8,186 matches
-
martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.). Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate greu de mărturisit, un fond păgân, de stepă, deșert, munții fiind, ciudat, excluși, doar orizontul nemărginit... Și mitomania mea crescută în acest mediu înșelător, cu miragii de tot felul... Neputința de a relata un lucru exact cum s-a petrecut, ca și cum, mereu inventând, punând de la mine, aș vrea să corectez realitatea, s-
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
De fapt, cînd scriu această recenzie, cea de-a doua emisiune e doar anunțată, nu și difuzată, dar prima dintre ele mi-a atras atenția prin faptul că invitații lui Cristian Tabără discutau, amical, despre firea românilor, folosind doar clișee. Ciudat e faptul că volumul în discuție își propunea tocmai contrariul: inventarierea unor clișee de receptare din însemnările călătorilor străini în Țările Române, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, analiza acestora și,implicit, denunțarea lor ca forme lipsite
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Și, într-un fel, și cu idealul și ritmul transhumanței mioritice: câteva luni de muncă în Occident, din primăvară până-n toamnă, urmate de câteva luni de odihnă, mai mult sau mai puțin activă, acasă - în Maramureș, în Dobrogea, în Botoșani. Ciudat e că acest tip de existență - anticipat și de mult-discutata "legitimație de ungur", care oferea unor români posibilitatea de-a lucra legal în străinătate - convine și Europei de Vest. Mă întreb doar dacă naționaliștii de serviciu vor sări iarăși ca
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
cancelarul Schroeder i-ar înălța ode, pentru ca apoi să ne explice că trebuie să ținem seama de întreaga lui operă și să nu fim aspri cu el pentru câteva comentarii idioate din 1933, am spune că Schroeder se comportă cam ciudat... însă comparația cea mai nimerită ar fi aceea cu Robert Brasillach ș9ț sau Drieu la Rochelle ș10ț în Franța: scriitori și critici care s-au alăturat cu totul dreptei radicale din perioada interbelică sau din timpul războiului. Drieu a avut
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
o criză de guvern? La ce i-ar folosi? Poate că alții din jurul său ori din PSD visează una ca asta, ca să-i ,,dea peste nas" lui Adrian Năstase. Lui Ion Iliescu nu cred că i-ar folosi. Ar fi ciudat ca după ce a făcut declarații tranșante și angajante pentru direcția Occidentală și proamericană a României, Ion Iliescu să-i facă necazuri lui Năstase, înaintea reuniunii NATO de la Praga. Vrea Ion Iliescu să slăbească poziția lui Adrian Năstase de șef al
Divergențele dintre Iliescu și Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15704_a_17029]
-
Brauner �ne îmbrățișa, lăcrima, rîdea, ne mulțumea. Se difuzase la "Europa liberă" o cronică a mea despre Victor Brauner și făcuse asupra "autorităților" de la București o atare impresie încît - zicea el - îi dăduseră viză fratelui său să vină la Veneția�. Ciudat lucru, Brauner ținea mereu să le fredoneze melodiile sale, compuse în închisoare, pe versuri de chiar... Nichifor Crainic. Pentru Harry Brauner venise special o înaltă personalitate (o doamnă) a suprarealismului englez, prietenă a lui André Breton. Încît marele folclorist muzical
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
iar Federico Garcia Lorca a scris în 1933 Iubirea lui Don Perimplin și a Belisei în grădină. Într-un fel, cele două sînt și complementare, o viziune femeiască și una bărbătească, ying și yang, asupra iubirii, neputințelor, compromisului, a raportului ciudat cu cei din jur și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
facă azi lebedele, de vreme ce corbii fac să răsune asemenea cîntări, iar papagalul imită Muzele". Dl Tudoran ironizează, în stilul său binecunoscut, ideea principală a intervenției dl Merce și anume că în epoca de aur, "românii erau loviți de un soi ciudat de amoc, temîndu-se excesiv de ceva ce fie nu exista, fie nu era nici pe departe de proporții ce trebuiau să producă neliniște". Reducînd securitatea la contrainformații, dl Merce încearcă, la fel ca și dl Pleșiță sau ca și alți foști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
