602 matches
-
avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui vultur; de fapt, îmi arăta cu degetul o perdea neagră de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am încă o cicatrice de la un umăr la celălalt. După măcel a urmat nelegiuirea. Au adus o buturugă și și-a făcut apariția judecătorul. Cu un cuțitoi a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au așezat în față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spiralată pe care tocmai o învățase de la glole. Și pe când prințul îi spunea blând Nu ți-am spus că ești al meu?, Zogru țâșnise în înaltul pădurii, luându-l cu sine și pe prinț, pe care îl agățase de un ciot al unui stejar. Apoi coborâse asupra unui călăreț și, pentru că își amintise de capul zdrobit al unuia dintre frații Futacu, îl privise câteva clipe, apoi îl învârtise de câteva ori, cu cal cu tot, cum ai învârti o roată. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ghighina porniseră trăsura, Mihnea reușise să-și scoată o mână din mâneca hainei, dar își dăduse imediat seama că se afla la o înălțime prea mare ca să sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și tonul poruncitor părea să-i fi convins. Gheară a urcat primul. Nu era un stejar greu de escaladat: avea o scorbură mică pe la jumătatea trunchiului și cioturi bune de urcat pe ele. Așa că îl dăduseră repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă bună vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai are, încă, un picior uman. Așa că își retează cu fierăstrăul piciorul plin de lăstari verzi. Știe că ar putea să moară, dar nu vrea să renunțe la condiția sa de om. Eliberat, o ia mai departe, lăsând în urmă ciotul de salcie care se usucă și moare. Pe ecran se vede acum eroul șchiop, târându-se cu prudență printre frumoasele grădini. El este doar un punct minuscul, într-un spațiu imens, acoperit cu flori de toate culorile. Pe Zogru l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar nici o grijă, o să învățăm lecția, pe vremuri nu pricepuse nici el, se și certase cu taică-su pe chestia asta, dar de atunci viața l-a învățat, și încă bine, zicând astea, și-a netezit cu palma pantalonul deasupra ciotului, și-a mai umplut o dată borcanul, ne-a făcut semn și nouă să ne ridicăm borcănașele, le-a umplut și pe alea, apoi a răsturnat mămăliga din ceaun pe masă, a luat cu mâna o bucată mare și, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâncărimi insuportabile. Linguatula rhinaria, sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant. Două perechi de apendice (sau cioturi) sunt Înzestrate cu gheare lungi. Adultul este alb, lanceolat, cu o lungime Între 18 și 85 de milimetri. Corpul este aplatizat, inelat, transparent, acoperit cu spiculi chitinoși. În decembrie 1968, bunica s-a mutat În Seine-et-Marne, mai aproape de fiicele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul, David ejaculă În gura fetiței; apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix cu ciotul care urina sânge. Mărturiile despre David se opreau aici. Poliția interceptase din Întâmplare matrița unui film video cu scene de tortură, David Însă, probabil prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea aici la teza sa. Cartea lui stabilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oaspeți, și nu pot să nu râd. Nathaniel îmi arată planurile pentru grădina familiei Geiger și-mi desenează o schiță cu bulevardul de tei pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul de creion din mâna lui se face tot mai mic. Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la atingerea alcoolului de piele.) PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în palme, îl leagănă.) Taci puțin... Fă așa... (Îi clatină capul.) MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mâini, neputință, mâinile sale vor funcționa acum ca niște cioturi.) PARASCHIV: Gata... gata... (Îi pune din nou bidonul la gură; MACABEUS soarbe câteva înghițituri.) Așa... așa... MACABEUS (Grohăind, cu alcoolul curgându-i pe gât.): Unde... (Grohăie.) Unde.. (Geme de durere.) PARASCHIV: Cum? Cum? Așa... Cască bine gura... MACABEUS: Unde suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se repede cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză grozav, e de nerecunoscut, îl izbește tot mai puternic pe MACABEUS în timp ce acesta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ridice.) MACABEUS: Nu mai vreau... PARASCHIV: Cum nu mai vrei? Da’ ce, ești singur? Ești de unul singur? (Încearcă să-l ridice.) Na, lovește-mă cu asta! Și cu asta... Dă-mi una în cap... MACABEUS (Acoperindu-și capul cu cioturile mâinilor.): Nu mai vreau! Lasă-mă! PARASCHIV: Cum să te las? Unde să te las? De ce să te las? MACABEUS: Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! PARASCHIV: Unde să plec? De ce să plec? Eu rămân cu tine... (Rânjind.) Rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urmăresc, firește, programele postului național de televiziune. Iliuță dă de-a dreptul și urcă malul spre fabrica de gheață. Ajuns în uliță, privește peste apă, chiar dacă nu o vede fiindcă e întuneric. Fiecare făptură va fi având un reazem, un ciot pe care să poposească la nevoie. Iliuță și-l află în steaua care lui îi răsare întotdeauna prima, deasupra crucii dantelate de pe turla mănăstirii. Alții și-l găsesc într-un nuc sau într-o piatră, mă rog, privește fiecare încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
procedează? Se sting luminile mai întâi și ea este coborâtă în spatele mobilului, după care sare când i se face semn? S-ar putea să nu fie nevoie să modific nimic. Și așa sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născu- sem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. mă gândeam la culori. Abia dacă aveam plămâni, ochi și urechi - eram și eu poate un ciot neșlefuit, purtat de un șuvoi la mal. Cât de ciudat era că Dodo mă considera femeie ! Nu Înțelegea absolut nimic ! Sosirea lui Îmi amintea strident și dureros că existam, că există o lume din care fac parte, care are regulile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
studiilor și să am numai zece pe linie, „ca alte studente“, sau să stau pe lângă mama la bucătĂrie, să Învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau Închisă În camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pen- tru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, În locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
m-am uitat În ochii ei și am crezut că zăresc ceva omenesc În fundul lor, Însă nu știam dacă era o chemare sinceră sau era doar vreun tertip al răului. Poate că eu eram ultima geamandură din lumea asta, ultimul ciot de lemn de care se agăța fata aceea pentru a se salva de cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage Înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]