493 matches
-
femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier. Orice contact cu lumea exterioară devenea extrem de dureros. Nici contactul cu lumea sa interioară nu se dovedea a fi prea plăcut. Chiar și ciripitul vrăbiilor de dincolo de geam zgâria timpanele lui Noimann, care În locul oricărui sunet ar fi dorit să aibă parte de liniște absolută. Urechile sale albe, moi, lipite de țeastă, amplificau orice zgomot, orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea să scape noua lume de blestemul muncii vechi. Vina degenerescenței generale, după umila sa părere, n-o purtau, totuși, nici Marx, nici Engels și nici Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau plantă?”. „E jumătate scoruș și pe trei sferturi pasăre și, În rest, câinele Spinoza”, răspunse Bikinski, făcând doi pași Înapoi și Închinându-se În fața lui până la pământ, simțind În același timp că trebuie să-i arate mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult in necunoscut. Prin aceste locuri nu mai călcasem niciodată. - Tată e timpul ca să te întorci acasă, căci de aici ne vom descurca noi. Ne-am luat rămas bun, pornind mai departe. Vântul adia printre copaci. Zumzetul de albine și ciripitul de pasări făceau din aceste locuri ceva de vis. Furați de frumusețile din jur am ajuns la un loc unde se intersectau două drumuri. - Cred că acesta este drumul către Obârșeni, cotind pe unul mai umblat. După circa cinci minute
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
aerul dogoritor din jur au început să se mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a trecut timpul. Ei bine, În momentele acelea magice găsești absolut totul, chiar dacă nu ești În stare să ejaculezi din cauza supradozei: Începând cu momentul venirii tale pe lume, toate secretele, ceremoniile de acordare a premiilor, balurile mascate, palmierii, lătratul câinilor, ciripitul păsărelelor, plajele cu nisipul alb, nisipul roșu al deșertului, saliva, rușinea, absolut totul. Așa spunea Yazaki, că regăsea absolut totul În momentele acelea. Și iată cum și-a distrus sănătatea. Corpul nu poate urma spiritul În paradisul absolut. — Și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și timpul când eforturile lui vor fi zadarnice și pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în continuare. Ea se încuraja și le răspundea. Ea : „ Am dreptul să culeg zmeura, chiar dacă voi sunteți așa de supărate și nu mă lăsați nicicum.” Dar și ele se țineau pe poziții, mișcânduse repede în toate direcțiile și scoțând un ciripit nervos către femeie. Cu un fel de spaimă, dar și curiozitate, aștepta să atace din nou cele două vietăți micuțe, dar scena a fost întreruptă de venirea lui nenea Nelu. Femeia i s-a plâns că păsărelele n-o lasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai multe grupuri de băiețași venind în expediție și parcă și-ar fi zis: mărul nu-i de noi vara aceasta, ne lăsăm păgubași. Au avut câteva încercări palide, după care au plecat dezamăgiți către alte zări promițătoare. Azi auzind ciripitul a două fetițe sub măr, întrerup spălatul vaselor și mă postez în geam să văd, să ascult... două fetițe de vreo zece ani se sfătuiesc sub mărul de peste douăzeci de ani. Nu le deslușesc vorbele, dar le văd mișcările... una
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și se împrăștiau, pentru a se aduna din nou într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi reaminti Adriana. — Cam așa. Bine, trebuie să fug. Vorbim mai târziu? — Cred că da. Îți mulțumesc foaarte mult, querida. Ciao! Adriana se prăbuși pe canapea și îi făcu semn lui Otis să vină lângă ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr de telefon. — Biroul lui Leigh Eisner, se auzi vocea plictisită a secretarei. — Bună, Annette, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mâna, simți cum ochii îi încremeneau. Își eliberă mâna după ce depuse pe răceala ei un sărut cald și închise ochii. Căzu în genunchi lângă pat și rememoră acolo istoria acelor ani uniformi. Și-acum se afla aici, în Alameda, sub ciripitul păsărilor, gândindu-se la Eugenia. Și Eugenia avea un logodnic. „De un lucru mă tem, copile drag - obișnuia să-i spună maică-sa -, și anume când ai să te întâlnești cu primul spin în drumul vieții tale.“ De-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vedea dureros trecutul. Actorii de la începutul de secol trec cu pelerinele pe umeri, cu pas încet, gândindu-se la spectacolul pe care-l vor juca în seara aceasta. Mai apar și liceeni timizi, urmărind grupuri de liceene, cărora le auzi ciripitul de privighetoare. Sau un bătrân îmbufnat, desprins din cărțile lui Dickens, cu un nepot lăcrimos, tras cu forța spre casă. Pentru că în aerul cu pixeli al Brăilei s-a imprimat viața ce poate fi văzută de cei care vor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și nu dau semne că ar vrea să se lepede de ele, florile sunt tot la locul lor și miros frumos, alea care nu au murit din cauza ploilor și care nu au fost modificate de Minister. Tot ce lipsește este ciripitul păsărilor, dar acestea nu se mai avântă afară din cuib decât noaptea, când e mai răcoare și aerul e un pic mai sănătos. Sâmbăta aceasta e prima din noul program de învățământ. De acum încolo vom învăța chiar și duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le suprima. Piscina și balta cu nuferi, salcia pletoasă și ciripitul păsărelelor în pomii plini cu rod îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate acele zile până când, ieșirile
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
o expresie de aici de pe la voi, trebuie să mi le arătați și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la un moment dat Vasilică. Dacă ai de spus ceva, dă-i drumul! spuse Cristi plictisit. Nu te mai formaliza atâta, agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în regulă. Din când în când se oprea brusc, cu urechile ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul ciudat care îi atrăsese atenția mai devreme. Zâmbi acru și continuă să meargă mai departe. Deși era puțin mai îmbărbătat decât ceva mai devreme, avea totuși simțurile în alertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase, doar insectele ce zburau în aer mai scoteau un bâzâit slab. Se abținea cu greu să scoată capul de după trunchiul gros ca să pândească drumul pe care veniseră. Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un tunel și vedea în depărtare gura acestuia scăldată în lumina soarelui. Îl mira liniștea apăsătoare care coborâse peste el. Nu reușea să-și dea seama unde se află și nici ce se întâmplă cu dânsul. La început auzi un ciripit de pasăre și pe urmă i se păru că cineva vorbește lângă el. Își dădu imediat seama că sunt două persoane care discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]