2,820 matches
-
prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea un pahar În plus, se ducea...tot la vechea locuință și, dacă nu i se dădea drumul, făcea tărăboi; actualii locatari, la un moment dat, cică i-au pus un pat pliant Într-una din camere, să aibă unde dormi fostul chiriaș!), popularul Amza Pellea, cel care povestea la modul „ ăsta de venii Îi zice Gheorghe a lu’ Dămijeană și e văr de frate cu Dumitru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ca să-nveți să vorbești, și o viață ca să-nveți să taci! Just. Poate de aceea și teatrul non-verbal e mai dificil decît celălalt... Radu Penciulescu povestește, Într-o emisiune tv, că la Teatrul din Oradea era un recuziter de geniu. Cică, aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
groaznic... De atunci am Început și eu să am mai multă grijă de mine. După asta am mai avut un prieten, era mai mare decât mine cu un an, dar Îmi plăcea foarte mult de el: felul cum se Îmbrăca... cică era iubitul meu... dar nu țin minte să ne fi sărutat de vreo cinci ori...ne vedeam În fiecare zi, stăteam cu el În pauză... atâta, nimic mai mult. Deci, pe mine mama nu mă lăsa să ies În oraș
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SORIN STOICA ABERAȚII DE BUNSIMȚ - povestiri - Cuprins Prefață (Antonio Patraș) Cică Rain man și televizorul Ochelarii Vocabular alternativ O zi minunantă pentru mâncat banane Pisoarul lui Duchamp Polata Plăcintă cu vișine Un lan de grâu Prima zi de școală Țeavă Restul lumii Bunici neidentificați Măcinicii de după 8 Martie Tanti Cati Bice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia sau, mai bine zis, preda într-un orășel de provincie mai mult decât banal un profesor de filosofie și psihologie pe nume Paganel. Sigur că pe respectivul nu-l chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia sau, mai bine zis, preda într-un orășel de provincie mai mult decât banal un profesor de filosofie și psihologie pe nume Paganel. Sigur că pe respectivul nu-l chema Paganel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
weekendul făceau chetă pentru o sticlă de vodcă și ascultau ore în șir un pasaj din Pink Floyd. Un singur pasaj, doar ca să vadă cum fac oamenii ăia o trecere pe care o minte omenească n-o poate înțelege. Aldea cică a auzit de Michi și imensele sale posibilități creative și l-a chemat la o audiție. Chestia asta l-a ofensat pe Michi extrem de tare. Să vină Aldea ăsta aici pe șantier să vadă cum trăim noi! Muntele la Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent care să repare acoperișul? Se uită la mine compătimitor, cu o milă definitivă și printre apropouri referitoare la precara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
compătimitor, cu o milă definitivă și printre apropouri referitoare la precara mea educație plastică, aflu că aia e o operă de artă, băi, papleacă! Bucata de tablă pe care au lipit o poză în care se văd câțiva nori care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu creionul trei norișori puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin oraș, o să mai intrăm pe la expoziții și or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin oraș, o să mai intrăm pe la expoziții și or să-mi explice ei cum stă treaba cu arta. Și câtă libertate, ce descătușare extraordinară de energii e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
taxat, măi băiatule! Să vezi ce strigă nenorocitul ăsta de vecin la mine, bă, nici fotbal nu știi să joci! De aici începe orice strategie. De-aia zic, Mugure, voi când mai mergeți la o miuță? Stau la apărare... Microscop Cică se duce într-o zi un om la farmacie cu scopul precis să cumpere un termometru. Intră, se învârte pe acolo și întreabă total anapoda și derutant, nu aveți cumva un microscop? Farmacista se uită la el pe deasupra ochelarilor. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia! M-am așezat pe veceu și, după ce am terminat, m-am uitat de hârtie, nu aveam hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci că m-am descurcat! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și salutat și a tras o salvă de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa fantomelor am mers doar cu fi-miu, noi, bărbații, lasă căcăcioasele astea, că le înțeapă inima. Era întuneric așa, groază, mai scârțâia câte o placă. Cică bine ați venit în Casa fantomelor! De aici nimeni nu mai iese zdravăn! Îi traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Hoții ăia din piață nu coboară sub 2500. Și la început n-a îndrăznit nimeni să cumpere. Doar tanti Simina. Dar ea are coxartroză și nu mai poate să se trambaleze pân’ la piață. Așa că e de-nțeles. Și pepenii cică erau d-ăia olandezi. Dungați. Așa erau. Foarte buni pepeni. Ăia verzi, compleți, a dispărut rasa lor. Nu mai găsești. Și după aia s-a trezit și tanti Magda și a cumpărat un pepene. Opt kile avea pepenele. Cântărit, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Câmpina. În primul rând, tricourile pot fi citite. „Dacă dragoste nu e, atunci măcar sex să fie.“ Așa scrie pe un tricou. Mai încolo, un pletos uscățiv are tricou cu Limp Bizkit. Și un puști - unul cu niște marțieni scârboși. Cică „We are not alone“. Indienii se vopseau pe față, noi purtăm tricourile astea. Au ceva ofensiv, ceva războinic. Orice tricou este o mască. Cutiile de conserve, plasele. Toate astea sunt scrise. Inscripționate. Și trebuie citite. Afișele. Sfaturile primăriei. Recomandările administratorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Sau orice altceva. Zicem și nu înțelegem de ce zicem. Pe strada Mărășești tocmai a venit o femeie să citească contorul. Uite că și contorul se citește. În cărți, în cafea se citește, în mucul de la țigară, în ciorba de burtă, cică. Când eram la școală, ne-a întrebat diriga la un test ce-am mai citit în ultimul timp. Și un coleg al meu a zis că el a citit Familia Guldenburg. Era un serial celebru la începutul anilor ’90. Celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că este de acord cu propunerea ta și gata. Ți-o venit inima la loc? Bine, măi Petrache vorbă lungă. Bine. Și acum hai să mergem acasă, că astăzi am ispășit toate păcatele familiei. În special cu cel de la județ. Cică la vară trebuie să ne vină un instructor de „premilitară”, iar noi să asigurăm prezența celor înscriși pentru instrucție, precum și masă și casă instructorului. Parcă noi n-am avea ofițeri rezerviști în rândul învățătorilor. Îți place, nu? Atunci, în șir
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit în prag
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și ți se cuvine respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au intrat deja în ea, în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Adică alaltăieri. Cum, așa, tam-nisam? Care-i motivul? Cică Polonia a atacat un post de radio nemțesc de la graniță. Are și un nume locul acela. Uite, scrie aici în jurnal. Glenwitz, așa îi spune. Nu se poate așa ceva. Cum să atace o țărișoară ca Polonia un post de radio
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la putere, cum au și început să-i culeagă. Unul câte unul. Nu se mai știe nimic de ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe popa Amaicei. Au luat și câțiva elevi din ultimul an de liceu. Cică au simpatizat cu legionarii... Înseamnă că au început să arate că-s stăpâni de adevăratelea! - s-a mirat Costăchel. Dacă tot a venit vorba de comuniști, să vă spun ultima lor ispravă. Au pus-o la cale în plenara din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o zi. Cine? Daurel, băiete! Daurel! Parastasu’ mamei lui! Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o sută de lei. Deseară ți-i aduc înapoi”. I-a împrumutat omul banii, dar ce era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]