11,010 matches
-
normal și fără eforturi. Se întâmpla așa pentru că era normal să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului ei și-l determina să reacționeze tot mai bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vară: zile caniculare; vara a pictat cu un verde puternic toată pădurea; a acoperit pășunea și munții cu verdeață; pentru ape, a ales un albastru strălucitor, transparent; în copaci a pus podoabe, mere, pere, cireșe; pe sub copaci a pus felurite ciuperci; a acoperit cu aur spicele de grâu și secară; a venit vara în caleașca-i poleită cu aur și sa instalat pe un ținut de basm. Despre vis: vis sălbatic; vis splendid; vis superb; vis durabil; vis spulberător; vis înspăimântător
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clinchetul tălăngilor de peste vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină ale soarelui cu greu își fac loc, străbătând ca niște sulițe perdeaua deasă și verde. Și acolo unde soarele își face loc, profunzimile misterioase ale coniferelor ascund ciupercile viu colorate, ferigile ce îmbracă pământul cenușiu și alte plante și vietăți pe care ochiul omenesc poate nu le știe, dar pe care sufletul și le închipuie cu siguranță că se ascund undeva, de lume, de viața mereu agitată de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viorea, cu soare ca un palat de lumină topită, se auzi o voce: Vrei să mergi în universul calculatoarelor? Sigur, sigur că da! spun eu. Cu plăcere! Atunci m-a luat un vârtej într-un loc cu o duzină de ciuperci gigantice, pe fiecare ciupercă aflându-se câte un calculator de câte-un fel: unul de aur, unul de argint, unul de platină, unul de turtă dulce, unul din înghețată care nu se mai topea niciodată, unul din gumă de mestecat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un palat de lumină topită, se auzi o voce: Vrei să mergi în universul calculatoarelor? Sigur, sigur că da! spun eu. Cu plăcere! Atunci m-a luat un vârtej într-un loc cu o duzină de ciuperci gigantice, pe fiecare ciupercă aflându-se câte un calculator de câte-un fel: unul de aur, unul de argint, unul de platină, unul de turtă dulce, unul din înghețată care nu se mai topea niciodată, unul din gumă de mestecat al cărui gust nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la cel de înghețată, am mâncat cât am poftit, dar înghețata nu se topea. La cel de gumă, după ce am mușcat, guma a crescut la loc, iar la celelalte calculatoare m-am comportat ca atare. Îmi plăcea foarte mult că ciupercile pe care stăteau calculatoarele erau frumos colorate, dar erau și moi și eu săream pe ele și mă distram. Acea voce mi-a spus că trebuie să merg la regele calculatoarelor, să mă răsplătească, dar pentru ce, nu știam. Iată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
locul pădurilor de altădată. Priveliști neașteptate, mereu altele se dezvelesc la fiecare cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă, luminoasă, pe fundul căreia se îngrămădesc ca niște ciuperci, o sumedenie de case și blocuri, alături de numeroși arbori ce-și înalță vârfurile către soare. În partea cealaltă a orașului sunt dealuri domoale acoperite cu vii printre care se adâncesc văi, unele înverzite. Una dintre aceste văi este Recea care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de data aceasta e ultima oară. De acum înainte voi scrie frumos. Și într-adevăr, m-am ținut de cuvânt. Ana-Maria Felderean, clasa a VI-a E O întâmplare în pădure Mama a trimis pe Ileana și Răducu să culeagă ciuperci. Când au ajuns la marginea pădurii, au văzut casa pădurarului în flăcări și au auzit strigăte de ajutor. Într-o clipă, ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O întâmplare în pădure Mama a trimis pe Ileana și Răducu să culeagă ciuperci. Când au ajuns la marginea pădurii, au văzut casa pădurarului în flăcări și au auzit strigăte de ajutor. Într-o clipă, ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lăudând fapta bună a celor doi copii, fără care, ei nu ar fi aflat de cele petrecute la casa pădurarului. Pădurarul le-a mulțumit și el copiilor și i-a invitat să mai vină în pădure, la cules de flori, ciuperci ori de câte ori vor vrea și să