734 matches
-
în condițiile extirpării ochilor, o modificare a ciclului lor sexual. V.1.6. Efectul radiațiilor ultraviolete (UV) asupra organismelor Efectele acestor radiații sunt atât folositoare cât și nocive. La nivel celular, radiațiile UV cu lungimi de undă mari acționează asupra citoplasmei iar cele cu lungimi de undă mici, asupra nucleului. La anumite doze și lungimi de undă radiațiile UV determină modificarea structurii AND, prin desfacerea punților de hidrogen dintre bazele azotate. In acset fel se produc anomalii cromozomiale cu efecte mutagene
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
of action: a review. J. Environ. Sci. Health. C Environ. Carcinog. Ecotoxicol. Rev. 25, 185-209. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 42 fosfatazei alcaline sunt atribuite afectării hepatice structurale a substanței chimice (CCl4), deoarece aceste enzime sunt localizate în mod normal în citoplasmă și sunt puse în circulație după distrugerile celulare care au avut loc (Recknagel et al., 1989133). Tratamentul prealabil cu CAPE a suprimat energic leziunile hepatice induse de CCl4. CAPE (în doză de 5 mg/Kg) a avut un efect hepatoprotector
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
întinderea lor, prezentînd zone îngroșate și neîngroșate, aranjate astfel ca zonele îngroșate ale exinei să corespundă cu cele subțiri ale intinei, iar cele subțiri ale exinei, cu cele îngroșate ale intinei. În interior, grăuntele de polen are o masă de citoplasmă în care se află două sinergide 158: nucleul vegetativ și nucleul generativ (spermatogen) (Păunescu, et al, 1988159). Stratul exterior numit exină, este rezistent la lichidele organice umane (gastrice, intestinale etc). Din această cauză singura modalitate de a1 face utilizabil în
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
vacuole (goluri umplute cu substanțe gazoase sau lichide), adesea sferice, deosebit de unele incluziuni (particule străine) cum sunt picături de grăsime, grăunciori de amidon (glicogen) etc, care variază după tipul celulelor și câteodată după starea lor. Toate aceste corpuri, ca și citoplasma în care ele se scaldă, au compoziții chimice diferite. Nucleul este întotdeauna bogat în proteine 256; mitocondriile -în grăsimi și proteine ; vacuolele-în apă. 254 Oul depus în celulă reprezintă un potențial de viață, înzestrat cu toate particularitățile fizico-chimice și instinctuale
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
16%, bovine 17%, păsări 18%, ovine 19%, suine 23%. După localizarea și rolul lor în organism, lipidele se impart în : a) lipide de constituție, care intră în structura celulei; b) lipide de rezervă. Lipidele de constituție sunt componente esențiale ale citoplasmei celulare, având rol plastic și de menținere a integrității structurale a celulei. Aceste lipide se găsesc mai ales asociate cu proteinele sub formă de lipoproteine și nu se modifică în ceea ce privește compoziția și concentrația, nici chiar în stări de inaniție. Lipidele
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
3.1.4. Răspândire și caracterizare În organismul animal gliceridele libere formează lipidele de rezervă, care se acumulează în țesutul adipos și sunt folosite apoi în funcție de nevoile acestuia. În mică măsură gliceridele participă și la formarea lipidelor de constituție din citoplasma celulară, de obicei asociate cu alte particule. În trigliceridele vegetale predomină acidul oleic, iar în cele animale acizii palmitic și stearic. Proporția acidului palmitic este de 15-20 % din totalul acizilor grași, iar acidul stearic de 25% , ultimul găsindu -se mai
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
până la faza de aminoacizi; aceste enzime scindează numai legăturile peptidice dintre aminoacizii din seria L și prezintă specificitate și pentru anumiți aminoacizi. 4.3.9. Reprezentanți ai proteinelor animale 4.3.9.1. Proteine globulare Albuminele sunt proteine răspândite în citoplasmă și în diferite lichide biologice, care prezintă solubilitate în apă și în soluții diluate de electroliți. În albumine predomină aminoacizii monoaminomono carboxilici, fără triptofan și glicocol. Albuminele au un conținut ridicat de tioaminoacizi și un caracter slab acid.Dintre albuminele
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sunt: catalaza, peroxidaza, citocromoxidaza. 4.3.10.6. Nucleoproteine Nucleoproteinele sunt heteroproteine a căror componentă prostetică o constituie acizii nucleici. Nucleoproteinele sunt răspândite în toate celulele vii vegetale și animale, în virusuri, bacterii și constituie componentele esențiale din nucleele celulare, citoplasma celulară, în special ribozomi. Aceste heteroproteine au rol important în biosinteze proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare și în diviziunea celulară. Prin hidroliza chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