pe Baudelaire, pe care, de altfel, tânărul Trakl îl citea fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieții) Emily Dickenson cu care împarte același simț al contradicțiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu mai avusese loc să încapă cu totul în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai ciudat, crapul ăsta gras privea cruciș în așa măsură încât îmi producea amețeli și un fel de greață adâncă, rău prevestitoare." În a doua povestire, peștele a devenit deja o obsesie. Iar în cea de-a treia, el apare în picturile
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
minte Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa când ai început să lucrezi la el? Nu. Așa cum se scrie și în postfața cărții, romanul a pornit de la găsirea unui vechi tablou de familie, un portret din secolul al XVIII-lea foarte ciudat, pentru că infățișa o femeie aristocrată, cu o expresie specială pe chip și care ținea în mână o foaie albă de hârtie. Atunci am aflat povestea acestei femei și mi s-a părut interesantă. Deseori mie mi se întâmplă ceea ce spunea
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Pillat (prin volumul de corespondență de acum cîțiva ani) aceeași devotată editoare, doamna Cornelia Pillat, nora poetului, o reia sub un alt titlu. Atunci, în 1983, cînd s-a inaugurat ediția Pillat lirica (în trei volume) se intitula Poezii numai - ciudat - primul volum, pentru că celelalte se intitulau, totuși, Opere. Acum, la reluare (mai propriu ar fi să spun reeditare), ediția se intitulează, de la chiar primul volum, Opere, încălcîndu-se astfel voința autorului care, publicîndu-și poeziile, în 1944, în ediție definitivă, la Editura
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
din Fuga. De fapt, așa îl duc pe Ștefan Iordache în memoria mea teatrală: de un braț îl ține pe Shakespeare, de celălalt pe Bulgakov. Este destinul hotărît al Maestrului. Între cei doi îl văd umblînd ireal, cu un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic vrăjmaș, cu ghiarele lui oțelii aproape albastre... Un caracter adevărat. Aplicație. * Erau mulți morți, multe înmormîntări, mizerie, lipsuri, stare de asediu. Asta dădea orașului în mod ciudat o atmosferă agitată de carnaval, un carnaval funebru, o sărbătoare funebra. Marile cataclisme, se știe, excită lumea, oamenii, le dau senzația că există cu adevarat, că trăiesc, desi precar, sau poate tocmai de aceea. Lipsurile vitalizează lumea dîndu-i un aer
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
întocmai ca zmeul pe care il fură cerurile. O singurătate prea zgomotoasă e un roman conceput în cheie lirica, povestea are doar un precar eșafodaj epic, în rest ea trăiește din fulgurații poetice, din metafore, scene alegorice, aluzii și sugestii. Ciudat, Hrabal scrie despre rezistență prin cultură în codul în care s-a făcut, cel puțin în România, rezistența prin cultură. Însă ambiguitatea, la el, nu e justificată de precauție, de necesitatea de a face față posibilei cenzuri. Ea nu este
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
omul că ființă determinată social în mod tragic. Aici totul se schimbă. Suferință muncii, de bună seama într-o societate scindata în clase, capătă o inegalabila măreție, iar atitudinea artistului, manifestă și tranșantă, privilegiază subiecții și denunță contextul. Chiar dacă pare ciudat, o compoziție destul de banală, în care juna Rodica a lui Alecsandri a ajuns bunica, iar junii secerători sînt și ei acum cosași copți, cum este Cosași odihnindu-se (realizată în 1923, adică la doi ani după afilierea la Internațională Comunistă
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
Botoșani. Ne-am împrietenit pentru că puteam discuta...literatura, ne aflam amandoi după debutul în presă. La Institutul de Medicină din Iași eu am reusit sa intru pe baza tezei despre Rebreanu și a notei mari la limba rusă. Oricît de ciudat ar părea acum, acestea erau materii de examen, la egalitate cu Anatomia și Fiziologia... Mircea, care mă depășea la disciplinele specifice, nu a fost primit la medicină. Limba rusă îi scăzuse, revoltător, media ... Acesta a fost probabil micul lui ghinion
