1,246 matches
-
declansând un șir de amintiri cu privire la defunctă. Frumusețea, cursivitatea și profunzimea istorisirii sunt evidențiate prin utilizarea persoanei întâi, ceea ce dă o notă de veridicitate și autenticitate, făcând din scriere un roman al experienței. Mizând pe acest fapt, precum și pe peisajul citadin și pe drama psihologică profundă, romanul ar putea fi încadrat fără teama de a greși în modernism sau, de ce nu, datorită intrigii complexe și cu profunde implicații morale, postmodernismului. Povestirea în ramă, pornită de la motivul morții, care se desfășoară, dacă
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
continuă inspirația rurală prin operele lui Mihail Sadoveanu și ale lui Liviu Rebreanu, dar având valori cu totul superioare și cu modalități specifice. Era vremea ca romanul românesc să devină afluent al fluviului romanului european. Acum apar romanele cu subiecte citadine în care cadrul de desfășurare al acțiunii fiind orașul ce se modernizează împrumutând arhitecura franceză sau germană. Atunci apar creațiile lui George Călinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu. În acest context se dezvoltă și problematica intelectualului inegalabil ilustrată de romanele
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
las în timpul nopții să dorm culcat pe fân / Și să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge:/ Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe și parfum/ Și voi simți cum pacea înaintând mă-nvinge.” Înainte de toate , Tudor Vianu este un citadin romantic, privind orașul de pe fereastră: „De la fereastra cea mai înălțată/ Priveam orașul cum se risipea/ Și nu simțeam în suflet nici-o pată/ Era o zi înaltă și bogată.! Evocând personaje mitologice, el dă viață unei lumi antice într-un peisaj
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: „Curcubeul alb”; „Primăvara omenirii”; „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
primar!? Artiști creatori pe care domniile voastre sunteți obligați să-i protejați sub toate aspectele, pentru aportul lor semnificativ la infrumusețarea orașului; arhitectura peisageră, exponate artistice, monumente sau lucrări de artă decorative, inobilări de spații interioare și exterioare, străzi sau parcuri citadine, etc. Să inițiați, să coagulați într-o structură organizatorică activă și influentă, pentru formalizarea și normarea activităților creatoare specifice, energii pozitive dar neglijând birocrația excesivă și ineficientă, utilizând persuasiunea și chiar constrângerea pentru atingerea obiectivelor. În altă ordine de idei
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
proprii poeziei clasice de dragoste. Discursul liric abandonează rigorile prozodiei clasice și optează pentru posibilitățile de expresie ale versului alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
existenței noastre: „Camere de supraveghere/ ochi hipnotici/ ce ne veghează/ existența/ din orice colț/ quantificând/ fiecare gest făcut/ fiecare vorbă spusă.../ avanpremieră/ a judecății de apoi.” („Efemeride 4”). În mod straniu, uneori grafica unor asemenea crochiuri urbanistice amintește de stampele citadine proprii poeziei simboliste și de întreg imaginarul sugestiv al acestora, ca în „Efemeride 5”, de pildă, poem cu discrete, persuasive ecouri din lirica bacoviană: „Plouă cu tristețe/ peste orașul îmbătrânit,/ mor arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
limpezit viața mea, fraților, după ce m-am retras în pustiul acesta unde mi-a mânat Domnul pașii. Păstrând proporțiile povestirii, eu am făcut mult mai puțin decât oricare din aceștia trei, dar abia aici, departe de vacarmul stresant al vieții citadine, am ajuns să mă mir câtă energie vitală am consumat în această junglă modernă pe care o reprezintă astăzi o metropolă, oricare ar fi ea. Cu ce preț și, cu ce câștig? Vise spulberate, tinerețe arsă prea devreme, sănătate zdruncinată
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
