6,220 matches
-
tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de fum albăstrui i-au învăluit chipul, moș Dumitru Carpen a întors capul pentru o clipă și, văzându-l acoperit de fumul lulelei, a clătinat din cap. „Uite-te la el cum pâcăie! De asta și lumea i-o zis Pâcu, că pe el îl cheamă altfel.” Spunându-și asta, moș Dumitru căuta numele adevărat al lui Pâcu. „Uite că am și uitat cum îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Slavă Domnului. Numai tu nu vrei să le vezi...Intoarce te, dragul mamei! Intoarce-te!” Moș Toader, cu chipul întunecat, o ieșit din casă, dar nu o scos nici o vorbă, ci s-o oprit în poartă și privea în urma lui, clătinând din cap... Asta înseamnă că mama lui știa unde pleacă băiatul ei - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi doar ea, săraca, mai știa câte ceva despre ce avea în suflet nenea Jănel. Să nu-mi spui că nu s-o întors
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în lumina felinarelor, să se învârtă în jurul nostru cu gând hain...Asta ne lipsea, Dumitre! Apoi multe mi-au trecut și mie prin cap, dar la lupi, și încă la o haită, nu m-am gândit - a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Deși moș Dumitru a auzit foarte bine tot ce a spus Pâcu, l-a întrebat totuși: Ce tot bodogănești acolo, Pâcule? Ei, vorbeam și eu așa, de unul singur, că alta nu am de făcut. Moș Dumitru a chicotit scurt, clătinând din cap, ca și cum ar fi spus: „Cu Pâcu ista nu ți se urăște niciodată”... Moș Dumitre, am fost să văd cum îi drumul în pădure. Apoi nu arată prea bine. Ii cam moale și până când s-a face bun a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de inspirație. Și lui Claude i-a venit inspirația duminică seara. Putea să-i vină să parieze pe un cal. Dar lui i-a venit să parieze pe o inundație. — Nu te asiguri și la incendiu? îl întreabă Sami, în timp ce clatină, periculos, țevile care au fost schimbate ultima oară acum 25 de ani. — Sami, mai ușor cu scuturatul. E imposibil să ai un incendiu și o inundație în aceeași zi. Se exclud între ele. Ce rost are să arunc banii pe fereastră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de isterie, e gata să rupă clanța, clatină rulota s-o dărâme și începe să cânte un marș rusesc ca s-o acopere pe Esmé. Prima oară când Roman trage aer în piept, clarvăzătoarea profită de momentul de liniște ca să-și decarteze prezicerea: — Tu ai venit la timp
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oscior al tău. ai noroc, treci cu bine de această dată. șase în al patrulea loc: câmpul este acum plin de vase înalte de lut și de pătrunjel-creț măreț, mirosul este pătrunzător, pătrunjelul umbrește drumul tău, vasele de lut se clatină ușor și vinul tare se învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și vinul tare se învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată, într-o parte. Se aud, difuz, suprapuse, fragmente de melodii bisericești, susținute destul de anemic de grupuri vocale mici. Se pot distinge, din când în când, părți de text religios "Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
împărțit lumea în rase superioare - dominante - în care intră negreșit cea ariană, adică germană, și rase inferioare, care cuprind, printre alții, pe evrei și pe slavi, cărora le-a rezervat doar rolul de supuși. Învățătorul asculta cu ochii mijiți și clătina din cap a mirare. Care poate fi soarta noastră, domnule inginer? a întrebat în cele din urmă, vădit îngrijorat, învățătorul. Nu știu, domnule învățător. Până în prezent, însă, Germania a trecut la traducerea în faptă a ideii spațiului vital. Știți cred
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intervenit învățătoarea. Să avem răbdare. Vorba ceea: „Cu răbdarea teci marea, dar cu răul nici pârăul” - a grăit bătrânul, ridicându-se să-l conducă pe agronom. Când s-a întors, s-a oprit în mijlocul camerei și, zâmbind unui gând, a clătinat din cap. Măi, măi! Strașnic om și inginerul ista. Nu te mai saturi să-l asculți... Dacă ar fi alte vremuri... ne-am aduna seara colea sub nucul din grădină și am sta la cislă până hăt în noapte. Dar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă, și cu sufletul Înlăcrimat, suflet În care flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
când aveau În jur de 65 de ani). Să revenim la situația prezentă. La Întoarcerea din sat ( unde lucra până după ora 16.00) , făcea un popas la cârciumă și mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prima. Badea Grigore a mai trăit după aceea, dar a avut parte de zilele pe care i le-a făcut și el soacrei sale. Îl abandonaseră toți. Când l-au găsit mort, nu știa nimeni de câte zile murise. Mama clătina din cap, zicând către noi: - Mare și greu păcat este să-ți bați joc de părinți, mai bine să nu se fi născut cel ce face aceste păcate. Sărbătoarea cea mare Dimineața, când Alexandra se trezi era ziuă demult. Surioarele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei era plin de dragoste, dar ochii lăsau să se vadă o tristețe ușoară. - Îți plac copiii, Aurica, așa-i? Chipul tău vorbește despre aceasta, o întrebasem eu. Ea nu se grăbi să-mi răspundă. Mai privi puțin copiii, apoi, clătinând capul afirmativ, zise: - Foarte mult, doamnă! Foarte mult îmi plac! Și din zi în zi, tot mai mult îmi sunt dragi. - Cred că încă nu-i ai pe ai tăi? continuasem eu. - Încă nu, răspunse ea parcă absentă. Mă privi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
amiaza mare". A luat furca și a înfipt-o în paiele putrezite, aruncate de pe acoperișul poieții. Grele ca pământul. O furcă, un cuțit în șale, o furcă, un cuțit în șale, până i s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inima. Acesta este chipul ei. Un chip de monstru. O femeie cu bot de iepure. Inima i se oprește o clipă, pentru ca în următorul moment să înceapă să-i bată cu atâta putere încât imaginea din pârâu începe să se clatine. Face o sforțare imensă să-și vină în fire, sperând că ceea ce vede este doar un produs al imaginației sale. Clipește de mai multe ori pentru a se convinge că nu visează. Nu-și văzuse până acum chipul decât în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e momentul, își zice, "ia desfaceți voi lada de colo", au desfăcut prima ladă, a doua, a treia, ranga rupea scândurile ambalajului, înăuntru nimic, douăsprezece lăzi goale goluțe, stăteau pe platformă ca niște oameni cu burțile sfârtecate, inginerul-șef se clătina, i s-a făcut greață și a plecat de acolo fără un cuvânt, ce cuvinte ar fi trebuit să inventeze pentru asemenea porcării, și azi i se face greață când își amintește, nu a raportat nimănui, porcăria nu ar fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu prima garnitură de legionari, bun prieten cu Ștefi, de două săptămâni i-a murit a doua nevastă, ăsta le mănâncă pe pâine, se spune că este un depravat". Se întoarce pe călcâie și pornește spre tava cu băuturi. Se clatină deja. Casa se umple de oameni, se conversează mai mult în engleză, eu stau deoparte, musafirii vin, mă salută, apoi se întrețin cu prietenii lor, se grupează. Ștefi trece din când în când pe lângă mine să se asigure că îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frumoasă, cu un aer curat, limpezit de ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu o ploaie repezită de lacrimi, Încât tanti Valeria trebui să-l tragă repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]