525 matches
-
greșită despre mine, dar și eu sunt om. Aș vrea și eu să mă plimb, să-mi deschid sufletul cuiva... Știi, domnule călugăr, eu n-am fost niciodată la mare... Iovănuț stătea cu capul în piept, jucându-se cu un ciucure de la sutană. Mărturisirile Huruzumei îl tulburau nespus. — Cu toate acestea, urmă deodată veselă Huruzuma, în general n-o ducem rău. Seara mai facem câte-un foc de tabără, mai punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mother Fucker, sindicaliști naivi, marxiști fără să priceapă ce-i dictatura, Swing Lord Sweet Chariot Coming For To Carry Me Home, sărituri în aer, See Me Feel Me Touch Me Heal Me cu The Who, geci cu franjuri lungi și ciucuri, un fluture metalic pe piept sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ar periclita sănătatea reporterului: spre exemplu, la -20°C este inuman să îi ceri cuiva să transmită fără căciulă. Când alegi să îți pui o căciulă, alege una simplă, care să nu te pună într-o postură ridicolă. Renunță la ciucuri sau alte prelungiri inutile ale căciulilor. Cu cât este mai simplă, cu atât mai bine. Este de preferat să porți o căciulă asortată cu îmbrăcămintea, într-un ton neutru sau o culoare caldă. Să nu aibă în niciun caz o
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
gata să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându-mă cu ciucurii cuverturii. Dar am senzația că se întâlnește și cu altele. —Probabil, îmi răspunde Debbie calmă. Dar ai ceva șanse, nu? Ți-a cerut numărul de telefon. Hei, am fost acolo, așa că nimeni nu poate spune că tu ai umblat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai sunteți în viață?, n. m.). După ce tata și fiica schimbară între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te regăsești. La un moment dat, simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă după Anica, cu o poză în mână. Târăște după
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu îl caut cu privirea pentru că știu că trebuie să fie pe aici, pe undeva. Îmi termin duhovnicescul ritual și o iau spre ieșire. Afară dau peste Anica; mă întreabă timidă: Ce a făcut băiatul meu, v-a supărat cu ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare de meșterit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare de meșterit. Mă ofer să îl ajut. Uite, dă-mi mie să îl leg și mă ajuți tu să fac un nod strâns. Cu ochii veseli, începe să povestească: Ciucurele ăsta negru l-am găsit pe la balcon, iar pe ăsta mic aici, în curte. Zici că sunt mama și puiul. Bucuros că am reușit să legăm cei doi ciucuri, se ridică demn și începe să se joace cu ei, ținându
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să fac un nod strâns. Cu ochii veseli, începe să povestească: Ciucurele ăsta negru l-am găsit pe la balcon, iar pe ăsta mic aici, în curte. Zici că sunt mama și puiul. Bucuros că am reușit să legăm cei doi ciucuri, se ridică demn și începe să se joace cu ei, ținându-i ca pe o balanță. Vreau să văd care este mai greu. Sunt la fel! De aproape, nu e așa bine îmbrăcat cum mi se păruse, dar hainele ponosite
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de ea. Ciucurii draperiilor dansau pe umerii lor. Când și când, prindea câte ceva din ceea ce discutau. Vorbeau în franceză, dar amândoi o foloseau ca pe un instrument de fascinație, de încântare sau seducere a celuilalt. Vocile lor se armonizau. Sunau ca două instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fel de zeitate egipteană ținea în mâini două lumânări aprinse. Și acelea erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf. Era Billy, fanul AFC cu Început de chelie, care făcuse fotografiile la suprafață. Încă purta aceeași pălărie cu ciucure roșu și alb. — Unde e cadavrul? — La Urgențe. — Ce? — Nu-i mort. Fotograful privi În jos la pata roșu-aprins și apoi la Logan. Nu Încă, În orice caz. Astfel ajunsese Logan la Infirmieria Regală Aberdeen pentru a doua oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
săptămâni, În ziua de dinaintea Ajunului Crăciunului - dispăruse. Fusese la plimbare În parc cu mama sa, o femeie agitată, pe la douăzeci și cinci de ani, cu păr lung roșcat, de culoarea frunzelor de toamnă, care-i ieșea de sub o căciuliță croșetată, cu un ciucure auriu ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd carnea goală se atinse de betonul Înghețat. Martin culese copilul din geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul. Martin se aplecă din nou asupra genții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf, din fîșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfîrșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise pînă atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într-un drum de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sîrma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să-și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care-i cădea pe-o ureche. Înălțînd mult lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Anders, desculță, blocă trecerea. Arătă spre reverul lui Buzz: — E falsă. Buzz prinse accentul sudist din vocea fetei. Își aminti de bârfa de vestiar despre ea: când dansa, Va Va Voom Girl putea să-și rotească simultan, în direcții opuse, ciucurii cu sclipici ce-i acopereau sfârcurile. — Duduiță... Din New Orleans? Atlanta? Audrey îi aruncă o privire lui Tommy Sifakis, care se târa pe marginea trotuarului. — Mobile, Alabama. Mickey te-a trimis să faci așa ceva? — Nu. Mă miram eu că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]