Ionescu), “Natură statică” ( Speranța Ștefănescu) “Primăvară” (Elisabeta Stănciulescu),- “Peisaj cu sonde” (Ana Maria Drăgoi), “Compoziție” (Victor Munteanu, “Flori” (Cristian Anghel). Nu lipsesc nici peisajele care înfățișează așezări omenești rurale “Margine de sat” (Valeriu Scărlătescu), “Casă la Aluniș” (Dragoș Minculescu) și citadine: “Primăvară la Breaza” (Corneliu Cubleșan), “Veneția” (Tiberiu Adet), “Trepte la Balcic” (Constantin Mazuru), “Geamie la Balcic” (Mihaela Teodorescu), “Prin Bucureștii lui Mateiu” (Dan Alexiu), “Peisaj” (Valeria Zahiu), “Instantanee medievale” (Alina Dumitrescu). Portretele mai reduse la număr decât peisajele reprezintă personaje
SALONUL DE PRIMĂVARĂ, PLOIEŞTI, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378704_a_380033]
-
fost imortalizate de aparatele de fotografiat. În ajun grupul de turiști se ocupă în exclusivitate de pregătirea revelionului. Spre seară, turiștii făcură o bătaie cu zăpadă și modelară trei omuleți. Era un joc inocent, de copii, uitând de tumultul vieții citadine, de aglomerație și stres, de grija cursurilor și a examenelor. Buna dispoziție și exuberanța tronau aici în creierul munților. Singura care dădea semne de oboseală era Gabriela. Și totuși, acea făptură ce-și purta sarcina cu greu, se bucura de
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
noi percepem și timpul... Deci timpul nu este mișcare, ci mișcarea este timp“. În toate scrierile sale autorul introduce evenimente insolite, deoarece faptele nu vin numai din conștient, ci și din inconștient, plin, la unele personaje, de lucruri refulate. Spațiul citadin comunică, în chip misterios, cu alte lumi. Timpul curge vertiginos înapoi și înainte, personaje obișnuite sunt aruncate, în mod imprevizibil, în durate diferite, punându-le în situații uneori stranii. Orașul devine adesea o pădure straveche, în care are loc o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lumii un înțeles deschis", m-a făcut să înțeleg că topos-ul cărții poate fi "citit" mai cu folos printr-o intertextualitate a celor doi poeți. Desigur un Eminescu poet al "naturii divine omniprezente ca physis" (Svetlana Paleologu-Matta) și Borges "citadinul" din Buenos Aires, din Geneva și Montevideo, două naturi diferite și la peste un secol distanță (M. Eminescu trăiește între anii 1850-1889; J.L. Borges între 1899-1986) ivite în geografii diferite. Termenul de intertextualitate e aici apropiat de acela de "concordanță" pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
1968, p. 38-39). Într-o conferință asupra fantasticului Borges s-a adresat publicului: "Oare cărui fel de literatură aparținem noi, Dv. care mă ascultați și cu mine: unui roman realist ori unei povestiri fantastice?" Această întrebare în ciuda deosebirii enorme dintre citadinul care a fost Borges și Eminescu, poetul naturii omniprezente condensează, succint, întreaga operă a lui Eminescu. El a formulat-o în finalul Sărmanului Dionis astfel: "Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea". De aceea, cel puțin câteva abordări precum
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și, mai ales, să constatăm ce preț pun alții pe coexistența În astfel de locații. Să luăm un exemplu: suntem la Geneva, niște colegi universitari ne invită la o escapadă În „sânul naturii”, pentru a scăpa de artificialitatea și monotonia citadină. Atacăm zona, Însă, cu mijloace cât se poate de moderne: autoturism de ultimă oră, binocluri ultraperfecționate, telefoane mobile conectabile oriunde În lume, carduri electronice de plată. Pentru noi, aceste repere ne uimesc și ne Încântă. Gândim În mintea noastră (dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul Vacanțele unui trubadur sau separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
Craiova, 1982; Legea și visul, București, 1987; Eu și lumina, Craiova, 1988; Cortina în fața mării, 1995; Sufletul, această ficțiune, București, 1999; Steaua lui Ion, Craiova, 1999; Orașul lui Heidegger, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Mircea Florin Șandru, Un poet al sensibilității citadine, R, 1976, 3; Laurențiu Ulici, Rece și cald, RL, 1982, 41; Eugen Simion, Lecția de melancolie, RL, 1982, 49; Constantin M. Popa, „Călătorii de recunoaștere”, R, 1983, 1; Voicu Bugariu, „Călătorii de recunoaștere”, LCF, 1983, 15; Victor Marina, „Călătorii de
