828 matches
-
tot ziceam: mai bine flămând și însetat în padure decât cu de toate acolo, în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să fie deopotrivă și toate să aibă strălucirea soarelui... Regele vrea să se bucure ca toate din țara asta: firul ierbii, apele, florile, rodul viilor, spicele, cântarea păsărilor, frunțile oamenilor i se vor supune de-acum înainte... Dintr-un cireș ciripi o pasăre și alta îi răspunse, și apoi alta vesti ceva în depărtări. Pe un arac uscat se ivi o floare roșie, apoi alta răsări pe stâlpul porții și alta mai încolo, și alta și multe se înșirară ca un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Aș zice că arăta mai degrabă ca un umeraș de lemn deasupra unui șervet de masă. În mod evident, prietenii mei Îmi Împărtășeau părerea. Vor să traversăm pe podul ăla? chițăi Heidi. Nu pare prea solid, aprobă Vera. Eu pot! ciripi Esmé Învârtindu-și umbrela recuperată. —Tu nu te miști de-aici, se răsti Marlena prinzându-și fiica de mână. Os-de-pește merse până la mijloc și Începu să sară În sus și-n jos ca să le arate turiștilor că podul era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Balanophora moffettorum și ne-ar cuprinde pe amândoi. Gura lui Heidi se deschise, era gata să spună ceva, Însă nu putea gândi destul de repede la un răspuns curajos. Căsătoriți. Cuvântul o luase pe nepregătite. În liniștea din jur, auzeau păsări ciripind. Moff ar fi vrut să Îi spună că glumea doar, Însă ar fi Însemnat că el nu o poate vedea În felul acela. Într-un final, ea răspunse: — Mi-aș păstra numele, dar nu-ți face griji, nu sunt tentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scaunele lor de domnie; 14. am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul; nici unul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească." 15. "Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?" "Sau se mîndrește fierăstrăul față de cel ce-l mînuiește?" Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și“, asocierea servește la întărirea funcției comparative a lui „ca”. Exemplu: „Și el, ca și noi“ „Vasile, ca și Grigore...”. În nici un caz, precum la prețioasa ministră pe tocuri super, Elena Udrea: care de fiecare dată își țuguie buzele și ciripește diafan: „Eu, ca și ministru...“ sau mormolocul acela endemic, Mircea Geoană: „Eu, și ca și președinte...“. Atunci eu, „ca și” om cu un pic de carte, pot să vă spun, că folosiți această expresie ca idioții, care nu au făcut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că suntem și noi de față! Noi, femeile!" Totul era ridicol și amuzant. Nu înțelegeam nimic, zâmbeam și aprobam. Toți vorbeau laolaltă și nimeni nu înțelegea ce spune celălalt. Păreau mai multe gramofoane puse în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea. Fusesem cu câțiva ani mai înainte, ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
LUMII DE DUMNEZEU VORBESC! Parfumuri ce coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
alb al drumului, o făcu să închidă ochii pe jumătate. Genele apropiate deveniră mai lungi. Privirea îi pătrundea acum de departe, din adâncul vieții ei. ...Și doar, gândind bine, nu e decât un om! Insomnie. Imaginație rebelă... Au început să ciripească rîn-dunelele, în secret: se face ziuă... Peste trei ceasuri o văd, tânără, înaltă. Plecăm la Văratic. Dimineață am așteptat-o în cerdacul ei să se îmbrace. Știam că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și mai facă sânge rău intrând În vorbă cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la alta, greierii țârâiau În iarbă, melcii se târau pe pietre, lăsând În urma lor dâre luminoase ce aduceau atât de mult cu Calea Lactee, Încât sufletul bătrânei se Înfioră, cuprins de o bucurie fără margini. Gânduri dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
