1,405 matches
-
justețea a ceea ce faci, adică scrii, nu-ți vor împăca vreodată conștiința de creator! Pentru că nici alter, nici ego nu pot revela dintrodată contradicțiile acestei lumi atât de bune în nebunia ei cotidiană. - Și-atunci, criticule de ocazie, neseriozitatea, prefăcătoria, ciudățeniile, caracterul șovăielnic, lipsa de omenie neagă sau doar pun în evidență așa-zisele calități pe care tocmai mi le-ai scos în față? - Cine le condamnă , și cine le execută- aceasta-i întrebarea! - Și-atunci, cine-i adevăratul egoist: ego
ALTER VERSUS EGO (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383162_a_384491]
-
aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi În locul vostru. Sunteți siguri Însă că la fel ați gândi și voi dacă ați fi În locul meu? Nu-mi răspundeți, n-am timp de răspunsuri, abia am timp să termin pregătirile În vederea apropiatei plecări... Am Înțeles din această mirobolantă ciudățenie două lucruri. Mai Întâi, că Adam Adam mă aștepta, Într-adevăr, pe mine și nu pe altcineva. El știa, iar mie mi-a cerut să caut și să aflu. Apoi, am Înțeles că treaba cu pseudonimul George Blacke era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apărea acum drept o privire chiorâșă. Timpul modifică valorile, vorbele își schimbă înțelesurile, iar înțelesurile se schimbă-n vorbe și mai mari. De mic copil, la început nelămurit, apoi într-un chip tot mai evident, Despina fusese o fetiță ciudată. Ciudățenia ei se manifesta așa-zicând pe mai multe paliere, aparent fără legătură între ele. De pildă, primele vorbe ale unui copil fără mamă sunt „tată”; ei bine, pe când încă nici nu se ridicase din scutece, Despina nu-i spusese fericitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul acela al trupului de necuprins în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la desăvârșirea acelor ființe supreme, să nu mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încă... Și-atunci? Biserică sau templu masonic? Alb sau negru? Una ori alta? Ori nici una? Ori poate amândouă... Dreapta sau stânga? Sus sau jos? Întâmplare sau plan bine definit în apariția conștiinței? Accident sau acțiune deliberată a unor ființe supreme, ciudățenia aceasta a gândirii? Ori toate la un loc? Cine și cât de bine a putut orchestra planul acesta care nu i-a putut permite minții umane să zboare decât până acolo unde se desparte înțelegerea, apucând-o pe drumuri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă cunoască. Nu fără melancolie rătăcesc acum printre amintirile din lumea literară a Londrei, căreia i-am fost prezentat sfios, dar plin de dorințe și entuziasm. A trecut multă vreme de când o frecventam și dacă romanele care-i descriu ciudățeniile actuale sunt exacte atunci înseamnă că s-au schimbat multe în această lume. Chiar și locurile ei de întâlnire s-au schimbat. Cartierele Chelsea și Bloomsbury au luat locul cartierelor Hampstead, Notting Hill Gate și al celebrei High Street, Kensington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că-i avea ca oaspeți sau îi vizita în fortărețele lor. Accepta regulile după care jucau jocul vieții ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă nu se gândea să-și schimbe propriile purtări după modelul lor. Excentricitățile morale, ciudățeniile din ținută, teoriile și paradoxurile lor atât de ieșite din comun reprezentau pentru ea un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată, dar un fel de clocot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
existe, să aibă o viață proprie, adevărată. Și întrebându-mă dacă vina este a mea, îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc idiosincrasiile care ar putea să le confere vitalitate. Simt că insistând asupra vreunei particularități de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca niște figuri dintr-o tapiserie veche. Nu se detașează de pe fundal, iar de la distanță par să-și piardă conturul, încât nu ne sugerează decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i fie hărăzite. — Da, m-am descurcat binișor, mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești de Abraham? Era băiatul ăla care avea viitorul în față. Când eram studenți mă întrecea în toate privințele. El câștiga premiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se mărgini să Încuviințeze din cap. În tăcere, se auzea limpede cum Îi clănțăne dinții. Abia atunci Înțelese Dante cauza acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eram, fără îndoială, cel mai fericit om de pe pământ, în mijlocul atâtor oameni care, nu departe, ucideau și mureau, aproape de un asasin fără chip care strangula copile de zece ani. Eram cel mai fericit om. Nu-mi făceam reproșuri în legătură cu asta. Ciudățenia anchetei e că a fost încredințată nimănui și tuturor. Mierck a făcut din ea o tocană. Primarul și-a băgat și el nasul. Jandarmii au adulmecat totul de departe, dar mai ales a fost un colonel care a pus stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat În vocea femeii, dar acea ciudățenie rezona cumva În interiorul meu. Ciudățenia lui Porcușor Însă te făcea să-ți dorești să o iei la fugă cât mai repede posibil. Așadar ce anume Îi deosebea pe cei doi? N-aș putea spune că vocea femeii era seducătoare. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat În vocea femeii, dar acea ciudățenie rezona cumva În interiorul meu. Ciudățenia lui Porcușor Însă te făcea să-ți dorești să o iei la fugă cât mai repede posibil. Așadar ce anume Îi deosebea pe cei doi? N-aș putea spune că vocea femeii era seducătoare. Ca să fiu absolut cinstit, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acestea l-am zărit Îngenunchiat pe podea, căutând ceva. „Ce cauți acolo?“ l-am Întrebat. „Praful de sidef, aur sau argint. Asta caut. Aici trebuie să fi căzut.“ Așezat În genunchi, cu mâinile sprijinite de podea bâjbâia prin Întuneric murmurând: „Ciudățenia naibii!“. „Maestre, nu e nicăieri nici un praf de sidef. E doar retina ochilor noștri de vină!“ Îmi venea să-i spun, dar nu puteam. Priveliștea Maestrului aplecat peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine să tragi pe dreapta etc. E starea cunoscută sub numele de „spleen cosmic”, de care puțini astronauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri nevrednici. Presupunem că viața lui Rimbaud este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și Claudel, dacă acest glas singular între toate n-a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Am auzit zgomot de pași. Am rămas nemișcat în întunericul încăperii, întorcându-mi privirile spre ușa deschisă. Era Ursula. Îmbrăcată într-o spumă de voal transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care trecusem, mă făcură să fiu mai precaut. Am rămas nemișcat, urmărind din dreptul ușii mișcările trupului ei. Era nefirească și atât de ciudată, încât n-am mai așteptat s-o văd liniștindu-se. Am ieșit și am strigat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
discuțiilor persoanelor care-l înconjurau, a locului în care se afla și al cărui martor tăcut era din cauza comei. Remarcabil este modul în care domnul Marian MALCIU ne dezvăluie o coordonată majoră a autorului, asimilabil până la suprapunere cu personajul-narator: „Câte ciudățenii se întâmplă în viața unui om! Crești umăr lângă umăr alături de ceilalți, împărtășești bucurii și necazuri, respiri același aer și vine un moment în care toată viața ți se dă peste cap. Dintr-o dată devii altcineva, de parcă te-ai transforma
„TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII” SAU INCURSIUNE REALISTĂ PRINTRE VESTIGII ROMANTICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362337_a_363666]