1,717 matches
-
săpăligă ascuțită, cu mîner scurt, începe să caute cu dibăcie locul cel mai potrivit pentru a opera o deschizătură. în această operațiune, el procedează cu foarte mare atenție, întocmai ca un om care caută o comoară într-o casă veche, ciocănindu-i pereții ca să găsească ascunzătoarea aurului. Cînd această căutare ia sfîrșit, la un capăt al mandarului e legată o găleată masivă, cu doage de fier, care seamănă leit cu o găleată de puț; celălalt capăt, întins peste punte, e ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab, cu un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit fierul din foc, începu să-l ciocănească pe nicovală; din bucata înroșită țîșneau stoluri dese de scîntei, dintre care unele zburară chiar sub nasul lui Ahab. Ă Ascultă, Perth, aceștia sînt puii Maicii Carey? zise el. Totdeauna îi văd zburînd în preajma ta - sînt niște păsări de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și mai rezistent material cu care putem lucra noi, fierarii! Ă Știu, bătrîne. Caielele astea se topesc aidoma cleiului din oasele unor ucigași... Hai, repede, forjează-mi harponul! Forjează-mi, mai întîi, douăsprezece tije. împletește-le apoi, răsucește-le și ciocănește-le, ca să stea împreună ca șuvițele unei parîme de remorcare. Repede! Suflu eu în foc. După ce fură gata cele douăsprezece tije, Ahab le încercă pe fiecare, încolăcindu-le în jurul unui drug lung și masiv. Ă Asta e crăpată! strigă el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strigă el, aruncînd-o pe cea din urmă. Forjeaz-o din nou, Perth! După ce-o făuri și pe asta, Perth dădu să sudeze tijele, dar Ahab îl opri, spunîndu-i că vrea să-și sudeze singur harponul. Și, icnind, se apucă să ciocănească fierul pe nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai departe de corabie! Ă Nu prea te-nțeleg. Ce se-ntîmplă? Ă Da, da, începu Starbuck să monologheze, fără a lua în seamă întrebarea celuilalt - cel mai scurt drum spre Nantucket este în jurul Capului Bunei Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai taman pe dos? Nu ziceai că pe orice corabie ar naviga Ahab, corabia aia ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oțel al lancei, apoi, întinzîndu-i secundului lunga bară metalică rămasă, îi ceru s-o țină bine, fără să atingă puntea. Și după ce izbi de cîteva ori în marginea de sus a acestei bare, puse acolo acul tocit, pe care-l ciocăni ceva mai încet, în vreme ce secundul ținea bara la fel ca înainte. Făcu apoi niște mișcări ciudate - necesare poate pentru magnetizarea oțelului sau menite doar să sporească spaima echipajului, n-aș putea spune precis - și ceru să i se aducă niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu alta! Se uită încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-a curmezișul vasului. Oamenii din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți-mă, înfigeți-vă bine cuiele în mine, o valuri! Vîrîți-le pînă la floare! Loviți într-o ladă fără capac, iar eu nu pot avea nici sicriu, nici dric... Doar cînepa mă poate ucide pe mine! Ha, ha! Deodată, apele din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care-l ținea. O ciocănitoare cu creastă stacojie încetă să mai ciocănească în întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive de acest fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de a-și împrospăta discursul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moment în care Țurcanu a început să îl calce în picioare. Ulterior, a fost bătut și de ceilalți suceveni agresori, care s-au oprit doar cât să le permită lui Holdevici și Zaharia să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: „Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea tu, dar n-a sosit încă vremea. Iar martir n-ai să devii niciodată, bandit ce ești!”, apoi a continuat să îl
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
În privința Anei Pauker. Constantiniu susținea În volumul său De la războiul fierbinte la războiul rece că, Într-o notă de conversație din 23 ianuarie 1947, referitoare la vizita lui Dej la Moscova, acesta i-ar fi spus lui Vâșinski că se ciocănește permanent În activitatea sa de piedicile puse de Ana Pauker, Luca și, Într-o oarecare măsură, de Teohari. Situația pe care o dețin În conducerea partidului Pauker și Luca provoacă unele nemulțumiri și nu numai că nu Întărește, dar subminează
