2,546 matches
-
nu la oameni. Aici avea dreptate. Lectura cărților ei e o sarcină care depășește puterile omenești. Cultul personalitatii Cultul personalității, ai cărui beneficiari erau înainte de 989 exclusiv Nicolae Ceaușescu și soția lui, s-a spart după revoluție în mii de cioburi. Ceea ce nu înseamnă că a dispărut, ci doar că s-a multiplicat, răspândindu-se pe suprafața întregii țări. Una dintre dovezi o constituie apariția frecventă a unor cărți omagiale consacrate unor scriitori (dar și ziariști, politicieni ș.a.m.d.) în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pretenția sa nu poate decât să ne amuze, întrucât literatura lui Pavel Coruț este ea însăși o parodie involuntară, și anume o parodie de literatură. Parodiind o parodie, Pavel Căruț scrie, din nefericire, la fel de prost ca autorul parodiat. (Râde-un ciob de-o oală spartă...) Imaginația sa este șchioapă și caraghioasă, iar umorul - de bâlci. În volumul pe care îl avem în vedere (Eclipsa și octogonul sau Cum și-au ucis personajele autorul, Paralela 45, Pitești, 2000), el recurge la cele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu izgoniți poezia / Când vă bate / La ușa sufletului.“ (Ziua de Crăciun 2000) „Să recompunem din cioburi / Prima iubire“ (Trăim în extreme) etc. Constatând că povețele sale nu sunt luate în seamă, autorul ridică uneori tonul și se lansează în discursuri interogative și mustrătoare. Dar chiar și în aceste expresii ale indignării triumfă banalitatea. Scurtul poem Umilință
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o instaureze abuzând de un limbaj tenebros nu mai impresionează azi pe nimeni. O profesoarA In colosala dinamicA a Cosmosului Floarea Necșoiu, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Matei Basarab“ din București, a publicat a doua carte (Cioburi și așchii, Arefeană, București, 2006) dintr-un ciclu de memorii și reflecții referitoare la cariera sa și la lumea prin care a trecut. Într-o prefață scrisă de un coleg al autoarei, profesorul Dan Munteanu, se afirmă: „Cartea doamnei Floarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2008), pare cuprinsă de o veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână lumea cuvintelor, să îngenuncheze lângă umbra iubitului, să spargă cerul și să arunce cioburile pe fundul mării, să adune șoapte de maci, să strângă în jurul ei idei, să își așeze sufletul pe un vulcan etc. Drept urmare, în loc să îl emoționeze pe cititor, îl zăpăcește. Acțiunile ei fanteziste sunt filmate, ai zice, cu acceleratorul și nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scris pe bustul Veronicăi Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută de 60 (a douăsprezecea mireasă astrală a poetului) a scos din poșetă un ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în iubirea ta respiri, pulsezi, mori fără a o face cu nimeni parte. Iubești, deci îți mori moartea, secundă cu secundă, nimic mai intim, nimic mai personal. În moarte, fără iubire, suferința este chimie Mendeleev inventează formule; eprubetele se fac cioburi, lacrimile nisip; firul de sânge funie. Aleluia! Este comod să-ți accepți moartea stând la un capăt al ființei, propriul spectator, propriul cronometru. Se rup secundele din carne și tu le numeri, unele sunt albe precum oasele găsite pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului. Muntele, o scară sprijinită de grinzile cerului. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timp poți sta pasiv la marginile lui. Viața în oglindă, o resuscitare a spiritului dincolo de concretul clepsidrei. S-au justificat intențiile oglinzilor în fel și chip, fizica a decriptat-o în formule, filosofia a spart-o într-o mie de cioburi, apoi a reîntregit-o în iluzia de a fi una, literatura a stors-o ca pe o vacă bună de lapte, psihanaliza a recomandat-o ca pe un remediu împotriva disperări de a fi unu. Tulburările psihice, afaziile, ciclotimiile, demențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă ca niște cioburi de sticlă sub tălpi: Trebuie să nu am nici o urmă de somn pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unu, dooooooooi... 