641 matches
-
impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau IUBIREA SEMENILOR 140 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE 156 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ 166 5. LICHIDUL VITAL sau FATA MORGANA 172 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE 177 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF 180 8. PE ULTIMUL DRUM 187 9. SE NAȘTE UN SAT 197 REFERINȚE CRITICE Raiul negru 221 Amintiri din copilăria lui Iov 227 Ca o gigantică insectă apocaliptică... 230 Un nou roman al Gulagului românesc... 230
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
desen celebru; meserie pe care o înveți, cu atestat, numai într-un atelier sau într-o facultate de specialitate. Ca să devii membru al Uniunii Arhitecților, trebuie să știi să proiectezi o casă din beton și piatră, nu o cocioabă din chirpici și paie. Ca să devii, azi, membru al Uniunii Scriitorilor, nu ai nevoie nici măcar de ... paie. Până nu de mult, exista o critică de întâmpinare deajuns de dură. Acum, sunt declarați "genii" toți cei care copie inscripționările din pasajele underground. Așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
preșe‑ dinții României, Nicolae Ceaușescu se situează pe primul loc. Dacă astea sunt opiniile multor cetățeni, să mai adău‑ găm și condițiile în care trăiesc o bună parte dintre opi‑ nenți : peste patru milioane continuă să locuiască în case de chirpici, un soi otoman de zidărie, un agregat din băle‑ gar, paie și lut. De asta ce vă cer în conversația noastră -poate cer prea mult - e de a acoperi atât cursul tranziției, cât și implicațiile în destinul celor care suportă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bună cu bunăstarea ! Teribilă e și azi, după un sfert de veac de la Revoluție, discrepanța dintre satul și orașul românești. Reamintesc că peste patru mili‑ oane de români, aproape un sfert din populația țării, trăiesc și azi în case din chirpici, adică bordeie din paie amestecate cu bălegar. La așa rezidență, nu e de mirare inerția electoratului românesc, care l-a vrut pe domnul Iliescu, prezent în mai toate fotografiile, în toate afișele campaniei electorale - etern surâzător, omul menit să fie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
casa noastră vreme de patru ani și două luni. Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am apucat să ridicăm casă. Ni s-au dat totuși uși, geamuri, material lemnos. Am construit case tip, din chirpici și pămînt bătut: o cameră, o bucătărie, o tindă. La 1 decembrie, am intrat în casă nouă. Bordeiul a devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întâlnite și în alte locuri. Cu 50 eurocenți ai acces la internet 20 de minute. Cred că este aceeași firmă care le-a instalat peste tot. Spre seară merg în satul din apropiere. Observ case cu ziduri din lut, din chirpici, ca la noi. Un sat mărișor fără nici un magazin, de nici un fel. Vreo patru copii se joacă în spațiul amenajat pentru ei la intrarea în localitate. Bine că mai există copii! Trebuie să precizez un fapt: în toate localitățile din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să le spunem, publice. Zeul și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale disponibile, adică durabile și deci potențial poluante. De ce? Nu vă Întreb retoric de ce construiți o biserică din piatră, dar casa proprie chiar din chirpici. Și astfel, chiar până În antichitate și chiar la o complexitate deosebită a relațiilor interne și externe, așezările continuă a fi construite din lut, Încât astăzi nu descoperim aproape nimic În afara construcțiilor religioase. Exemplele cele mai evidente sunt În Orientul apropiat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stupizi...), tata avea în subordine oameni de condiție felurită: un medic, doi preoți, învățători și câțiva contabili. În februarie, când se presimțeau unele semne de desprimăvărare, oamenii din colonie au primit învoire (ba chiar ordin!) să-și ridice case din chirpici: cu o cameră și bucătărie sau cu două camere și bucătărie, după cât de priceput era fiecare, ce posibilități materiale avea și cât de numeroasă îi era familia. În fața acestei încercări, tata a surâs cu amărăciune: visul lui din adolescență fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Când plouă, lumea înoată până la tramvai prin noroc. Când nu plouă cu lunile, atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor înălța cu două palme, ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toată seriozitatea necesară, În mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a plecat În trombă din sediu, cu o viteză amețitoare, dar vaietul său prelung nu mai speria pe nimeni, fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
