444 matches
-
și slab, cu câteva fire răzlețe de păr pe bărbie. Nu putea să aibă mai mult de optsprezece ani. Li se făcu semn să pornească, trecând pe lângă dărâmăturile unei clădiri pe care Lee o identifică drept Hotelul City Inn. Era ciuruit de gloanțe. În timpul celei de-a doua intifada s-au luptat pe aici săptămâni în șir. FDI-ului i-a trebuit foarte mult timp să-i scoată afară pe palestinieni. Se întoarse spre Maggie și îi zâmbi. Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
l-a ascuns. Locotenentul îl privi curios și maiorul ridică din umeri. ― Filmul a rămas la individul respectiv. Să vedem ce iese și de aici. Dacă intervine ceva, sună-mă la familia Miga. CAPITOLUL XIII MAIORUL CRISTESCU ABANDONEAZĂ Pe peretele ciuruit de gloanțe familia Miga agățase provizoriu o bucată de brocart, iar pe parchet apăruse încă o carpetă. Oglinda plesnită, acoperită parcă de păianjeni, singura mărturie evidentă a incidentelor ce avuseseră loc cu o zi înainte, rămăsese deasupra servantei. ― N-ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului, am priceput că Ucu fusese ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de milioane, Valy știe o mie și una de parole, iar când se găsește și unul ca tine, poștaș pentru toate parolele lumii, fericirea este ca și asigurată..." Și pe când Ucu schimbase registrul, trecând la povestea cu plumbii care-l ciuruiseră, civilul prieten s-a apropiat de mine, gata-gata să mă îmbrățișeze, dar s-a temut de ochii care erau martori de la distanță și nu și-a putut manifesta sentimentele de dragoste decât strecurându-mi, zâmbind, "Dumnezeul cui te-a lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din tabără, probabil străini. Iar alți doi purtau salopete cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nebunia aceea. Era, poate, un sfârșit logic pentru un tip ca el, renegat de lumea și de rasa lui, dar nu pentru un tânăr strălucit, care putea face ceva mai mult pentru Natură și pentru selvă decât să se lase ciuruit de un soldat analfabet. Încercă de mii de ori să-l convingă în timpul nopții, dar răspunsul a fost mereu același: „Merg cu tine.“ — Unde, imbecilule? Nu vezi că or să ne omoare? Tu de ce o faci? — Îmi apăr pământul, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de cățea știu ei ce fac...! Se aruncă la pământ, părăsi adăpostul din hățișuri și începu să se târască în urma yubani-lor. Un metru, și doi, și zece... „Ce așteaptă...! Vor să fie siguri că ne au pe toți, că ne ciuruiesc cu gloanțe, ca să nu scape nici unul, ca să sfârșească treaba dintr-un foc...“ Încă un metru, și doi, și încă douăzeci... „Trageți acum, pui de cățea! Trageți, odată, pentru numele lui Dumnezeu.“ Își ridică privirea. Luminișul se vedea înțesat de yubani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o confruntare armată. — La ce oră s-a dat ordinul ăla? — Puțin după trei, spuse preotul. — Avioneta a plecat pe la patru. Făcu o pauză, gânditor: Nu reușesc să înțeleg acest interes de a evita scandalul. Dacă așteptau zorii zilei, ne ciuruiau cu gloanțe și încheiau povestea o dată pentru totdeauna. — Lucrurile nu sunt atât de simple. De când „ITT“ l-a dat jos pe Allende, știrile senzaționale sperie marile trusturi. — Era chiar vremea să-i sperie ceva. Odată cu sfârșitul războiului din Vietnam, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
