făceam“ armata, știam că voi auzi ofițereasa urlând la mine că iar n-am coafura regulamentară. Și mai era o chestie cu chipiul ăsta - sau poate numai în amintirile mele e așa, că mi se pare totuși prea ilogic, chiar și pentru armata Republicii Socialiste România. Dacă - și numai dacă - îl aveai pe cap, trebuia să saluți într-un anumit fel, care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în buzunar. Dacă însă erai văzută fără el, erai muștruluită, că nu aveai ținuta regulamentară. Așa că oricum ieșeai prost. Dar eu preferam să nu-l pun și să încasez isteria ofițeresei, dar să nu trebuiască să-mi strâng părul sub chipiu și să le salut. Deci noi eram egali. Adică ne bucuram de unul dintre elementele glorioasei triade; libertatea și fraternitatea nu ajunseseră încă până la noi, le-am primit după. Nu mai eram domnișoare și, mai târziu, doamne și domni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai ales iarna, când trebuia să adăugăm și o manta, care mirosea întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva parcă și desenam - probabil părțile componente ale puștii, prostii din astea. Păi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
e în jur, despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se adăugau și absențele de la Facultate (erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrase în cap că poate munci ca alții de aceeași vârstă și un soi de siguranță, detașare și nepăsare pusese stăpânire pe el. Avea aceeași uniformă de elev, lustruită, din clasele inferioare, spălată, călcată și cârpită de nenumărate ori iar chipiul îl purta cu mândrie. Își ținea cozorocul pe frunte ca ofițerii nemți, să nu observe nimeni unde privește și să nu-i intre soarele în ochi. Toți purtau matricola pe mâneca stângă a costumului bleumarin, cu număr personalizat pentru identificare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde se rupea, de obicei pantalonul ceda în genunchi. De multe ori îi rămâneau pantalonii scurți, deși nu își permiteau să cumpere alții. De asemenea nu trebuia săși uite șapca acasă. Niciodată nu i se îngăduia intrarea în școală fără chipiu. Fetele își țineau matricola cusută deasupra pieptului la rochițele albăstrii. Matricola era un articol vestimentar indispensabil și obligatoriu pentru fiecare elev. Conducerea școlii urmărea cu scrupulozitate în fiecare zi dacă nu și le-au desprins cumva de la uniformă, de asemenea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă omul. N-ați auzit la radio?!... Stelian îl privi lung și nedumerit. Nu, n-am aflat nimic, recunoscu el cu simplitate. Ce s-a mai întâmplat?... A murit patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă. Eu vă spun deschis aici, în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locuri ca să "curețe" zicea el "pădurea de uscături". Știi tu ce fel de uscături, mă Virgile, ținu el să sublinieze, scoțând cu un gest conspirativ dintr-un buzunar o stea roșie ca cele pe care le purtau militarii sovietici la chipiu, lăsându-l s-o privească puțin. De un singur lucru nu trebuia să se îndoiască: că era liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și pînă la urmă el a sfîrșit În chip de foc de artificii, i-o Întoarse Lucas cu voce scăzută. Așa că vreau să știu unde se duce, pe cine vede, pe cine primește. E clar? Morineau duse mașinal arătătorul la chipiu. * * * Deși slăbită, Marie nu voise să petreacă noaptea sub observație, așa cum o sfătuia medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp să protesteze. - Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]