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
Jackson în România, spre a-i oferi lui Ion Iliescu șansa de a mărșălui țanțoș alături de "megastarul" cu nas de carton -, cum și non-securistul Dan Voiculescu, stăpânul "Antenei 1", nu sunt, după cum se știe, niște necunoscuți pentru eminențele P.D.S.R.-ului. Ciudat e că până și între cele două tururi de scrutin "Antena 1" a funcționat ca un perfect agent electoral al "tribunului", popularizându-i cu un amestec de disperare și deșuchere amenințările la adresa candidatului P.D.S.R. Acest comportament ridică, din start, câteva
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
a rămas pînă în ziua de azi. Îi priveam, așadar, în toamnă, pe scena Teatrului Național din Tîrgu-Mureș. Erau vizibil marcați de emoții, de anii duși, de amintiri, de roluri, de prietenii, de iubiri, de cei dragi dispăruți, de prezentul ciudat... A fost o întîlnire specială, cu tot felul de întîmplări. După-amiaza, la masă, înaintea spectacolului festiv, am făcut cunoștință cu familia Cozorici, Gheorghe și Geta. Ne-am apropiat brusc, parcă ne cunoșteam de cînd lumea. Gheorghe Cozorici era foarte precipitat
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
politruc. Nimic spectaculos sau nou, pînă aici. Cel puțin ca manieră de a argumenta. Ca rezultate, însă, da: dispar, ca discipline literare, și feminismul, și studiile culturale, și cele postcoloniale, și multe altele care-i irită pe unii intelectuali români. Ciudat e că Fish nu-și alege ca exemple feminismul sau postcolonialismul, ținte ușoare pentru nivelul la care plasează el discuția, ci noul istorism și studiile culturale. M-a descumpănit inițial alegerea lui, dar i-am înțeles rostul în economia persuasivă
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
unei publicații cu tiraj confidențial, tocmai potrivit să facă din el precupețele corneturi pentru semințe! E limpede că Ion Cristoiu nu va mai fi niciodată ce-a fost, după cum România însăși e, pentru occidentali, o frumoasă amintire! înspăimântătoare simetrie! Și, ciudat, o simetrie legată de ascensiunea lui Vadim! Astăzi (ca și ieri, de altfel!) între Iliescu și Vadim sunt doar diferențe de nuanță. Nu-l văd capabil pe cel care, între 1990 și 1996, ne-a ținut în afara civilizației, să ne
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
în civil, înalt, frumos, meridional. A ascultat, n-a rostit nimic, mi-a făcut semn scurt, cu capul, să-l urmez, înțelegînd că nu vreau să văd totul, ci doar ceva anume. Am intrat. Catedrala goală. Pașii noștrii se auzeau ciudat, singuri, cu ecouri tulburătoare. Ai mei, bezmetici, pierduți, împiedicați, ai lui, fermi, știutori. O călăuză spre un vis. Am mers undeva în dreapta, a tras, deloc teatral, o cortină cred vișinie, s-a asigurat că-l urmez și am mai auzit
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
din cînd în cînd privirea și asupra României literare. Nu prea des, de teamă să nu facă vreo conjunctivită din pricina greșelilor de tipar. Ultima oară, a răsfoit numărul 11. Și a găsit sub semnătura dlui Dumitru Hurubă un comentariu foarte ciudat despre plînsul președintelui Băsescu. Lasă că n-avem voie, noi, cetățenii, să arătăm lipsă de respect față de un om, fie el și președinte, care plînge. Cronicarul n-a fost de acord nici cu ironiile din presa deceniului trecut pe seama zîmbetului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
anumiți regizori. Se stabilește o comunicare, vezi oamenii profunzi, vezi dacă poți colabora cu ei sau nu. Nici până acum n-am văzut filmul lui Nicolaescu. A.O: Pe ce criterii îți alegi rolurile? A.V: Se întâmplă ceva foarte ciudat. Până acum n-am refuzat decât vreo două roluri, am acceptat aproape tot ce mi s-a propus, cu gândul că nu se fac. Dintr-o nevoie de a mă antrena, de a nu stagna. Se fac puține filme în
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]