6,287 matches
-
scanda "Make Love Not War!", cînd s-au descătușat nu doar afecte și instincte, ci mai ales mentalități dinamitate de un tineret în ofensivă), englezul Stephen Daldry, director și regizor la Royal Court Theatre, și-a propus la debutul în cinema să ne resensibilizeze prin intermediul unui ambițios băiețel. Acest puști va ajunge dintr-un oraș minier pe scena Baletului Royal din Londra și datorită unei tenace profesoare, nominalizata Julia Walter, cîndva protagonistă în Educating Rita. În "seria lecțiilor de viață hollywoodiene
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
că un film are posibilități mai mari decât o povestire. N-aș crede că preferați ecranul cărții, fiindcă știu că tot ce spuneți trebuie luat cu simțul umorului, totuși vă întreb: Care credeți că va fi viitorul cărții? Poate ecranul (cinema, computer, televizor, 'tele-ecran'etc.) să întreacă plăcerea lecturii? D.L.: Întrebare grea. Răspuns scurt: nu. Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea. Va crește însă colaborarea dintre ele. L.V.: Aveți un plan când începeți un roman
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cînd fusese închisă și anchetată, iar la ancheta severă îl întrebase la un moment dat pe ofițerul care punea întrebări, făcuse așa: "Zău, tovarășe, dacă nu mă lasă memoria, uite-acuș, mă uit la dvs., semănați cu vedeta mea preferată de cinema. Bogart... nu, ălălalt, John Wayne; nu, nici ăsta, semănați ca două picături de apă, uite dacă aș avea zece ani mai puțin, la sigur că m-aș îndrăgosti de dvs., pe cuvînt!" Și fusese eliberată imediat, și nimeni nu se
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
astfel nesperat deasupra liniei de plutire, o dată cu regizorul din propria-i condiție. Pornită atît de sumbru, partitura se decantează grațios și incitant, într-o manieră cu totul proprie, într-un rar film de coautori care știu că literarul valid în cinema e acela din interstiții, nu din șocuri de acțiune și replici verbioase, ci mai degrabă din revelația subtextului tăcut, din privirea eroilor și a obiectivului aparatului de filmat. Date care se cer totuși construite - n-avem încotro - "literar". Ecuația nu
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
a comunității locale. Prin atare mize inefabile și răgazul riscant al răstimpului contemplației, în cadre adesea fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit acest tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
a ajuns la două ore și un sfert (144 minute) de proiecție. Morala accesibilă: dacă "și la ei" e așa... Așa s-ar justifica avîntul primăvăratic al unei noi ediții (a treia) a unui "concurs de scenarii", finalizat deunăzi la Cinema Studio, sub egida reunită Fundația "Jean Negulescu" - HBO România. El succede altora (mai numeroase) de care se ocupă de 11 ani, ca de niște crossuri populare din provincie, C.N.C.-O.N.C., cu o inflație de printuri textuale bine plătite, fără
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
se putea ca "globalizarea" - la ordinea zilei în tot felul de ecuații opozante pe diverse meridiane, de aceea am s-o scriu cînd între ghilimele, cînd subliniat, cînd fără alte semne - nu se putea să nu fie "cea mai" în cinema. Numai filmul românesc e scutit (și) de această dilemă. Cum el este sublim dintotdeauna pentru unii și lipsește tot de atunci cu desăvîrșire pentru alții, cele două tabere pașnice se înțeleg cu atît mai bine în absența, de un an
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
a oricărei premiere autohtone, gîndind la fel de oximoronic-schizoid în vidul filmografic, precum în abundența pompată de odinioară. Se rezolvă astfel automat și numita globalizare. La relansarea filmului (retehnologizat) Mihai Viteazul de Sergiu Nicolaescu, la spectacolul de gală de anul trecut de la Cinema Patria, invitații speciali - avîndu-l în loja centrală pe Ion Iliescu în campanie preelectorală - l-au ascultat mai întîi admirativ pe regizor sugerînd cît se poate de transparent, de pe podium, că el e cel mai bun din lume, apoi, în timpul proiecției
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
convenționalele jumătăți se datorează peliculei lui Jim Jarmush din 1999, Ghost Dog. Calea Samuraiului - S.U.A.-Franța; în proiecție bineînțeles numai la cinematograful privat Lira; cf. ghidul săptămînal Șapte seri, III, nr. 139, 23 feb.-1 martie 2001). Agentul "mondializării" în cinema este într-adevăr filmul american, în primă instanță prin dominația masivă, de mulți deplînsă, a piețelor de difuzare. Mai nicăieri ea nu are însă proporțiile de la noi (cel puțin decența și demnitatea sînt salvate prin alte deschideri), iar cele mai