nucleotidelor de pe fiecare lanț va servi ca tipar pentru sinteza de lanțuri complementare, procesul numindu-se duplicare (replicare). Dacă lanțul nou sintetizat conține riboză și uracil în locul deoxiribozei și timinei, procesul se numește transcriere, iar ARN nou format participă în citoplasmă la biosinteza proteinelor. Diferențierile ADN în ceea ce privește masa moleculară și secvența nucleotidelor permit ca structura ADN să difere în cadrul aceleași specii de la un individ la altul, fapt care explică păstrarea caracterelor individuale în decursul existenței, precum și transmiterea acestora la urmași. Acizii
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
formată din 100 3000 unități. ARNr are o structură monocatenară, dar pe anumite porțiuni lanțul se înfășoară prin legă turi de H intracatenare, cu formarea unei structuri secundare asemănătoare ADN-ului. ARNr este localizat în cea mai mare parte în citoplasmă, asociat cu proteinele cu care formează complexe ribonucleoproteice numite ribozomi, particule cu un conținut de 64% ARN și 35% proteine. Ribozomii au rol important în procesul de biosinteză al proteinelor, proces ce se desfășoară în reticulul endoplasmatic. Ca structură, fiecare
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
cele două unități ribozomale moleculele de ARNr sunt combinate cu un număr diferit de proteine: subunitatea mai mică are 25 -40 molecule de proteine, iar subunitatea mai mare conține 60 100 molecule proteine. ARN de transport se găsește solubilizat în citoplasmă în stare liberă și are rolul de a transporta aminoacizii din citoplasmă spre reticulul endoplasmatic, unde are loc biosinteza proteinelor. Lanțul polinucleotidic format din 75 90 nucleotide suferă pe anumite porțiuni o spiralare asemănătoare dublului helix, cu formarea a trei
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
diferit de proteine: subunitatea mai mică are 25 -40 molecule de proteine, iar subunitatea mai mare conține 60 100 molecule proteine. ARN de transport se găsește solubilizat în citoplasmă în stare liberă și are rolul de a transporta aminoacizii din citoplasmă spre reticulul endoplasmatic, unde are loc biosinteza proteinelor. Lanțul polinucleotidic format din 75 90 nucleotide suferă pe anumite porțiuni o spiralare asemănătoare dublului helix, cu formarea a trei bucle principale stabilizate prin legături de H între bazele complementare apropiate în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
limfocitelor T, care induc supresia imună (LT-CD8) și distrugerea celulelor infectate de virus. Proliferarea intensă a LT conduce la apariția unor celule atipice reactive (Downey), care se găsesc în sânge și în unele țesuturi, caracterizate prin dimensiunile mari, conturul neregulat, citoplasma vacuolară, bazofilă, nucleul mare cu cromatină difuză. Celulele NK au rol important în eliminarea celulelor infectate de virus. Clearance-ul celulelor infectate este deficitar la imunodeprimați. Infecția poate persista, se poate croniciza și se poate reactiva în anumite circumstanțe. Tablou clinic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Semnificația acestei proteine nu este clar cunoscută, dar pare să contribuie la carcinogeneză prin legarea de proteina p53, transactivarea genelor If γ și a genelor complexului major de histocompatibilitate din clasa I. Multiplicarea VHB are loc în nucleul și în citoplasma hepatocitelor dar și în alte celule pe care le infectează (limfocite, monocite). Efectul citopatic direct este redus. Eliminarea hepatocitelor infectate este realizată prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
rămâne larg deschis, izolarea și rarefierea celulelor mioepiteliale; modificările sunt mai evidente în pulpa degetelor de la picioare; e. modificări în microangiopatia diabetică: celulele mioepiteliale au nucleii mici, alungiți, sau în formă de semilună, așezați în mijlocul celulei și înconjurați de o citoplasmă clară, slab eozinofilă; în jurul lumenului vascular se găsesc depozite Schiff pozitive. Aspectul este caracteristic diabetului zaharat; f. modificările în boala Raynaud interesează mai ales epiteliul segmentului intermediar: aspect polimorf și gigant al nucleilor celulelor mioepiteliale, veziculizația celulară, îngroșarea lamei elastice
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
depășeșete consumul de glucoză); metabolizarea celui mai eficient substrat: în timpul exercițiilor de intensitate crescută, caracterizate prin hidroliza accentuată a ATP-ului și scăderea disponibilității de O2, crește metabolismul glucidelor, deoarece ATP-ul este generat mai rapid prin oxidarea glucozei în citoplasma celulară, decât prin oxidarea lipidelor în mitocondrii, iar oxidarea completă a glucozei necesită mai puțin O2 decât oxidarea lipidelor (atomii de carbon din structura glucozei sunt deja oxidați parțial, în timp ce lipidele sunt caracterizate printr-o structură înalt saturată a atomilor
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