citea ziarul. S-a uitat la noi cu o curiozitate rece, în timp ce mărșăluiam înăuntru. — Megan, Sheba vrea să vorbească cu tine înainte de a se hotărî dacă îl scoate sau nu în oraș pe Ben azi, a zis Richard. — Sigur, a ciripit Megan generoasă, de parcă i s-ar fi cerut ei permisiunea. — Vă rog, luați loc, a zis Lila. E cafea făcută. Eu o să mă duc să văd ce fac Ben și Polly. Chemați-mă dacă aveți nevoie. — E și Polly aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se luptau pe jocuri video, bărbații își găseau un televizor și, fericiți, se strângeau în jurul câte unui eveniment sportiv obscur, iar mama lui Danny și prietenele ei uitau că mai existau și alți oameni prin preajma lor. Femeile beau, râdeau și ciripeau ca niște păsărele, una peste alta. Erau frumoase și, în același timp, și puțin înfricoșătoare. Până în clipa asta, Danny nici nu observase cum arătau de fapt soții lor. De exemplu, nu știuse că John Aberdeen începuse să-și piardă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
altceva ar fi putut să ajungă. Naji s-a sprijinit de barca motorizată a lui Ellis. Era la un pas să-și părăsească nevasta și remarcabil era faptul că lumea nu se învârtea cu Irene și-o mulțime de păsărele ciripeau acompaniindu-i tristețea. Până și propriul ei trup își vedea de treabă; Irene continua să respire. Femeia a luat o gură de vin și-a decis că dacă ăsta trebuia să fie sfârșitul mariajului, atunci ea avea să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi în jurul prăpastiei și până departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitând golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind în răsfirarea pădurii rare de mai încolo, așa că zâmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult târziu, către sfârșit, află că amândouă erau de fapt una și aceeași, adevăr neobservabil până atunci, dar care îi aduse înseninare și echilibru. Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
privi zâmbindu-i dulce. Era într-adevăr foarte frumoasă și gingașă domnița lui Avrămeanu, și bordeienii o observau cu uimire, grăindu-și încet la ureche: „Vorbesc franțuzește...“ mormăi Faliboga, cătră Iana. Cred că nici vara nu-i mai frumos aici... ciripi cuconița iar, surâzând și întorcându-se ușurel în loc... — Pentru mine lanurile de grâu sunt tot ce poate fi mai frumos... zise Avrămeanu... Iaca și Faliboga, urmă el zărind pe vătaf. Ia vină-ncoace, Sandule... Faliboga se înfățișă, drept, și căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
CG și citisem despre produsele lor. Poate ați vrea chiar să îi schimbați numele în cremă de dimineață „Dă Timpul Înapoi“, am sugerat. Dar un semn al Ariellei m-a oprit. Spusesem destul. Deveneam prea sigură de mine. Lauryn a ciripit: —Ei bine, ce ziceți de asta! Și eu am văzut ceasurile alea. Eu... —Taci, Lauryn, a întrerupt-o Ariella cu un ton implacabil ce te îngheța. Și ăsta a fost momentul meu de glorie. Ariella a obținut contractul, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că e vorba de câinele tău. Mi-a trebuit o clipă ca să pot îngăima: — Eu nu am câine. Am unul de jucărie, dar nu am unul adevărat. —Ai de gând să-ți iei unul. Oare? Nu, nu am. Mackenzie a ciripit, destul de exaltată: —Eu am câine. Trebuie că e pentru mine. —OK. Leisl s-a întors spre Mackenzie. Spiritul spune că are nevoie de mișcare, s-a îngrășat. — Dar îl plimb în fiecare zi. Mă rog, nu eu, dar am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stânjeniți de mine. Și părea să dea roade pentru că, chiar înainte de Ziua Recunoștinței, în presă a apărut prima referire misterioasă la Formula 12: descrisă drept o „inovație fără precedent în îngrijirea pielii“. Capitolul 7tc " Capitolul 7" —Anna, este un miracol, ciripea doamna Maddox. Murisem. Murisem, deși eram încă între cei vii. Și băiețelul ăsta... știu că nu e Aidan, știu că Aidan nu se va întoarce în veci, dar e ca și cum ar fi o parte din Aidan. Dianne își abandonase complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]