701 matches
-
informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
palat, a pus să fie castrat și s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de ușor un adevăr cu altul sunt ori nebuni ori aproape zel.. Dar și ceilalți ne străduim... ― Nu putem fi, totuși, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la masa de negocieri purta tot timpul mănuși din antilopă gri. Dar să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia profesorul trebuia să‑i Îndatoreze și să‑și Împărtășească ideile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imaginație, i-am spus. Dă-mi un minut, două... — Ai cât timp poftești, mi-a zis el. Așadar m-am proiectat în situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
locotenent. Moș Costache se arăta atins de ponegrirea Otiliei, dar el însuși nu o ajuta cu nimic să-și clarifice situația, ba chiar o împingea, lacom, la combinații cu Pascalopol. În această societate, mai de treabă era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și la paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul că se aplică acelorași tipuri, aceleiași epoci (cu o diferență poate de o generație și, bineînțeles, într-o viziune despoliticianizată), cu aceeași tendință de a împinge comicul la delir, la absurd, humorul lui Călinescu se înrudește cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
teroarea nimicului.... Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. - Admirația pentru cinici și două mii de ani de creștinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios... Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
miște eroarea și să se încînte iluzia? Cinismul înflorește în această evacuare, ce te dezleagă de toate și-ți îngăduie să râzi, să disprețuiești, să calci totul în picioare și pe tine însuți în primul rând, mândru de absența universală. Cinicul este spectatorul acestei universale absențe. El privește - îndurerat sau râzând - la nimic. Ce l-o fi mânat pe Diogene înspre catastrofala ruptură de farmecul naiv, delicat și învăluitor al existenței? Ce l-o fi aruncat în situația de criminal al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși un moment de prestigiu pentru filozof: când se simte singur cu întreaga cunoaștere. Atunci răzbat suspinele în Logică. Doar o măreție funebră mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viață. Cinicii nu sânt nici supra- și nici sub-oameni, ci post-oameni. Ajungi să-i înțelegi și chiar să-i iubești, când îți scapă din chinul absenței tale o mărturisire adresată ție sau nimănui: am fost om și acuma nu mai sânt Când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tot ce crește peste iubirea terestră zidește temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea de-a împăca dragostea cu lumea... Mai mult decât în orice, în iubire ești și nu ești. Nediferențierea morții de viață e un fenomen al îndrăgostirii. Fiind teolog sau cinic, poți suporta istoria. Dar cei ce cred în om și-n rațiune, cum de nu înnebunesc de dezamăgire și cum își păstrează cumpătul în dezmințirea continuă a întîmplărilor? Apelând însă la Dumnezeu sau la scârbă, te descurci cu ușurință în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aici; căci ceea ce caută nu va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușor ca în ele însele. De aceea conducătorul, chiar dacă cunoaște solitudinea, nu are voie să știe ce înseamnă izolarea. Nu va putea niciodată rămîne exterior masei din care s-a ivit fără a ajunge să fie privit ca un prefăcut cinic, care își slujește propriile-i ambiții. Puterea lui e de a fi adevărat și de a făptui adevărul. Dacă înfăptuiește întru adevăr fără ca el însuși să fie adevărat, puterea lui se risipește. Cade în iluzia de a fi un stăpîn
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea inspirat autorul); dacă la Timișoara a avut loc
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
exces de zel în represiunea din decembrie 1989, înainte de căderea dictaturii ceaușiste, majoritatea lor fiind înaintați în grad în 1990. Respectivii ofițeri au fost nu doar zeloși, ci și iresponsabili în represiune, iar mai târziu s-au dovedit a fi cinici în declarațiile pe care le-au dat: Carp Dando (comandantul soldaților care au deschis focul în Piața Libertății - astăzi numită Piața Unirii - împotriva protestatarilor neînarmați) îi consideră vinovați pe cei morți, adică pe victime, numindu-i ironic „eroi” (vol. I