de convingere, având o slabă influență asupra conduitei sale. Când elevul ascultat la lecția de biologie spune: „Zestrea ereditară se transmite prin cromozomi” și profesorul (intenționat) adoptă o mimică întrebătoare, el se dezice imediat și spune: „Nu! Se transmite prin citoplasmă”. În acest caz, școlarul dovedește o memorare mecanică, efectuează un act de reproducere fidelă și atât. Evident, nu poate invoca argumente în sprijinul afirmațiilor sale, la care renunță cu ușurință. Judecata adevărată se deosebește de unele propoziții învățate, prin existența
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
manifestări imunologice întâlnite în cadrul MNI. Răspunsul imun celular constă atât în activarea limfocitelor B producătoare de anticorpi, cât și în proliferarea limfocitelor T și apariția unor celule atipice reactive (Downey). Prezența acestor limfocite atipice, caracterizate prin dimensiuni mari, contur neregulat, citoplasmă vacuolară bazofilă și nucleu mare cu cromatină difuză, constituie un criteriu pentru diagnosticul hematologic al MNI. 5.3.4 Tablou clinic Incubația MNI este imprecis cunoscută (4-8 săptămâni). Debutul este necaracteristic, frecvent insidios, rar brusc, cu manifestări inflamatorii generale: febră
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ale proteinelor structurale: S, C, P, X. AgHBs este situat în înveliș și este primul marker viral care apare în sânge după infecție. Identificarea AgHBs poate semnifica infecție acută, cronică sau portaj. Multiplicarea VHB are loc în nucleul și în citoplasma hepatocitelor dar și în alte celule pe care le infectează (limfocite, monocite). Efectul citopatic direct este redus. Eliminarea hepatocitelor infectate este realizată prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea fizică a mediului intern al celulei - de soluție apoasă cu consistentă variabilă, în funcție de raportul dintre mediul de dispersie și faza dispersată. Se admite azi că, hialoplasma este un sistem biocoloidal complex
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
hexagonale cu densitate electronică redusă. Se admite că matricea citoplasmatică a drojdiilor cuprinde o componentă structurală și o fază solubilă. Componenta structurală este reprezentată de o rețea tridimensională de filamente proteice de 4-6 nm, denumită rețea microtrabeculară ; ea străbate întreaga citoplasmă, interacționează cu membranele organitelor și cu elementele citoscheletului, solidarizându-le. În ochiurile rețelei se găsesc apă și ioni. Se apreciază că rețeaua microtrabeculară, pe lângă funcția integratoare este implicată în controlul formei celulare, în dirijarea transportului intracelular, realizând în acest sens
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
microtubulilor, prezentă în citosol, carioplasmă și condrioplasmă și având în principal o funcție mecanocontractilă. 1.4.1. Microfilamentele Microfilamentele pot fi izolate, dar de regulă sunt grupate (fasciculate). Fasciculele de microfilamente au fost observate mai adesea în zona corticală a citoplasmei, în imediata vecinătate a plasmalemei și în asociație cu unele organite celulare ( nucleu, mitocondrii), sugerând implicarea lor în stabilirea topografiei și în mișcarea prin citosol, a acestora. Funcția lor motilă este legată de fenomenele de polimerizare-depolimerizare, care afectează permanent microfilamentele
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
actină. În condiții fiziologice normale există un echilibru între polimerizare și depolimerizare, celula posedând permanent un stoc de monomeri de actină, la care poate apela la nevoie pentru un răspuns rapid și eficient. În funcție de valoarea raportului polimer / monomer, vâscozitatea citoplasmei se modifică. Geneza microfilamentelor ca și topografia lor este controlată de așa-numiții centri organizatori prezenți la nivelul mai multor structuri celulare. 1.4.2. Microtubulii Microtubulii sunt diferențieri citoplasmatice, izolate sau asociate, cu potențialitate scheletică și motrică. Au o
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
nivelul martorului cu excepția valorilor obținute la T3, care sunt egale pentru probă și martor. Examinând dinamica valorilor concentrației intracelulare a celor trei ioni la tulpina h90 (Tab.14 ) se observă cu ușurință valorile mult mai reduse ale elementelor studiate în citoplasmă comparativ cu cele ale mediului de cultură. Cu toate acestea, concentrațiile ionilor intracelulari la tulpinile tratate, se situează în timp sub cele ale martorului netratat. Na+ prezintă o dinamică a concentrației oscilantă față de cea a martorului, prezentând o creștere
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
9), se observă diferențe evidente pentru fiecare ion la tulpinile studiate. Examinarea și compararea tuturor acestor raporturi demonstrează că cele trei tulpini de Schizosaccharomyces pombe prezintă diferențe importante în ceea ce privește dinamica schimburilor ionice între cele două medii, concentrând în citoplasmă sau eliminând cu rate diferite Na+, K+ și Ca2+. Dintre cele trei tulpini, h+ apare invariabil ca având cea mai slabă permeabilitate a membranei și peretelui celular pentru fiecare ion, prezentând în consecință cea mai mare valoare a raporturilor ionice
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]