599 matches
-
La Eminescu e o ripostă dată lui Virgil Nemoianu care ne somează să ne lepădăm neapărat de Eminescu, pentru că e "învechit" rău și, paradoxal, extrem de periculos pe toate planurile. Alte aberații despre Eminescu produce Mihai Zamfir cu niște "vorbe de clacă", în stare să stârnească un amestec de iritare și deriziune. Dar cea mai caustică este replica dată lui H.-R. Patapievici care anunță profetic: "steaua lui Eminescu a apus": "Categoriile Eminescu? Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vei ajunge probabil să fii depășită de alții dar și de situație. Dacă nu ești destul de informată cu tot ce ține de ciclul vieții, de lucrurile care ne influențează viața, atât în mod pozitiv cât și în mod negativ, poți “claca”. Din păcate se întâmplă tot mai des să auzim cum unele femei caută bărbați cu putere financiară, însă acestea încă nu știu la ce se expun. Banii, mașina, imobilul, etc. sunt ale lui. În cele din urmă ajung la concluzia
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și menținerea privilegiilor boierilor" (p. 203). Dincolo de natura sa profund conservatoare, Regulamentul a avut un puternic efect centralizator și unificator, setând premisele pentru unirea politică înfăptuită în 1859. Până atunci însă, prevederile sale conservatoare care legiferau privilegiile boierești prin menținerea clăcii și șerbiei au fost contestate cu ocazia mișcărilor revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nepotului său. Cântau frumos atât mama cât și tata. Sora Elisabeta se asocia adesea cu vocea sa plăcută și ne ofereau momente de desfătare. Cântau mai ales romanțe, dar și unele cântece religioase. Îmi amintesc cu plăcere că la unele clăci, la care participau mulți vecini, se dădeau adevărate spectacole de muzică și poezie. Eram foarte apreciat de bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dădu mâna cu fiecare de bun găsit și bun venit, invitându-i în casă. - Șezătoarea e șezătoare, vine fiecare cu lucrul de acasă, dar unii din voi, observ că nu are lucrul de acasă. Eu n-am zis că fac clacă la ceva anume, dar observ că până la urmă nu vă voi lăsa să stați degeaba, zise Maria, după ce observă că și-au găsit fiecare locul ce i-a plăcut, și stătea bine unde se afla. La șezătoare fetele de la corul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
foarte activ în formația corului, chiar antrenând și pe alți tineri în asemenea preocupări deosebit de apreciate de mulți gospodari ai satului. Nu a trebuit să treacă mult timp cu intrarea fiecărui participant la acest amestec de șezătoare cu ceea ce numim clacă, fiecare intrând în preocupările oferite de gazdă în asemenea situații. Numai bărbații parcă nu se acomodau cu ideea că și ei trebuie să ia câte o bucată de lână și să o scarmene, că altceva nu aveau de făcut, ar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
având posibilitatea perfecționărilor reciproce. - Dumneata vrei să spui că, în seara aceasta, ai venit cu fetele de la cor până aici ca să faci vreo mărturisire și asupra altor preocupări decât celor bisericești ? Ar putea fi nu numai o simplă șezătoare sau clacă, ci și un mijloc de cunoaștere reciprocă mai profundă a ceea ce urmăriți de fapt. - N-am zis nimic până acum deși m-am gândit la așa ceva, răspunde oarecum surprins Costică Talmaciu, de intuiția gazdei Maria, despre cântărețul de biserică. Apoi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Oricum, Săndel speră să nu fie ținta unor atacuri din partea surorilor sale. Cu povestiri, cu unele cântece, cu unele glume mai reușite sau mai puțin reușite, timpul a trecut, și foamea începuse a da târcoale celor prezenți la șezătoare, la clacă, și de ce nu la un schimb de idei, de cunoaștere, de cultură în general. Vasile, cel ce avea principala obligație a menținerii focului în așa fel încât să fiarbă bine, fără să se afume, fiertura boabelor de grâu și de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