indienilor veniți din munți, cei veniți din alte părți, chiar dacă sînt doar un pic mai educați, le găsesc catastrofale. Te lasă nervii numai la gîndul că de acum Încolo trebuie să Îți petreci restul vieții Între cei patru pereți de chirpici, Înconjurat de oameni care vorbesc o altă limbă, cu numai patru asistenți care În fiecare zi vin doar În niște scurte vizite. Am intrat Într-o cameră cu acoperiș de paie, tavanul fiind delimitat printr-un strat de nuiele, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vedem noul spital, care se construia la cîțiva kilometri de cel vechi. În timp ce ne cereau să ne dăm cu părerea, ochii asistenților sclipeau plini de mîndrie, ca și cînd clădirea ar fi fost creația lor, făcînd cărămidă după cărămidă din chirpici, cu propria lor sudoare. Ar fi fost crud să ne rostim criticile cu voce tare. Însă noua colonie de leproși are aceleași dezavantaje ca și cea veche: Îi lipsește un laborator, Îi lipsește aparatura chirurgicală și, chiar dacă pare o exagerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tradiție de muncă și economii, care l-a propulsat pînă În aceste colțuri ale Americii și care Îl Împinge spre progres, chiar și dincolo de aspirațiile sale individuale. La această Înălțime, casele de beton au dispărut complet; e ținutul colibelor de chirpici. Privesc atent Într-una dintre ele. Este o singură cameră, separată În două printr-un perete, În care se găsește un cămin de foc, o masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la țară, părinții au cumpărat o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau să ridice o casă. Eram mic, aveam 5 ani și îmi amintesc cum părinții săpau pe aceeași stradă de unde scoteau lut galben din care apoi făceau chirpici. Se adunau stivele de chirpici iar apoi a început construcția casei. Prima dată a fost terminată bucătăria acolo unde ne-am îngrămădit la un moment dat toți cei 4 membri ai familiei. Apoi a fost terminată prima cameră unde, de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau să ridice o casă. Eram mic, aveam 5 ani și îmi amintesc cum părinții săpau pe aceeași stradă de unde scoteau lut galben din care apoi făceau chirpici. Se adunau stivele de chirpici iar apoi a început construcția casei. Prima dată a fost terminată bucătăria acolo unde ne-am îngrămădit la un moment dat toți cei 4 membri ai familiei. Apoi a fost terminată prima cameră unde, de asemenea, am locuit un timp
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
înalt decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
structurile de organizare socială, obiceiurile de familie și sărbătorile calendaristice. Amintesc câteva dintre ele: - Boldenii (florarii) - pe vremuri confecționau flori artificiale pentru coroane, coronițe, jerbe, iar astăzi vând flori. - Cărămidarii (cărămizari) - tradițional se ocupau de confecționarea cărămizilor din lut nearse (chirpici). Ei provin din ursari, vătrași și rudari. - Fierarii - se ocupau cu prelucrarea fierului inclusiv cu feroneria și lăcătușeria, confecționau unelte din fier și potcoave de cai. - Argintarii - confecționau bijuterii, obiecte de uz casnic și obiecte religioase. De asemenea, unul dintre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nenorocitule, cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. - Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înființat o bibliotecă. Am intrat în 1942. școala era împărțită prin toată comuna: grădinița la familia șefcenko, lângă primărie, o sală de clasă la familia Snelcenco, în mijlocul satului, iar localul școlii vechi de peste 100 de ani, construit din chirpici era în partea de sud a satului, lângă biserică. Era nevoie de școală în centru, ulița principală având 3 kilometri. și cu ajutorul oamenilor, al primăriei și al prefecturii din toamna lui 1942 a început să funcționeze noua școală cu două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]