797 matches
-
Versuri > Cuvinte > STROPI DE POEZIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele Gălbenuș pe cerul-nalt, Oare cum s-a ridicat ? Dacă-n strachină ar fi Puii tot l-ar ciuguli. Norii Clar, îi vede lumea toată Sus pe cer sunt nori de vată. Dulci, de aș găsi un băț Pe toți aș vrea să-i înhăț. Orisicât de mulți ar fi La copii i-aș împărți, Ceru-i plin, hai
STROPI DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345075_a_346404]
-
gigantic plan divin sunt cele vii și cele moarte, precum și-acelea care vin... Cutremurat de măreția sublimului fără hotar, am înțeles cam care-i baiul cu-al omului perfid calvar, un paradox de patimi zămislit, ce liniștea i-o ciugulește - el, vierme pe acest pământ, buricul lumii se dorește! Dar mai știam că din ce-i viu doar omu-i marele rebel, mereu trudind să-și schimbe soarta după un plan croit de el. Atât e de-omenesc să vrei prin
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
aripi, de ce au rămas numai două, nu pricepeam. Îmi era foame însă și am început să mânânc cu gândul la porumbul copt pe care îl adoram. Taty m- a lăsat să mănânc eu amândouă aripile, că oricum, eu doar le ciuguleam, cum mă certa Mamy, pe bună dreptate. Și am mâncat noi și am mâncat, pe săturate, la porumb copt până când Bunica ne-a stricat cheful dându i un ciomag lui Kim că se suise ,ca obraznica, pe masă. Învâțată cu
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
servească și au trecut la atacul platourilor, umezindu-și din când în când buzele unsuroase de la grăsimea preparatelor, în paharele cu pereții groși, în care înotau cuburile de gheață prin licoarea fină, cu gust de ploșniță. Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor. Priveau amuzate cum cei doi bărbați se înfruptau cu poftă din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
impenetrabilă, se făcu a nu observa nedumerirea stârnită. Își luă pe farfurie o prună și mușcă din ea cu nări tremurânde de adevărat gourmet. Miramoț fu cea care îi urmă Americanului. Ea apucase un micuț ciorchine de struguri negri și ciugulea încetinel câte un bob, savurându-l, era clar! Văzându-i încântarea, Flower-Power care se afla în fața ei, întinse mâna și... fură un bob. Pe dată papilele gustative îi fură satisfăcute. Îndrăzni să-și asume de pe tipsie un ciorchine întreg. Toate
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
după primul ajutor se trimite cu salvarea la Spitalul nr. 9.” „ Pasărea cu colți de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. M-a strivit Pasărea cu colț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu colț de rubin Ciugulind prin țărână Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș, Care va rămâne o amintire frumoasă” ( ultima poezie a lui Labiș de pe patul de spital) Maria Banuș:„ La spital, din mumia de ghips nu se vedea decât fețișoara lui rotundă, adolescentină
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > EU VOI FI ! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului EU VOI FI ! Patru pui de ciocârlan, Cocoțați pe-un bolovan, Stau cuprinși de-o mare lene Și se ciugulesc prin pene. - Fraților, m-am tot chitit Și în taină-am socotit: Numai fiii de-mpărați Sunt ca noi așa moțați ! Zise unul, visător, Legănându-și un picior. Moțul nostru-i o coroană ! Nu este o simplă toană A naturii
EU VOI FI ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376685_a_378014]
-
Durerea, singurătatea, tăcerea, Dumnezeu, toate se derulează filmic, între două respirații - niște instantanee care se repetă de fiecare dată când rămâne cu eul, când își amintește. Poetul are chiar și o crescătorie de singurătăți, e prea multă liniște care îi ciugulește din palme în fiecare dintre momentele importante ale unei zile. Totuși, nu poate fi vorba despre moarte, se zvonește că ar fi trecut de partea cealaltă de unde Dummnezeu face cu mâna, printre umbre. El ține locul tuturor celor care (îi
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înnoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a,,bună revedere,, Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
sărutînmugurireaIdentitateCa un ghiocelZiua pierdută-n rodiriCăutând bulbulDeznădejdeSimplă hulire -Întoarcerea-n pânteceNici o schimbare...CirculațieSună depășireaDoar clapele gânduluiTrec barieraTopograficăMăsura umbreiGlezna dintre doi fluturiși-un fir de iarbă... XXV. CAPITULARE, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012. Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
mașini care oprea în stație, gata să se calce în picioare unii pe alții. - N-a mers în stație, ciripi altă vrăbiuță, l-a prins pe drum Pichi, cățelul doamnei cu păr roșu! Am văzut asta bine de tot, tocmai ciuguleam din corcodușul de alături! Tincuța știa unde locuiește Pichi. Îl văzuse deseori la fereastra de la parterul blocului vecin cu parcul. Lătra la toți copiii care se nimerea să treacă prin dreptul lui. Se repezi într-acolo, hotărâtă să-l facă
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
te descalți, poți să mergi pe pietre lunecoase, să te răcorești de la tălpi până la inimă, în mijlocul ultimei veri fierbinți din viața ta, gata să iasă din timp ca să te prindă în brațe toamna; Violeta Savu e o firimitură de poezie ciugulită de un canar de aur ca să cânte neflămând și vesel. O zugrăvește în 2008 Constantin Călin, întocmai cum era și a rămas: „Am portretizat-o fugitiv cu doi ani în urmă, la debut, și datele au rămas aceleași: «Față inocentă