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
doua jumătate a secolului al IV-lea, erau trei biserici, dar cea dintâi biserică creștină din provincia Scythia s-a ridicat la Beroe (Piatra Frecăței-jud. Tulcea). Alte biserici creștine s-au construit la Histria, Argamum, Dinogetia, Callatis. Creștinismul era preponderent citadin, dar, în secolul al IV-lea, el începe să pătrundă și în lumea păgână rurală. Începutul convertirii satelor dobrogene se oglindește și în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cel mai frapant (surprinzător) aspect este numărul foarte redus de materiale creștine, din prima jumătate a secolului al V-lea, datorită incompatibilității dintre păgânismul barbarilor și creștinismul autohtonilor, dar și contextului istoric nefericit, dominația hunilor. Asistăm acum la dispersarea comunităților citadine din stânga Dunării, încetarea existenței unor episcopii sud-dunărene, distrugerea bisericilor (lăcașurilor), diminuarea legăturilor cu centrele creștine din sud-vest, prin instalarea vizigoților în Illyricum și a controlului teritoriilor din zonă de către huni. Reculul creștinismului în nordul Dunării (375-453) nu înseamnă o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-X. În urma cercetărilor efectuate au fost descoperite vestigii cu semnificații spirituale: cruciulițe, medalioane, aplice și alte obiecte inscripționate-dovadă că în comunități (obști) se cunoștea scrierea. Însușirea scris-cititului constituia apanajul unor categorii legate de viața urbană-dovezile provin din castre și așezări citadine: Sucidava, Dinogetia, Tomis, Callatis, Capidava, Păcuiul lui Soare. Pentru secolele VII-X, dovezile se înmulțesc: fragmente ceramice din așezări ca Dinogetia și Capidava poartă semne, litere, ștampile, texte, monograme, în limba greacă sau alfabet chirilic, ce cuprind invocații religioase către I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
distincte. Unul este realismul de tip behaviorist, înregistrând atitudini, gesturi, dicții și repertorii lexicale, cu meticulozitate de contabil și cu acuratețe de magnetofon HF. La antipod, un altul reunește o serie de Basme de azi, aclimatizând stereotipiile folclorice în decorul citadin contemporan, nu fără o anume notă de stridență. Între ele, bucăți greu clasabile în care se dă frâu liber fanteziei, anunțând secvențele SF din viitorul roman. Tratat de apărare permanentă apărea în același an cu antologia de grup Desant ’83
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
etc. În locul vechii arte, constructiviștii propun, după principiile artei abstracte, „minunea cuvântului nou și plin de sine, expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, așadar sincronizarea artei, într-o expresie concentrată, intelectualizată, dinamică, în deplin acord cu ritmul vieții citadine, impregnată de tehnicism și mașinism. Reportajul, notația fugară, imediată sunt mai adecvate timpului decât romanul, în accepțiunea constructiviștilor, iar obiectivitatea, renunțarea la individualism și la subiectivitate ar fi o condiție a accederii la „arta integrală, pecete a marilor epoci”. Coordonatele
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
civilizației moderne - construite, epic și epigramatic, în jurul câte unui simbol livresc, B. adoptă teme ale actualității literare, se încredințează mărturisirii, vorbește despre un spațiu de predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se regăsește și în versuri marcate de o romantică aplecare către visare, de nostalgia unui timp al plenitudinii afective, în elegii și în poeme de dragoste, nu rareori în versuri ce resuscită, cu discretă ironie, o
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin, considerat, tot pe linie sămănătoristă, ca loc al dezagregării sufletești, îi prilejuiește comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de fapt, povestiri în care, la fel ca și în lirică, domină o tonalitate subiectivă. Ceea ce nu i-a reușit decât rareori
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]