601 matches
-
foarte rău. Ministerul Turismului e preocupat să fabrice o Dracula Land de prost gust, în loc să renoveze casele, străzile ori zidurile de incintă ale Sighișoarei și Sibiului, care ar atrage incomparabil mai mulți turiști și ar fi cu adevărat un gest civilizator. Văzîndu-i ministrului de resort zîmbetul semidoct cu care își anunță triumfurile de genul Dracula Land, mă întreb dacă mai putem lega vreo speranță de patrimoniul urbanistic național. Trebuie să recunosc că, în această privință, optimismul nu mă dă afară din
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Costache Pentru personajele cărții prozatorului timișorean Daniel Vighi, insula de vară este un spațiu concret, situat undeva pe cursul Mureșului, spațiu care se transformă însă în utopie, întrucît rămîne de neatins. Planurile de îmblînzire a insulei pornesc dintr-un impuls civilizator comparabil ca putere de fascinație cu proiectele de cucerire a Indiilor sau a Polului Sud. O țară a făgăduinței care va rămîne inaccesibila visătorilor, Radu Metodistu, Poali nebunul, Sfîntu, Pipi Peii, Turi, pentru că miza lor este mai mare decît a
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
aducă vreun prinos regelui cu prilejul aniversării a zece ani de domnie, când reprezentanți iluștri ai intelectualității noastre creative i se prosternaseră pierduți în elogii. Dar iată că acum izbucnise retoric și aproape patetic în a-i lăuda virtuțile de civilizator modern. Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită a criticului, pe care nu știu s-o fi evocat cineva. Mi-am dat seama că Lovinescu era un
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene eroii civilizatori vin de pe îndepărtata planetă Globus și poartă, nu întâmplător, nume de divinități orientale), autoarea (a cărei viziune se înrudește până la un punct cu aceea a lui Orwell, Huxley sau Zamiatin) elaborează o distopie ce are drept teatru de desfășurare lumea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
române. Brăila ar putea fi considerată și ea un asemenea loc fast. Momentul culminant l-a constituit întâlnirea României literare cu publicul, într-o sală (elegantă) a Teatrului "Maria Filotti". Nicolae Manolescu a rostit un discurs (memorabil) pe tema puterii civilizatoare a cărții. Au urmat numeroase intervenții din partea celor de la prezidiu (a existat, trebuie spus, și un prezidiu), ca și din partea celor din sală. S-a aplaudat în repetate rânduri, neconvențional, ca la un spectacol de succes. Ne trebuie un bulgar
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15803_a_17128]
-
Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd de pilde, spre povățuire, include ziceri mai metaforice, apropiate, în elanul lor civilizator de început, de literatură. Unele dintre ele, nu puține, au o largă circulație folclorică, fiindu-ne bine cunoascute (de pildă, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul). Meritul lui Iordache Golescu e acela de-a le fi sistematizat
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
de către Mihai-Răzvan Ungureanu, sunt cu adevărat incredibile. „(...)Vina tragică ca și în tragediile lui Sofocle, este greu de cuantificat. Trebuie să ne gândim că ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de conflictul dintre mitul arhaic, eroul arhaic și eroul civilizator. Este greu de spus în ziua de astăzi până la elucidarea cauzelor concrete eu cred că trebuie să păstrăm o poziție decentă de compasiune. Și nu trebuie să confiscăm această întâmplare tragică în scopuri electorale", susține viitorul posibil europarlamentar. Sorin Paler
Candidat europarlamentare: „Ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de mitul arhaic” () [Corola-journal/Journalistic/32632_a_33957]
-
structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții - , vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat, ‘pârâu’) - creek, etc. Erou-zeu civilizator al celților, Lair/ Llyr a avut și un fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și erou în saga medievală irlandeză intitulată Călătoria lui Bran fiul lui Febal. Dar ce legătură
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
fine, anul 2000 consemnează gestul fără precedent al papei Ioan Paul al II-lea care, într-o duminică a Postului Mare, a cerut iertare umanității pentru toate ororile comise de-a lungul istoriei în numele Bisericii. Pe scurt, creștinii civilizați și civilizatori ai Europei au dovedit că pot înțelege sensul terapeutic al satirei, atunci când aceasta face referire la urâciunea propriilor lor defecte. Umorul - ne reamintește Teodor Baconsky într-un excelent studiu despre ,Râsul Patriarhilor" (București: Anastasia, 1996) - n-a lipsit niciodată din