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau ca niște veritabile vitrine ambulante înzorzonate de bijuterii! Așa deci, era ceasul când toate orătăniile ciuguleau pe-ntrecute, să-și facă gușa cât mai rotundă. Ea se războia cu trufașii cocoși, care călcau țanțoși prin curte și nu lăsau în pace amărâtele găinușe să-și culeagă în tihnă grăunțele, că doară de la ele era cel mai mult
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
aș tot privi întreaga zi, Și-n voie, gândul ți la-ș citi. Aș înflori mai tot timpul... Numai să-ți privesc chipul! Aș cânta odată cu păsările, Doar să-ți alint diminețile! Aș fi pasărea ce te-ngână, Și ți-ar ciuguli din mînă! De dragul tău...aș înflori... Și-n taina nopții te-aș iubi. Crengile-mi pline de flori, Ți-ar umple trupul de fiori. Împreună cu cerul și cu Luna, Ți-aș alina inima într-una! Cu ramurile-mi pline de
DE DRAGOBETE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376237_a_377566]
-
ușor din mijloc și privind-o seducător în ochi. Năucă, Mădălina nu se putu desprinde de bancă pentru mult timp. Nu știa ce să creadă. Speranța îi bătea nerăbdătoare în sânge, înfierbântându-i tâmplele. Teama privea însă din spatele terminațiilor nervoase, ciugulind metodic din încrederea care se lupta să iasă în întâmpinarea viselor sale. Un tramvai se opri în stație scrâșnind. Se ridică repede și sări pe scară chiar înainte de închiderea ușilor. Trebuia să vorbească cu Tanti Anisia, să o întrebe dacă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
strigase domnul Moise în lipsa unei trompete, care să anunțe adunarea generală. - E gata și curcanul, acum îl scot din cuptor, se auzise și glasul doamnei Moise dinspre bucătărie. De această dată, am rămas cu toții la ospăț, cu excepția copiilor care au ciugulit câte ceva și apoi au fost trimiși la mansardă să doarmă, ceilalți rămânând neclintiți la masă mai bine de șase ore. Ovidiu se mutase cu scaunul lângă mine, dar continua să vorbească cu fratele maică-sii, care era în stânga lui; în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
le înșele vigilența. Când nu reușeau să obțină o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un luminiș se adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
a fost întrebată odată de o vecină dacă mai pune și anul acesta cartofi? Ea a răspuns: - Pun fă, cum să nu pun, că trebuie să am de sămânță la primăvară! Pe timpul postului, noi, copiii, ne mai dedulceam cu ce ciuguleam de prin lada cu afumături păstrate de la Crăciun în podul casei. Abia așteptam să rămână ocna podului descuiată, sau să ne trimită cu vreo treabă, că și mușcam din codrul de slănină sau vreo bucată de trandafir zăletită pe fundul
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
ceasul și uitând de curgerea timpului, mi-am dus pașii peste tot pe unde știam că trebuie duși. Mă bucuram de parcuri, de florile din piețe, de legume frumos aranjate, de porumbei prietenoși care îți stăteau pe umeri și-ți ciuguleau din palmă, de reclame mari și foarte colorate, când colo ce să vezi? Pe un panou cât două etaje, mi-a luat ochii un afiș în mijlocul căruia scria cu litere mari un nume, un nume cunoscut parcă mie și-am
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale și tu vii cu bizareriile astea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Czesßav Mißosz (Dedicație, 1945), poetul amintește de obiceiul țăranilor polonezi de a presăra boabe de mei (pentru funcția lor în riturile de pomenire a strămoșilor, vezi 223, p. 70) și semințe de mac pe morminte pentru ca păsările- - sufletelor să le ciugulească și morții să nu se mai întoarcă din lumea de dincolo : Ei presărau pe morminte mei sau semințe de mac Să hrănească morții care veneau deghizați în păsări. Depun aici această carte pentru tine, care ai trăit cândva, Să nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său. Acestea sunt și apele în care se scaldă începuturile creștinismului. Cum Isus este imaginat de cei care cred în el pornind de la citate din Vechiul Testament destinate să arate că el este Mesia cel anunțat, profetul așteptat de evrei, gnosticii ciugulesc din anumite cărți vetero-testamentare pentru a-și elabora propria ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chiar în jurul balenelor mari. Pămătuful Sabellastarte spectabilis, au tentacule de până la 10 cm lungime. Curățând marea, viermii-pămătuf au tentacule cu care prind planctonul pe deasupra unui cap de coral acoperit cu anemone filamentoase și corali moi (verzi). Un pește care îi ciugulește din fugă cu gura sau chiar și o umbră aflată în trecere declanșează fibrele nervoase gigantice ale pămătufului, care ăși retrage penele cu o viteză fulgerătoare. Odată ce pericolul a trecut, acestea se desfac din nou, treptat. Depunând icre într-o
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
am auzit, să scap/ De această zbatere în care / Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb când mi se pare greu/ Până nu sunt moarte să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]