38. Luați-l de aici! La balamuc cu el! Crucea mamei lui de nebun! Cine dracu l-a adus pe ăsta în armată? Uite ce față are, ce meclă descompusă, parcă-i coborât din copac! Ștergeți sângele, măturați cioburile, spurcatul naibii! E schizofrenic, tovarășe sergent! Belește ochii a străin, e absent. Bă, ne auzi? Ce-i cu tine? Ai luat-o pe arătură? Trezește-te! Scoate cureaua și leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cenușa moare când bate vântul. Oasele-mi sunt praf de cretă, nu aruncați cu apă! Lăsați-mi șotronul să zboare vă rog! Tovarășe sergent, ăsta îi dus cu sorcova. Sigur, își va face seama. Vedeți, a ascuns în buzunar un ciob de oglindă, o să-și taie jugulara, o să-l avem pe conștiință. Să vie mai repede salvarea, să-l ducem la balamuc. Să-și taie, nu o să mai chinui, mă-sa, cu el! Dă-i boului o baionetă, poate îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uitare. Memoria oferă persistență retinei, îndulcind trecerea de la o fază la alta. Domnule rezident, privește boul ăsta în ochi, dar privește-l adânc și vei înțelege că omul nu-i decât o suprapunere de lentile: unele compatibile, altele se fac cioburi când se ating. Ăsta însă este culmea refracției, nici cu picamerul nu reușesc să-i înlătur obsesia oglinzii. S-a acoperit nebunul cu sticlă și vegetează ca o legumă în conserva partidului. Un poet spunea într-un vers: "Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o încarc din nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte". Amintirile, cioburi de sticlă colorată desprinse din vitraliile unei biserici părăsite, o biserică pictată cu îngeri ce se înghit între ei pentru a clona aureole. Refuz să le accept, deși știu că am existat în ele. Conștiința proiectează imaginile și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul acela de stea ascuns în cutia toracică? Să te ferească Dumnezeu de invidia felinarelor, suflete! Între un trup de trestie și o floare, sufletul alege scara. Iluzia zborului sfidează infinitul; între două intenții, aparența de a fi implică eșecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întins mâna? Este atât de simplu să prezici nimicul, vrăjitorule? Aruncă aparențele lângă un pom în floare și așteaptă toamna, fructul va avea aroma poveștilor nespuse până la capăt, atât de simplu... Petru a ales luna plină și scara coșarului; nici un ciob de lumină în vatra cerului; Dumnezeu, ca un balaur cu 7 capete, scuipa rouă peste fiecare stea coaptă. Viața dă în foc, se scurge peste jeratic, clocotește precum smoala în cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om nebun. Bucuria ta este să sari șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează neputințele în fereastră, lumina, ca o cangrenă violacee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o navă comercială, la rândul său, frate de cruce cu unul, pe care mai târziu securitatea l-a uns președinte. Marcu nu a trecut niciodată frontiera. 49. Sunt vinovat, părinte. Am ucis patru oameni, patru îngerii se descompun într-un ciob de oglindă. Am ucis părinte. Spun tot, dar te rog, nu-mi strivi degetele, mai bine taie-mi-le decât să mi le strângi cu ușa. Taie-mi-le și lasă-mi doar trei, bunica spunea că omului singur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar și pădurile de la marginile sale, iar În depărtare, vreo două crîmpeie de București, Între care Floreasca, dimpreună cu lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să țîșnească din cioburile de oglindă ale mării, nu din clipirile orașului. Dar o pată pe fața pămîntului, una măruntă acolo, am zărit-o și de sus. 35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putință cu sticla. Ea m-a liniștit:— Nu putea să reziste o veșnicie. Nu-i nimic, n-ai să-ți scoți ochelarii de soare decît noaptea, iar după ce ne Întoarcem la București, ai să-ți faci una nouă. — Și cu cioburile astea ce facem? Sper că nu vrei să le păstrezi ca amintire, le aruncăm. Pune-le În șervețelul ăsta! Am Înțeles Încă o dată, dacă mai era nevoie, că minunea asta de femeie, orice mi s-ar Întîmpla, nu se va
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]