636 matches
-
rău, o, Doamne! Țile! Țile! Țile! Copiii aceștia sufereau. Se aflau în fața unei realități crude, a unei lecții dure. Omul este pe acest pământ doar în trecere, drumul e scurt, iar la capătul lui ne așteaptă mormântul. Au stat pe chirpicii uscați timp îndelungat, unul lângă altul, fără să scoată o vorbă, maturizați violent de un act biologic ale cărui consecințe sunt ireversibile. Într-un târziu, s-au despărțit. Mircea a intrat în bordei tocmai când mama ne dădea de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și iată, astăzi poți privi sub soare Cu mult mai multe bucurii ca ieri." (N. Labiș) După înmormântarea babicăi, "șantierul minorilor" și-a reluat activitatea de confecționare a chirpicilor, în aceeași formație, dar într-un ritm ceva mai lent. Explicația rezidă în faptul că autoritățile locale au decis începerea construirii clădirilor în care urmau să funcționeze o serie de instituții absolut necesare în orice comunitate cât de cât civilizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unui copil dreptul la învățătură este o crimă de neiertat, un sacrilegiu. Astfel că noi nu ne întâlneam decât după ore pentru a lucra pe șantier. Programul nu era ușor deloc. Veneam de la școală, mâneam ceva și treceam la făcut chirpici. Apoi, seara, în bordei, la lumina lămpii, în jurul unei măsuțe din scândură de brad, stăteam toți patru și învățam și ne scriam lecțiile pentru a doua zi. Dar oboseala își spunea cuvântul. De multe ori adormeam cu capul pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
n-o mai pot... Unde ești, copilărie. Cu pădurea ta cu tot?" (M. Eminescu) Activitatea noastră pe șantier s-a prelungit mult, până în prima decadă a lunii noiembrie. Timpul deja se stricase, iar nouă ne era din ce în ce mai greu să facem chirpici. Apa era rece, pământul se răcise și din înaltul cerului începuseră să apară, balansându-se ușor în aerul înfiorat de vântul aspru, primii fulgi de zăpadă stingheri și timizi, uitându-se plini de curiozitate la munca noastră de pe șantier; parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trecut strada la noi, la șantier. Bună ziua, copii, spor la treabă! Mulțumim, domnule Muca. Ne-a examinat pe toți, cu atenție, câteva secunde bune, apoi i s-a adresat lui Mircea: După opinia mea, voi ați confecționat peste 2000 de chirpici. Cred că sunt suficienți pentru ridicarea casei. Mie mi-au mai rămas. Dacă veți mai avea nevoie, vă voi împrumuta eu. Acum e momentul să vă apucați imediat de construirea casei: iarna bate la ușă. Dar nu știm, domnule Muca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a zăpezilor care mulaseră chirpicii, rândul de sus se dărâmase aproape tot în interiorul hornului și era cât pe ce să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede să ne ajute același domn Muca. A luat scara din fața casei și s-a îndreptat năvalnic prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau IUBIREA SEMENILOR 140 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE 156 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ 166 5. LICHIDUL VITAL sau FATA MORGANA 172 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE 177 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF 180 8. PE ULTIMUL DRUM 187 9. SE NAȘTE UN SAT 197 REFERINȚE CRITICE Raiul negru 221 Amintiri din copilăria lui Iov 227 Ca o gigantică insectă apocaliptică... 230 Un nou roman al Gulagului românesc... 230
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acareturile CAP-urilor, gest salutat entuziast de o gazetăriță care, sunt sigur, habar n-are nici acum câte țâțe are vaca, dar se pricepea, atunci, în 1990, să vadă în dărâmarea grajdurilor o salutară eradicare a "simbolurilor comunismului" ! De parcă bietul chirpici rural era purtător de ideologie! A urmat industria, după ce s-a constatat, de asemenea gazetărește, că tot ce ce funcționează cu folos pe aiurea, n-are cum viețui și pe damnatul plai românesc. La Molid, județul Suceava, fabrica de mucava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Han cuceritorul, cupola Marelui Templu ardea în lumina apusului, aruncînd sulițe de aur pînă departe. În afara edificiului, în care, de la năvala noilor barbari contemporani, nu se mai slujea de cînd aceștia decapitaseră toți călugării budiști, mai era o clădire de chirpici, numită Primărie, un monument spoit cu culoare aurie, reprezentînd un vajnic soldat mongol, vreo patru-cinci iurte și un zoocid budal adică așa zis "hotel". Cam sfîrșiți de traversarea a peste 500 km de deșert, ne îndreptăm spre acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o populație mai redusă decât media națională, localizate mai departe de orașe 2. Infrastructura satelor identificate drept sărace prin grila FRDS este mai săracă decât în restul comunităților - au mai puține locuințe cu apă curentă, mai multe locuințe construite din chirpici sau paiantă. Izolarea satelor sărace este dată nu numai de distanța lor sporită față de orașe, ci și de faptul că tind să fie mai depărtate și în raport cu drumurile europene și cu centrul de județ. Regăsim în datele analizate ideea formulată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
înalt decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toată seriozitatea necesară, În mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a plecat În trombă din sediu, cu o viteză amețitoare, dar vaietul său prelung nu mai speria pe nimeni, fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