125 cai-putere ai săi au prins a necheza, cerând Înțelegerea fraților de combustibil. Armele au răpăit când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu patru benzi și cu mașinile ei gonind În ambele direcții ajutase la Întârzierea asaltului, după cum un fluviu pare-a fi lăsat de la Începuturi drept graniță naturală Între două state. Astfel, ambele armate, cea de piatră și lemn, cu pieptarele ciuruite de săgețile timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă din lemn cu peretele frontal ciuruit de găuri. Sunt de fapt broaște false pentru cheia din lemn. Țăranul își putea lăsa liniștit cheia la vedere. Dacă voia să-l calce un hoț, trebuia să încerce vreo optzeci de posibile încuietori. Înainte de a lua trenul spre Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anului 1942 și Înaintau Între Odessa și Nikolaev imediat după o furtună ca cea de alaltăieri. În camioane era foarte frig și tot pământul era acoperit cu frunze smulse din arbori de furtună. Multe case erau complet distruse, cu pereții ciuruiți de gloanțe, cu pereții năruiți sau cu pereții rămași În picioare Înnegriți de fum. Printre case puteau fi zărite numeroase gropi de obuze, și apa cu frunze și crengi rupte de furtună le umpluse ochi. Pe marginea drumului se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
duhul negru al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat noapte de noapte de ofițerul politic să devină informator, într-un moment de gol sufletesc se aruncă în sârmă (zonă interzisă) și este ciuruit de gloanțele securiștilor (aprilie 1951). Alt caz: Îl văd aievea pe blândul CORNELIU NIȚĂ, plin de viață, credință, curat în gând și în faptă. Perioada anilor de după 1945 l-a dus la un sfârșit tragic. Arestat ca legionar, în toamna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cum stau. 51. În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cîteva minute”. Așa de tare m-am bucurat! Și pe urmă e și-un doctor, Moraru, care face de-aia cu cele, căruia domnul Păunescu i-a dat de pomană o carte cu dedicație lui și familiei sale „inima lui ciuruită de canonada veștilor proaste”, așa zicea. Și de atunci doctorul cu toate neamurile lui Îl iubesc mult de tot pe domn’ director, spune că e „idolul lor”. Și iar am lăcrimat cînd am citit că doctoru’ ăsta Îi băga ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Despre Rambo ar fi puține de spus, este doar un film pentru copii violenți cu un buget foarte mare, cel mai mult mi-a plăcut atunci cînd eroul omoară elicopterul cu săgeata, Îl atomizează pe vietnamezul cel rău, care-i ciuruise iubita la fel de vietnameză dar bună, tot c-o săgeată cu bombă-n vîrf, precum indienii, strămoșii lui, pe care i-a căsăpit bunică-su dintr-un elan de pionier al promisiunii, apoi distruge În valuri un batalion de asiatici bestiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată și scorojită, parcă ar fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei). De ce oare au pierit, de-a lungul vremurilor, atâtea zeci și sute de mii de români, pentru credință, pentru neam și pentru țară, dacă nevolnicii zilelor noastre ne sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști și creștine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
simbol al apărării hotarelor, pe când ei strică hotare și datini... Iartă-i pe acești lacomi și nesătui dirijori și făptuitori ai corupției de stat... Iartă-i, Mareșale, dacă mai poți ierta, după ce alții ca ei au dat poruncă să fii ciuruit și să ți ascundă trupul să nu putem aprinde o lumânare la mormântul tău... Ci tu ești în inimile noastre așa cum este Decebal cel fără de mormânt. Pigmeii nu te pot scoate din inima neamului românesc”. În „Hienele revoluției” arată că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se desprindă de balustrada podului, însă simți cum... ceva îl atrage cu o putere colosală, împotriva căreia nu putea face nimic. Așa că se lăsă în voia ei. Se răsuci și se aplecă, încercând să își vadă chipul în oglinda ciuruită de picături a râului. Nu reuși. Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la câțiva pași cadavrul gol de la brâu în sus al lui Ilie Cârlan și trupul ciuruit de gloanțe al lui Petre, iar între ele cămașa albă, desfășurată ca un drapel prosternat. Bolborosi înfricoșat, întorcînd capul: ― Da... liniștea și ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mulțumesc! Capitoul XII APUSUL 1 Până la amiazi, Grigore Iuga își stăpâni răbdarea în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]