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
dacice îl reprezintă pe cuceritorul Daciei, împăratul Traian, oferind ca pe o emblemă, ca pe o ofrandă și o garanție de autoritate latină Lupoaica. Retorica discursului este complex articulată din referințe simbolice la condiția cuceritorului, un învingător și un erou civilizator, un cuceritor ce înaintează oferind un dar, care își regăsește prestigiul în patrimoniul simbolic al civilizației cucerite. Titlul complet al lucrării este „Nostalgia după o victorie care, dacă ar fi avut loc, ar fi însemnat neființa noastră”. Această victorie sub
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai multă atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
sau de Ion Gheorghe în Zoosophia ("oprica/ poprica/ boc/ țangăr/ mangăr/ clanț"). Onomastica imaginară are efecte similare creației de secvențe în limbi inexistente, mai ales cînd e cuprinsă în lungi enumerări (la Ion Stratan, în volumul Cinci cîntece pentru eroii civilizatori, numele "pentru puii nenăscuți ai unei pisici de jad": "Amina Aeda Aema Anada Area/ Beuna Beana Bieta Bonua Buota/ Leima Leada" etc.). Celebrele secvențe din Ion Barbu (In memoriam) oferă trei ipostaze esențializate ale limbii imaginare, evocînd onomatopeele păsărești ("cir-li-lai
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
administrativo-confesionale (Răsăritul cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat și-au văzut
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
vorba de o platformă ideologică, menită a reinventa critica de direcție, al cărei merit principal constă în renașterea „postdecembristă a stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism - un dogmatism provincial și posttraumatic - de elitismul mesianic, pretins reformist și civilizator, al dreptei globaliste și corporatiste, în variantă libertariană și neoconservatoare”. Își înțelege oare Paul Cernat propriul discurs, mustind de adjective ideologice, inspirat, evident, din acela al creatorilor platformei cu pricina? Am unele îndoieli în privința asta, citind ceea ce urmează: „O dreaptă
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
scîndura goală. Metodele primitive de extracție ale pionierilor provoacă numeroase accidente, este un fel de a trăi periculos, palpitant și itinerant în căutarea zăcămintelor. Daniel se prezintă comunităților al căror teren și muncă o cumpără pe nimic ca un erou civilizator, un factor de progres, însă personajul este posedat încetul cu încetul, ca și Mister Kurtz al lui Joseph Conrad, de o nietzscheană voință de putere. Forțe obscure îl animă și o ură difuză, - "I have a competition in me" afirmă
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
al secolului al XIX-lea. Eu am preferințe pentru secolele al XI-lea și al XII-lea, pentru momentul culminant al Evului Mediu. Mi se pare că atunci a fost cea mai liberală societate și cea mai eficientă în ce privește concepțiile civilizatoare durabile: se construia pentru milenii". Firește, eseistul nu este ispitit de futurologie. Nu crede că viitorul ar putea fi prevăzut, el neavănd "formă", iar prezentul însuși n-ar fi decăt "ultimul stadiu al trecutului". enomenele tehnologice, de la mașina cu aburi
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
un simbol al fidelității și vigilenței, însemn al sfinților Bernard și Benedict, iar ordinul călugărilor dominicani (care înseamnă Domini canes: "cîinii Domnului") avea drept emblemă efigia unui cîine alb, prin Africa și Oceania, cîinele e "spirit al grîului" și erou civilizator, descoperitor al focului și inițiator în viața sexuală, la greci, cîinii însoțesc pe zeițele Artemis, Hecate și Proserpina; creatură diavolească e cîinele la aceiași greci, cu numele Cerber, păzind infernul lui Hades, la koreacii din Kamciatka, cîinii sînt spînzurați în
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
Popp de Szathmary, Lascăr Catargiu - cu al său inoubliable "Maiestate, aiasta nu se poate" - Ion Ghica) fac apel la un background inaccesibil majorității cititorilor din altă țară decât România. E drept pe de altă parte că istoria unui prinț german civilizator într-o țară estică aflată sub tutela Imperiului Otoman poate stârni interes, chiar și în lipsa accesului la toate ironiile, aluziile culturale și clin d'oeil-urile autorului. Mai mult decât atât, abordarea unei teme 100% românești după o carte cu mare
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost, în primul rînd, spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai Eminescu
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
instituțională și cu o oarecare structurare a activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]