atunci, pentru îmbunătățirea mijloacelor de existență a parohilor, li se acorda o sesie de 44 iugăre sau 24 de fălci de pământ, care era scutită de contribuție. Totodată, se stabilea că parohenii erau obligați să-i presteze două zile de clacă pe an. Pentru prestațiile parohilor se stabileau anumite taxe, care se plăteau în funcție de situația social-economică a populației, împărțită în trei clase. În prima clasă intrau boierii, mazilii, negustorii și meșteșugarii înstăriți, în a doua șleahticii, ruptașii și răzeșii, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fân, putea fi răscumpărată în bani. Sesiile slujitorilor bisericii, ale preotului, dascălului și cele ale vornicului și juratului satului erau scutite de dijmă, comunitatea sătească fiind obligată să presteze, în folosul acestora, câte două și, respectiv, câte o zi de clacă pe an178. Stăpânirea austriacă, înlocuind concepția românească de dependență economică a țăranului față de stăpân, cu jurisdicția personală a stăpânului de moșie asupra supusului (podanului), a căutat ca prin măsurile luate, să-l lege pe țăran de pământul și de satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Vasile Balș, în calitate de căpitan al Bucovinei, a căutat să o combată prin toate mijloacele. Militantismul său, de tip iosefin, în favoarea țăranilor, viza apărarea acestora împotriva abuzurilor și împilărilor stăpânilor sau ale arendașilor de moșie, prin păstrarea, în privința numărului zilelor de clacă prestate de săteni proprietarilor, a statu-quo-ului stabilit în perioada Administrației militare, de 12 zile pe an181. Mai mult, în 1795, Administrația districtuală a interzis cele trei zile pe săptămână de clacă datorate de țărani stăpânilor, stabilite în 1788, pentru arătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
arendașilor de moșie, prin păstrarea, în privința numărului zilelor de clacă prestate de săteni proprietarilor, a statu-quo-ului stabilit în perioada Administrației militare, de 12 zile pe an181. Mai mult, în 1795, Administrația districtuală a interzis cele trei zile pe săptămână de clacă datorate de țărani stăpânilor, stabilite în 1788, pentru arătură, cositul fânului și strânsul recoltei 182. Totodată, în premieră, s-a dispus ca proprietarii de moșii să dea ajutor în produse țăranilor, în cazul unor recolte proaste. Toate acțiunile sale în favoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
una din cauzele nemulțumirilor manifestate față de Vasile Balș de nobilimea funciară provincială, ce ar fi dorit ca suprafața sesiei să fie stabilită după bunul plac al proprietarilor, fără ca țăranii de pe moșie să fie datori a presta preotului două zile de clacă pe an185. Căpitanul Bucovinei veghea și asupra bunei administrări a justiției în provincie. Administrația districtuală superviza, în special, toate chestiunile referitoare la recunoașterea nobilității pentru unele persoane din rândul stărilor privilegiate, la procesele dintre proprietarii de pământ din provincie privitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că șeful Administrației Bucovinei oprimă nobilimea și guvernează în spirit arbitrar și despotic, aidoma domnilor fanarioți din Moldova 216. Totodată, nobilimea funciară bucovineană reclama eforturile lui Balș în favoarea ridicării condiției țăranului și intransigența sa împotriva sporirii numărului de zile de clacă datorate de podani stăpânilor de pământ 217. În condițiile în care căpitanul Bucovinei, animat de aceleași idei iluministe din tinerețe, a căutat să îngrădească fenomenul simoniei și alte abuzuri practicate în cadrul bisericii ortodoxe bucovinene, mai ales de cei aflați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru fiecare emisiune sau rubrică În parte În cadrul vieții care este radioul. Și le-am spus pe toate acestea acum, oarecum post factum, dovadă că viitorul, ca un ceva nemanifestat, e intangibil... 21 septembrie 1999 CARTEA A DOUA. Vorbe de clacă 1. Omniprezenta apă Extrovertit de felul meu, nu pot rezista ispitei de a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer; o discuție liberă, dar radiodifuzată, pe care o reconstitui acum, urmărind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două picături de apă, cel puțin În ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