le arate locurile amenajate pentru hrana căprioarelor. Dana Gâlcă, clasa a V-a C O zi obișnuită Dimineață! Soarele arzător își trimite printre albii nori ai bolții senine razele multicolore de lumină ce strălucesc într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cei care o vedeau, o puneau pe seama soarelui parțial ascuns printre nori. După toate calculele jetul de apă putea ajunge la o Înălțime de doi metri. Țâșnind prin rozeta din inox anume confecționată În acest scop, va desena o mică ciupercă fluidă. Se câștiga În acest fel În frumusețe dar se pierdea din Înălțime, ceea ce nu era atât de grav, având În vedere că primarului Îi plăceau ciupercile. În special cu maioneză. „... spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin rozeta din inox anume confecționată În acest scop, va desena o mică ciupercă fluidă. Se câștiga În acest fel În frumusețe dar se pierdea din Înălțime, ceea ce nu era atât de grav, având În vedere că primarului Îi plăceau ciupercile. În special cu maioneză. „... spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția ani la tot felul de ședințe și mitinguri comunismul, visul de aur, societatea soc. multilateral dezvoltate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îngrijora deloc. Știa un loc ferit, greu accesibil, unde costumul de baie era un moft. Apoi, studenții de la Arte erau obișnuiți cu nudurile și cu nudismul. Drumul spre acel loc, numit de ea golf, trecea prin pădure, printre ferigi și ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa casei cu pălăria unei ciuperci albe și gigantice În brațe, pe care o ținea lipită de el ca pe un colet prețios pentru un destinatar necunoscut. Parcă ar fi Don Quijote părăsit de Sancho Panza, observă Petru, Încă În căutarea unui punct stabil Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În toate limbile pământului și reacțiile cutanate. Trupul lui Janis era sensibil ca o bandeletă de turnesol: când albastră În mediu bazic, când roșie În mediu acid. Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-au despărțit, aproape de miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru a crede că un om așezat, precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a certat pe pédurar pentru cé nu are grijé de lemne. Sé facem focul că sé fie cald În casé și oamenilor sé le fie bine! Lemnele uscate și téiate drept, ca sé nu facé mizerie pe jos. Am strîns ciuperci otrévitoare pentru copiii din America sé le spele bine cu sépun și sé nu mai trimité bombă atomicé peste copiii din Hiroshima. De ce sé moaré oamenii nevinovați? Mai bine sé fie În toaté lumea Uniunea Sovieticé! Téiam copacii cu toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
scară dupé pietoni. Mai bine rupem fragi și ghiocei, și-i punem În rezervorul cu benziné, sé creascé frunze pe roți! - Ce este, pédurarule, cînd mama aduce, cu poșetă, flori la porc și ce se plimbé alb și mic printre ciupercile extrapolare? - Virus benign cu ochi de viorea, de ce sé dém cu pușca dupé fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, céci lumineazé cerul Înstelat. Și drumul omului beat, cînd Întunericul Îi pune cérébuși stelari În ochi. Sé-i dém un smoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cémașa. Și pédurea-i tot că și iarbă, numai cé-i mai mare. - Dar tu ai fost În pédure? - Dacé vrei, pot sé te duc și pe tine prin pédure, eu știu atîtea locuri! Știu unde sînt cele mai multe lécrémioare și știu și ciuperci, si un copac gros. Dacé mergi cu mine pîné la pîni, am sé-ți arét unde se culcé porcii mistreți, dar eu nu i-am vézut niciodaté. Pe-acolo trec și céprioarele, si veverițele rod nucușoarele de la pîni. Ai vézut vreodaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele și hîrciogii? Rod și casa, dacé trebuie! - Dacé ciupercile cresc atît de mari, nici nu ne mai trebuie copaci. - Că sé facem loc pentru ciuperci? - Sigur cé da, dacé tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele și hîrciogii? Rod și casa, dacé trebuie! - Dacé ciupercile cresc atît de mari, nici nu ne mai trebuie copaci. - Că sé facem loc pentru ciuperci? - Sigur cé da, dacé tot cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]