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
Thomas Ott, "Poker Blues" - Antoine Guex et Christian Moreillon). Și ne-a mai oferit Solothurn-ul anul acesta o retrospectivă: "Marcel Hoehn, T& C Film". Fondată în mai 1976, societatea independentă T & C Film AG (T de la televiziune și C de la cinema) este producătoarea unora dintre cele mai importante titluri ale filmului elvețian, documentar sau de ficțiune: de la "Die Schweizermacher" (1978) a lui Rolf Lyssy - cel mai mare succes de public al cinematografiei elvețiene din toate timpurile - un film ironic și autoironic
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
19-25 ian. 2001) - cu excepția unui singur produs european (francez, din 1998): Place Vendôme de Nicole Garcia, cu Catherine Deneuve (nu includ în statistică programele retrospective ale Cinematecii Române sau cele cîteva pelicule vechi din fosta URSS, în proiecție specială la Cinema Europa, nici filmul de cinemateca de la Centrul Cultural Ungar - Legato de Gaál István). Unicatul din rețea de pe Vechiul Continent și din Restul Lumii a putut fi văzut la unul dintre foarte puținele cinematografe care n-au rămas naționalizate din epoca
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
care nu știm dacă ar ajunge într-un mileniu ansamblul sălilor ținute de mafia subculturală sus-indicată sub sechestrul celor 7+4 ani pierduți, care amenință să se perpetueze. Antiamericanismul, niciodată lipsit de argumente speculative, s-a vădit totdeauna reacționar în cinema, la fiecare turnanta a evoluției sale, și s-ar putea ca acum să ne aflăm în pregătirea unei asemenea mișcări. Ca atare nu un pretext în acel sens se vor cifrele de mai sus. O politică protecționista și promoțională, națională
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
Eugenia Vodă Am văzut, în decembrie, în avanpremieră, într-una din splendidele săli de cinema de la Mall, două filme documentare - două episoade de televiziune, fiecare a cîte 45 de minute, compunînd, împreună, mini-serialul Strumă, care va fi difuzat, în acest an, la postul Antenă 1. În secetă descumpănitoare a cinematografiei românești, o asemenea avanpremiera a
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
ani, absența filmului de ficțiune a fost, oarecum, explicabila și scuzabila (dificultatea producției, costurile astronomice, lipsa fondurilor), letargia filmului documentar nu are nici o scuză. După '89, după atîția ani de falsificare a adevărului istoric (și) cu ajutorul instrumentului de propagandă numit cinema, ar fi fost de așteptat o veritabilă invazie de "documentare istorice" (gen niciodată demodat); lipsa de interes și de seriozitate a cineaștilor noștri privind recuperarea adevărului istoric a depășit orice imaginație. Dar, să trecem. Ce înseamnă "Strumă"? Numele unui vas
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
în zeci de mii de exemplare. Aproape nu exista publicație care să nu-și alcătuiască un asemenea volum aducător de beneficii. Chiar dacă, de la un moment dat, se impusese ca și ele să se deschidă cu "portretul", neasortat la tematică - umor, cinema, SF, fantasy, gastronomie, mode etc. - cititorul știa că în pagini va găsi ceva care să-l distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
1991 din cauza "condițiilor inumane", constituie microcosmosul ideal pentru punerea sub lupă a celor mai diferite relații de camaraderie. Am fost clar, prietene? de Dejan Acimovic e un film atroce care degajă totuși un neobișnuit sentiment de speranță. Dintre producțiile Noului cinema rusesc de "După perestroika", Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît și prin atmosfera cazonă
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să șocheze, nu polemizează cu textul. Ample mișcări de aparat rimează cu analitice prim-planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
uluitoare prin naturalețe și subtilitate (Elaine Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare. Poate odată, cândva, la vreun post de televiziune... Căci "Zilele filmului britanic" s-au încheiat. La cinema Studio a început ultimul festival bucureștean al acestui mileniu: "Cinemaiubit"!