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în gura podului. Cum închipuia mama din cârpe o matracucă, odată aude ciocănind în pod. S-a suit pe scară ș-a ridicat oblonul. N-a văzut nimic. Mai stă ea ce stă pe prispă între cârpe și iar aude ciocănitul. Se suie pe scară, iar nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
N-am o mie cinci sute. Ieri era cinci sute. Asta era ieri. Pe 8 septembrie 1922, generalul Hajienestis, În cabina sa, se ridică În capul oaselor În pat, Își freacă mai Întâi piciorul drept și apoi pe cel stâng, ciocănește În ele și se ridică. Se duce sus pe punte, pășind foarte demn, exact așa cum se va Îndrepta spre propria-i moarte, În Atena, când va fi executat pentru pierderea războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la nefericita vârstă de treisprezece ani, când am trecut pe clasa a opta. Eram Înaltă de un metru șaptezeci și opt și cântăream șaizeci de kilograme. Părul negru Îmi atârna ca niște draperii de-o parte și de alta a nasului. Oamenii ciocăneau În aerul din fața chipului meu și Întrebau: ― E cineva Înăuntru? Eram acolo, normal. Unde puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp un întrerupător pe același perete pe care se afla și ușa de care noi nu am reușit să trecem. Becul din tavan nu s-a aprins, căci lipsea, dar o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deplasat. Fără Augustus, el n-ar fi decât un sclav eliberat; fără el, principele s-ar simți neajutorat ca un sugar în exercitarea atribuțiilor sale imperiale. Cel puțin în domeniul finanțelor. Ce economii vrei să mai fac? se tânguie împăratul. Ciocăne în tăblia de lemn: — Uite aici, în Egipt, din trei legiuni n-am mai lăsat decât două... Arată brusc cu degetul spre stânga. — Iar în Spania am redus garnizoana la trei. Isteria îl cuprinde din nou: — Acum douăzeci de ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește pe celălalt cu intensitate. Secretarul se abține să comenteze. Tăcerea lui îl îndârjește pe principe. — Nu intră la fisc donațiile și moștenirile dobândite de la ce tățeni prin dispoziții testamentare ilegale sau ale căror proprietari au decăzut din drepturi? Se ciocăne cu degetele în piept. — Și nu-și trage fiscul veniturile din taxele încasate în pro vinciile imperiale de procuratorii mei împreună cu guvernatorii respectivi? — Rezerve dintr-astea există, stăpâne, răspunde descumpănit Ianuarius. — Păi atunci? — Nu ajung... Dacă nu avem bani îndeajuns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful biroului cancelariei imperiale, adică de tine. Fără să-și dezlipească ochii de pe chipul împăratului, Ianuarius execută o nouă plecăciune adâncă. Începe să bănuiască ce vrea împăratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceeași măsură se socotește și prietenia lui față de Augustus. Reia lectura. „M-am obișnuit ca nădejdile și dorințele mele să le aduc mai întâi la urechile tale și ale împăratului și, numai după aceea, să cer ajutorul zeilor.“ Tiberius Nero ciocăne nervos cu degetele în tăblia mesei. Bine, bine, totuși de ce apelează la el, și nu se duce cu taică său de mână direct la Augustus? „Nu-mi voi părăsi sarcina și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prima sa cursă importantă. Roșise și Începuse să râdă și apoi urcase plângând cu ziarul gălabui În mână. Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se trezească Împușcat el Însuși! A fost o zi veselă. Am stat mult de vorbă. Ca toți grecii, voia să meargă În America. Neînfrânții Manuel Garcia urcă treptele până la biroul lui Don Miguel Retana. Își lăsă valiza jos și ciocăni. Nu răspunse nimeni. Cum stătea pe hol, Manuel simți că e cineva În cameră. Simți asta prin ușă. — Retana, strigă, ascultând atent. Nu răspunse nimeni. „Sigur că-i Înăuntru“, se gândi Manuel. — Retana, strigă din nou, lovind În ușă. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu fotografii și postere de la luptele cu tauri. Bărbatul mărunt Îl privea. Credeam că te-au omorât, spuse. Manuel ciocăni cu degetele pe birou. Bărbatul Îl privea. Câte lupte ai avut anul ăsta? — Una, răspunse Manuel. — Doar aia? Da, atât. — Despre aia am citit În ziare. Retana se rezemă de spătarul scaunului, privindu-l În continuare pe Manuel. Manuel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]