indienilor veniți din munți, cei veniți din alte părți, chiar dacă sînt doar un pic mai educați, le găsesc catastrofale. Te lasă nervii numai la gîndul că de acum Încolo trebuie să Îți petreci restul vieții Între cei patru pereți de chirpici, Înconjurat de oameni care vorbesc o altă limbă, cu numai patru asistenți care În fiecare zi vin doar În niște scurte vizite. Am intrat Într-o cameră cu acoperiș de paie, tavanul fiind delimitat printr-un strat de nuiele, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vedem noul spital, care se construia la cîțiva kilometri de cel vechi. În timp ce ne cereau să ne dăm cu părerea, ochii asistenților sclipeau plini de mîndrie, ca și cînd clădirea ar fi fost creația lor, făcînd cărămidă după cărămidă din chirpici, cu propria lor sudoare. Ar fi fost crud să ne rostim criticile cu voce tare. Însă noua colonie de leproși are aceleași dezavantaje ca și cea veche: Îi lipsește un laborator, Îi lipsește aparatura chirurgicală și, chiar dacă pare o exagerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tradiție de muncă și economii, care l-a propulsat pînă În aceste colțuri ale Americii și care Îl Împinge spre progres, chiar și dincolo de aspirațiile sale individuale. La această Înălțime, casele de beton au dispărut complet; e ținutul colibelor de chirpici. Privesc atent Într-una dintre ele. Este o singură cameră, separată În două printr-un perete, În care se găsește un cămin de foc, o masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nemilos. Miliția vroia să știe unde suntem iar ai mei nu au recunoscut niciodată aceasta. În așa-zisul “sat“, oamenii stăteau sub cerul liber, dar în cele din urmă și cu sprijinul autorităților, au început să și ridice case, din chirpici, cu acoperișuri învelite cu paie sau papură din balta Ialomiței. Dar pentru că persecutarea părinților nu mai înceta, a trebuit să plec din Râmnicu Sărat la o mătușă din comuna Aluniș de lângă Slănic Prahova. Așa că miliția nu m-a găsit la
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
cum ar fi economicul, ideologicul, puterea. Investirea cu sens a unor materii semnificante specifice ambientului casnic ține de concretețea acestui spațiu discursiv și trebuie corelată cu realele „presiuni” ce vin permanent din afară. Una e să ai o casă din chirpici, alta e să deții o casă din piatră. Una e să ai o sumedenie de obiecte, alta e să duci dorul acestora. Ai În casă ceea ce ești, poți sau Îți permit ceilalți. Penuria financiară Îngustează confortul și „golește” casa de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Majoritatea locuiesc în comunități care și-au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ocupându-l o perioadă de timp și care de obicei sunt numite aici colonias. Ele sunt alcătuite din colibe de lemn, fiare vechi, cartoane de ambalaje și chirpici. Deseori, aceste comunități sunt situate în locuri altminteri indezirabile, cum ar fi albiile secate ale râurilor, care se inundă în mod regulat, sau zone deșertice unde este vântul puternic. Mulți nu au acces la electricitate sau salubrizare și depind de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
din dinamită, și purtau însemnele ÁTI - "Institutul Național de Cartografie" (Állami Térképészeti Társaság); adică însemnele fuseseră lăsate de cartografii acestui Institut, însemne ce puteau fi întâlnite pe nenumărate ziduri de clădire. În comuna Pănet (Mezőpanit), de pildă, biserica construită din chirpici se deteriorase în timpul iernii, și nicidecum nu fusese dărâmată de pușcașii baronului Atzél Ede Wesselényi, socotit un adevărat spirit "rău" în multe acțiuni istorice - după cum susținea Ministerul Afacerilor Externe al României. În perioada interbelică minoritatea maghiară comunica și cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
o suprafață oarecare (mică, deoarece mare nu mai deține nimeni) și o casă (mică ori mare, nici asta nu mai are importanță) în afara așa-numitului perimetru construibil. Deci: poți fi sărac lipit pământului și să deții, drept urmare, o casă din chirpiciul socialist ori alta din cărămida trecutelor regimuri, cu animale și acareturi, să te dea bogăția afară din curte, n-are importanță. Poți, la fel de bine, să fii și una, și alta, și totuși să intri în categoria răzleților. Adică, ce ghinion
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
supără alte lucruri pe care le fac ea și familia ei. De exemplu, amenajarea casei palat de pe str. Rosseti, fosta ambasadă a Coreei, în vederea atribuirii ei lui Nicușor, căruia nu-i ajunge apartamentul din Cosmonauților. Palatul nu-i nici din chirpici și nici nu se află dincolo de perimetrul construibil al Capitalei, ci chiar în buricul orașului. Cât vor costa repararea și amenajarea? Cine poate ști. Sigur este că plata o vom face cu toții. Așa ne trebuie. G. Ionescu, [primăvara] 1984, difuzată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la țară, părinții au cumpărat o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau să ridice o casă. Eram mic, aveam 5 ani și îmi amintesc cum părinții săpau pe aceeași stradă de unde scoteau lut galben din care apoi făceau chirpici. Se adunau stivele de chirpici iar apoi a început construcția casei. Prima dată a fost terminată bucătăria acolo unde ne-am îngrămădit la un moment dat toți cei 4 membri ai familiei. Apoi a fost terminată prima cameră unde, de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau să ridice o casă. Eram mic, aveam 5 ani și îmi amintesc cum părinții săpau pe aceeași stradă de unde scoteau lut galben din care apoi făceau chirpici. Se adunau stivele de chirpici iar apoi a început construcția casei. Prima dată a fost terminată bucătăria acolo unde ne-am îngrămădit la un moment dat toți cei 4 membri ai familiei. Apoi a fost terminată prima cameră unde, de asemenea, am locuit un timp
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]