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
acea perioadă. În anii '80, s-au impus trei cineaști francezi: Jean-Jacques Beineix, Leos Carax și Luc Besson. Au avut priză la tineri, mai puțin la critici care i-au considerat postmoderni și au vorbit apropo de ei ca de "cinema du look", care se traduce simplificat prin imagine = mesaj. 2. Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
evidenția preocupările multiculturale ale romancierului american, un subcapitol este dedicat și prezenței arhitecturii și urbanismului în capodopera fitzgeraldiană, cu fertile referințe la opera și proiectele catalanului Gaudi. Alt subcapitol abordează fascinanta tematică a Manhattan-ului la intersecția dintre literatură, muzică și cinema. Virgil Mihaiu se simte, totuși, cu adevărat acasă atunci când schițează paralelele dintre proza fitzgeraldiană și jazz: astfel, el vede în Gershwin un pandant al lui Fitzgerald, cel puțin până în momentul când ambii și-au creeat primele opere majore. O analiză
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
nu curg, la revedere! La teatru, totul e mărit, legăturile sunt exterioare. După povestea, care îl atrage pe spectator, apare personajul. Cred că actorul aduce mai mult decât personajul, de aceea îi iubim separat. Actorul ne aduce în sala de cinema, nu personajul. Dar odată ce lumea te strigă pe stradă cu numele personajului, știi că ai făcut un rol bun. Cred însă că un scenariu prost poate ucide un personaj. A.O: E vreo diferență între modul cum joci în lungmetraje
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
bătrâni, să nu-i cumperi, iar dacă ai, să-i trimiți după medicamente compensate pe la farmacii"... După toate acestea, familiile noastre se instalează fericite și relaxate la televizor pentru a viziona măcar unul din filmele: "Moartea joacă murdar" (Tv Pro Cinema); "Sânge pentru sânge" (Național Tv); "Bișnițari în uniformă" (TVR 1); "Valul Ucigaș" (Antena 1); Nu suntem îngeri" (TVR 1); "Armă mortală"(Pro TV) etc.
De plânsul președintelui și alte știri importante... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11918_a_13243]
-
Întrebarea care se impune este: chiar ai nevoie de actori de talia lui Jude Law sau a lui Willem Defoe pentru astfel de roluri? Sau, paradoxal, un film biografic poate fi un vehicul pentru o pletoră de alte staruri de cinema? Filmul e realist în modul în care te transportă în Hollywoodul de odinioară, în clasica eră a studiourilor. Dar și aici ceva șchioapătă, nu în designul producției, care se apropie de perfecțiune, ci la nivelul distribuției. Mă întreb dacă Scorsese
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
cohorte de îngeri ar fi putut descinde pe pămînt și urca spre paradis". Și nu în ultimul rînd mînuitorul cuvintelor contemplă cuvintele, surprinzînd natura lor fantastă, degustînd barocul lor apt a ornamenta un ceas tîrziu al boemei: "Un operator de cinema, pe care abia de-l cunoșteam, mi-a vorbit îndelung, în fața unei sticle de vin, despre o noapte petrecută de el, cu două săptămîni mai devreme, în compania unei femei Ťalbă ca zăpada în flăcăriť. Curioasa formulă de tip marinist
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
genului, filmul va părea o imitație prea fidelă în sensul că dă senzația de pastișă ironică. Coloana sonoră e un amalgam incredibil de genuri - s-a afirmat deja că probabil singurul care lipsește e cel country. Tot la TV (Pro Cinema) se dă un lungmetraj care, fără a fi un musical, tratează un fenomen muzicalo-social: disco. Acest gen nu a avut parte de aceleași metamorfoze ca jazz-ul: s-a născut în prost gust și a stagnat acolo până când lumea s-
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]