3,731 matches
-
sfârșit. În același timp, nu se sfiește să scrie poezii patriotice despre țară, intitulându-și un volum de poezii chiar așa, Mamă țară. Noi vom păstra în inimi demni trecutul, / Credința sfântă-n veci va fi cu noi, / Îți vom cinsti întotdeauna lutul / Din care au răsărit atâți eroi»“ etc. În schimb, autori de o valoare recunoscută, de la Ion Ianoși și până la Ioana Ieronim, sunt înregistrați fără nici un comentariu, menționându-li-se exclusiv datele biobibliografice. Se fac și insinuări abuzive (se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chelii / Zăpăcești amantele??“ „Cu noaptea-n cap...: Baba asta cu dambla / Și cu oftică pe moșu’ / Cică nu s-ar ambala, / dacă i-ar cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui... în blană!“ „Minifabulă: Cucul doar depune oul, / Puii îi va crește... Boul !“ Momentul apoteotic al umorului lipsit de umor practicat de Aculin Tănase îl constituie evocarea, printr-o rimă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el și vorbește: Mulțumesc, Dinule! Da, îmi mulțumești și apoi pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să doarmă la un hotel și să lase imensa bogăție afară, sau chiar într-un garaj?! Trebuie spus că voiajorul nostru vedea în orice om un potențial hoț. O fi cinstit, dar tentația este mare. Cine rezistă tentației în sărăcia asta din fostul lagăr socialist? Cum ungurii la frontieră erau extrem de parșivi, Gabriel a întors mașina și a apucat drumul Poloniei, spre Cernăuți. Avea aproape 800 km în plus, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă în căruță. În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la capătul lumi, am cinstit crucea catarg pentru lancea mare, am deschis Psaltirea puntea mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sau se conduc astfel încît prin modul lor de acțiune ei se leagă cu totul de soarta principelui, sau nu fac aceasta. Aceia care sînt în totul alături de principe și în același timp nu se arată hrăpăreți, trebuie să fie cinstiți și iubiți, iar aceia care nu se angajează de partea principilor trebuie considerați în două feluri. Se poate că o fac din micime sufletească și dintr-o firească lipsă de curaj; în cazul acesta trebuie să te folosești de ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și pe alții, fără a fi vreodată urît sau disprețuit de cineva. Pertinax a ajuns însă împărat împotriva voinței soldaților, iar aceștia, obișnuiți să trăiască sub domnia lui Commodus, fără a asculta de nici o lege, n-au putut duce viața cinstită pe care Pertinax voia să le-o impună; de aceea, începînd să-l urască și adăugîndu-se la această ură disprețul lor, fiindcă Pertinax era bătrîn, acesta și-a pierdut tronul de cum a început să domnească. Și se cuvine să observăm
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un fel de egalitate între oameni, apropiindu-i de statul natural. Machiavelli dă, în acest capitol, bune precepte de politică celor care ajung la puterea supremă prin consimțămîntul conducătorilor unei republici, iată aproape singurul caz care-ți permite să fii cinstit; din nefericire însă, acest caz nu survine aproape niciodată. Spiritul republican, gelos pînă la exces cu libertatea lui, este bănuitor față de orice ar putea constitui o piedică în acest sens și se revoltă numai la ideea de stăpîn. Știm state
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu li-s de ajuns ăia pe care i-au ridicat anul trecut!...“ Au dat unii și pe la Weisz ca să-l cerceteze mai de aproape, ba aruncînd o vorbă-n doi peri, ba comandînd cîte o pălincă și-ncercînd să-l cinstească și pe dumnealui. S-or fi liniștit poate, con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poetul bănățean Nicolaus Lenau că a regăsit În fine Paradisul. Și tot de aici au purces spre nordul Ardealului, apoi spre Banat, valuri de emigranți Începînd cu anul 1712. Iar În mișcare nu s-au pus numai spre a-și cinsti vechea zicală: „Șvabul Își așază pruncul pe sită și-i dorește să nu moară pînă nu va vedea tot atîtea țări cîte găuri sînt În ciur.“ Au luat drumul străinătății deoarece În acele vremuri țăranul german era iobag, nu avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chaldeeni șevrei - n.n.ț care au învățat limba greacă sau greci care au învățat-o pe cea chaldeeană citesc cele două scrieri, cea chaldeeană șebraică - n.n.ț și cea tradusă în greacă, rămân muți de admirație și li se închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere în conținut și în formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți (39-40). Traducerea întregii Biblii ebraice în greacă se întinde pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar cu inima - a căutat tata Toader să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita gazdă, „fimeia me’”, cum ar spune tata Toader, a pregătit niște plăcinte poale-n brâu de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băiat. Același lucru și-l dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât de bun ca lichiorul de import cu care-l cinstise în alte rânduri. După ce pălăvrăgiră vreo jumătate de ceas despre una și despre alta, Virgil puse punctul pe i și aduse vorba despre băiat, de care îi venea greu să se ocupe în lipsa nevestei; oare nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la el acasă și aici, după ce cinstiră împreună câteva păhărele de rachiu tare, se apucă să-i spună că și el se gândea să intre-n partid și să pună umărul la campania de colectivizare, care se profila în mod fatal la orizont. Cum așa, părinte Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândul că aiștia iar se leagă de coada calului său, motiv pentru care a stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu pierde perioada potrivită a însămânțărilor de toamnă... Chiar de mâine voi fi La Stejari ca să vorbesc cu-ai lui Opaiț să taie copacii cât mai sus, cam cu o jumătate de metru de la pământ... Dacă e nevoie îi și cinstesc, iar eu, din urmă, în două zile, am și scos cioata din rădăcină și am transportat-o acasă cu ajutorul cumnatului Ștefan. Asta doar așa, ca să vadă gloata cum știe să muncească un fecior de mazil scăpătat: cu sârg și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gesturi din partea acestuia. Dar nici cu prezența lui pe la bodegă nu era deprins. Cu toate acestea, odată plata făcută, cel de după tejghea i-a înmânat sticla de un litru cu rachiul cerut. La mulți ani, oameni buni! Vă rog să cinstiți un păhărel și să vă bucurați împreună cu mine că băiatu meu care-i la școlile cele mari de la Cluj are două carogențe! El va fi anginer de animale și va ajunge subministru al agriculturii peste toată România! Apoi a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar strâmbă din nas atunci când mă văd cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și încasez și porția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]