seama că între ei apar semne de atracție reciprocă, fenomen ce se remarcă fie la jocul de dumineca, fie în șezătorile fetelor, fie pe uliță în întâlniri mai mult sau mai puțin întâmplătoare, fie la lucru în câmp sau la clăci organizate. Feciorul, mai ales, care place o fată, trebuie să fie suficient de isteț, de abil ca să creeze situațiile în care să se apropie de ea, lucrurile putând evolua până ce se ivește prilejul în care să-i declare fetei dragostea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
popor", "nedocumentat, emite sentințe cu un curaj nebunesc" și că vorbește despre alienarea lui Eminescu "din propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-o gazetă", prilej cu care încerc "să dinamitez totul cu vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știe de unde le avea mama, dar îi plac și astăzi. Este un cântec, după cât îmi aduc aminte, ieșit astăzi din repertorii, dar pe care îl cântau și mama mea cu surorile mele în nopțile de iarnă ale anilor 1939-1944, la clăcile care se organizau, lăcrimând după cei plecați pe frontul de răsărit și nu se mai întorceau - fratele meu mai mare, unul din cumnați etc. Cântecul marinarului Stam sus pe coasta mării Priveam pe apă-n jos Cum valurile-albastre Se legănau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
între picioare. În serile lungi de iarnă, bunica stând până târziu la tors, mai chema într-ajutor pe două vecine, singure și necăjite, două fete bătrâne din capătul uliței, Leonora și Profira, care veneau bucuroase ca la un fel de clacă, la un ceas de taifas; și mai mult povesteau decât torceau, apoi târziu, când se-ntorceau la bordeiul lor, se căpătau de fiecare dată cu câte ceva de soi, de-ale gurii sau cu câte-o haină. Eu fie că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cufund într-o lume plină de taine și de primejdii. Eram, parcă, pe un tărâm mai ademenitor și mai ușor de colindat cu inima și cu gândul, decât cel al cărților propriu-zise. Acum, într-o seară, când o astfel de clacă era în toi, când mă pregăteam să dau bir cu fugiții, fiindcă era târziu și Moș Ene umbla pe la gene, numai ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vinovați, pentru că există. 21 septembrie 2006 Reciproca domnului președinte Când totul părea că merge ca „portocala mecanică”, când până și România reală părea portocalie, dosariada se pornise și mergea ca pe roate, anticipatele erau departe, procedura de destituire vorbă de clacă, cearta palatelor abia mocnea, când mai, mai să se intre în linie dreaptă pe culoarul pavat cu promisiuni și cu prețuri acide al Uniunii Europene, s-a abătut asupra noastră, lunecând pe axa Londra-București, măciuca interdicției pentru românii amărâți de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și cu garda de onoare, ca omului să-i tihnească pe deplin, să se simtă ungur până-n plăsele și să poată râde pe înfundate de prostia românească. În trei zile, atât cât ține oricare minune, am auzit atâtea vorbe de clacă, că ce-o să ni se-ntâmple nouă cu atâta lipsă de respect față de un prieten milenar al românilor, care visează autonomia teritorială pentru secui și o Ungarie foarte mare pentru „splendida rasă”. Aș putea zice că știu ce vor ungurii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din Irak și, reluând o gogoriță veche, vrea să participe la refacerea Irakului. Ideea asta trăsnită a fost lansată de Constantinescu care voia ca firmele românești să participe la refacerea Serbiei. Vă amintiți că a fost o vorbă goală, de clacă. Va mai curge apă pe Dâmbovița până când președinții României vor înțelege că cei care au comandat distrugerea Serbiei și Irakului, răspund și de refacere. Totul este planificat, dirijat, împărțit din vreme. Încă nu sunt distruse unele obiective și se știe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
încet. Așa că „poza” PSD-ului de la Măgurele ar putea fi o hârjoană de ochii lumii, să se facă că le pasă, că, uite, ieșim de la guvernare, mai stăm un pic, până în septembrie, să vedem cum se aleg apele. Vorbe de clacă, cu poză pentru actualii votanți și pentru posteritate: noi nu avem nici o vină, ei da!? Ar fi bine să nu pozeze în victime, nimeni nu i-a împins în jugul guvernării, așa că, dacă mai zic una, alta, o fac din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]