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
toate bunurile supuse tranzacțiilor bilaterale de piață. „Prețul - remarcă R. Barre - este valoarea unui bun în termeni monetari, adică raportul de schimb care se stabilește între bun și monedă.”<footnote Ibidem, p. 169. footnote> Oscar Wilde a spus că un cinic este „cel care cunoaște prețul oricărui lucru, dar nu și valoarea sa.” Dar conceptele de preț și valoare nu pot fi separate. În calitate de consumatori, prețul este ceea ce suntem dispuși să plătim pentru un bun sau serviciu. Cât anume suntem dispuși
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
toate bunurile supuse tranzacțiilor bilaterale de piață. „Prețul - remarcă R. Barre - este valoarea unui bun în termeni monetari, adică raportul de schimb care se stabilește între bun și monedă.”<footnote Ibidem, p. 169. footnote> Oscar Wilde a spus că un cinic este „cel care cunoaște prețul oricărui lucru, dar nu și valoarea sa.” Dar conceptele de preț și valoare nu pot fi separate. În calitate de consumatori, prețul este ceea ce suntem dispuși să plătim pentru un bun sau serviciu. Cât anume suntem dispuși
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
5. Simbolurile, eroii și valorile unei companii Îi alcătuiesc cultura. Căutați modalități de a le prezenta nonverbal. Învățarea vizuală are un impact foarte mare. Capcana nr. 49tc " Capcana nr. 49" Atunci când nu recunoști pericolele cinismuluitc " Atunci când nu recunoști pericolele cinismului" „Cinicii din cadrul personalului se Îndoiesc de adevărurile spuse de managerii lor și cred că, dacă ar exista ocazia, companiile la care lucrează ar profita de pe urma lor.” Philip Mirvis și Donald Kanter, The Cynical Americans: Living and Working in an Age of
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un astfel de caz, restabilirea credibilității trebuie să fie prima prioritate. Purtați o discuție sinceră cu angajații, pentru a determina ce rată de Încredere are conducerea În rândul acestora. 3. Dacă ați ajuns la concluzia că organizația dumneavoastră abundă de cinici, obiectivul ar trebui să fie transformarea lor În angajați Încrezători și productivi. Dar trebuie să recunoașteți că o astfel de transformare are loc treptat. 4. Oferiți-le angajaților mai mult control asupra slujbelor lor pentru a preveni răspândirea cinismului. Studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în primul rând, slujirea întregului prin fiecare parte. Biserica descoperă lumii taina prieteniei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de frică asemeni lui Don Abbondio, Conțescu "cunoaște lumea sub unghiul geologicului", Gonzalv Ionescu are noțiunea adevărului sub forma informației "științifice", Bonifaciu Hagienuș e "moralist, cunoscător al filozofilor greci" și al sublimităților eroilor lui Plutarh, dar oricât de erudit, un cinic și un laș, Dinu Gaittany și Maximilian Hangerliu "recunosc valorile genealogice", Tudorel, Gavrilcea, Carababă "au spasmul revelării lor prin forță, ei sunt din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pildă reflectînd-o și ca om individual și ca membru al nației
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Scrinul negru se înfruntă două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți dintre reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține. Intelectualii conformiști, cinici, de structura lui Gaittany, timorați ca Suflețel, erudiți deliranți ca Hagienuș, văd cu toții în cultură o activitate sterilă, de înmagazinare de cunoștințe, un act gratuit, un lux, care procură câtorva privilegiați satisfacții de fapt minore. În omul de cultură ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai răsplătit bine, nu ca restul, care sunt inferiori", sună sloganul acestei atitudini. Eu-Tu-Ei+ Este "poziția invidiei servile și, uneori, a acțiunii politice. "Ei ne urăsc fiindcă nu ne descurcăm la fel e bine"" (ibidem). Eu-Tu-Ei Exprimă poziția pesimistă a cinicilor și a celor care cred în predestinare și în păcatul originar. "Niciunul dintre noi, de nicăieri, nu e bun de nimic", este convingerea acestora. Relații sănătoase și relații nesănătoase N. V. Wright (2003) face o altă distincție a relațiilor interpersonale. Autorul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]