624 matches
-
paie de grâu înalt, smulse de dimineață, pe rouă. Legăturile se răsuceau cu iuțeală și îndemânarea de care dădeau dovadă mai ales femeile satului, deoarece, cel mai adesea, bărbații culcau grâul la pământ, iar femeile legau și strângeau snopii în clăi. În clăi stăteau snopii până când oamenii își făceau timp să-i treiere. Treieratul se făcea fie pe arie, în curte sau cu mașina de treierat. La început, batoza era pusă în funcțiune prin intermediul unui motor cu aburi, iar mai târziu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
grâu înalt, smulse de dimineață, pe rouă. Legăturile se răsuceau cu iuțeală și îndemânarea de care dădeau dovadă mai ales femeile satului, deoarece, cel mai adesea, bărbații culcau grâul la pământ, iar femeile legau și strângeau snopii în clăi. În clăi stăteau snopii până când oamenii își făceau timp să-i treiere. Treieratul se făcea fie pe arie, în curte sau cu mașina de treierat. La început, batoza era pusă în funcțiune prin intermediul unui motor cu aburi, iar mai târziu cu combustibil
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care lărgeau prăjinile la dimensiunea fructelor. Poamele proaspete sau uscate, împreună cu preparatele din fructe, au avut un rol important în alimentație, mai cu seamă în zilele de post. Depozitate prin podurile și cămările caselor, prin beciuri sau chiar și în clăile cu fân, unele sortimente de mere și pere își păstrau calitățile inițiale și iarna. Merele și perele pădurețe se utilizau la obținerea oțetului. Pentru aceasta, fructele se zdrobeau, apoi se adăuga apă și se lăsa amestecul la macerat timp de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe rând, distruge amuzat toate elementele de civilizație, însoțindu-și actele de un râs demonic: "Reședința ardea ca o torță. Zidul crenelat al fortăreței se prăbușise-n șanțul de apărare. Casieria, Capela și Catargul- calendar, fiind mai ușoare, fuseseră azvârlite claie peste grămadă (...), o jerbă de pământ urcă spre cer la vreo sută de metri mai încolo, urmată peste-o clipă de-o explozie violentă care-i azvârli din nou la pământ"367. Iată cum răsturnarea anunțată în titlu capătă o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
două domenii: pe de o parte, "instrument de tortură", o instanță de secunditate care ne conduce prin indexicalitate către nivelul meta-metaformei al luptei; pe de altă parte, "par lung", obiect întrebuințat în domeniul agricol, în construcții rudimentare, pentru a clădi clăile de fan sau de grâu; * spațiul istorico-cultural (românesc). Instanță de secunditate implică un mediu interpretativ specific unei comunități de interpretanți care activează memoria semantica 9 (cunoștințe generale despre lume). În cazul de față, țeapă activează o regiune istorico-culturală, specific românească
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
dicționar academic (MDA 2003), cele două cuvinte apar cu următorul înțeles: A. zahărel (Reg.; la pl.) dulciuri, bomboane, zaharicale; B. țeapă (cf. alb. thep "vârf ascuțit de stâncă") par lung, având diferite întrebuințări (în construcții rudimentare, pentru a se clădi clăile de fan sau de grâu, ca armă de luptă etc.); (Spc) bucată de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, folosită ca instrument de tortură. b) planul logico-semiotic. Noțiunea/ conceptul/ semnificatul (B) este reprezentat semiotic prin idiomurile (nivelul meta-metaformelor
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Tănase a reușit, ba încă a crescut un flăcău voinic, care la timpul său a făcut chiar stagiul militar. Părinții i s-au prăpădit, dar lui Costică Tănase nici nu i-a păsat. Dormea pe unde apuca și el, prin clăi cu fân prin podurile șurilor la oamenii gospodari, sau chiar prin colibele de prin viile de pe dealuri. Devenise un tip atât de rezistent că frigul, zăpada sau gerul cel mai cumplit nu avea efect asupra lui. Pe timpurile acelea, eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Verlag, Frankfurt am Main, 1989, pp. 47-48. 16 Ibidem, p. 63. Există o apropiere între această analogie și cea pe care o întâlnim în Caietul albastru: „Să ne imaginăm că trebuie să aranjăm cărțile unei biblioteci. Atunci când începem, cărțile zac claie peste grămadă pe podea. [Ă] Unele dintre cele mai mari realizări în filozofie pot fi comparate doar cu a lua de pe jos unele cărți, ce păreau să țină unele de altele, și de a le așeza pe rafturi diferite; în ceea ce privește
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupră-și, meditativul își vorbește singur împresurat de Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce; tezele existențialiștilor par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile mușcate, scârțâind / portița pe unde ieșiți voi / excitate: din / infern" (Uitați în interiorul piramidei). Privirea spre cosmic dezamăgește: "Toate formele de viață nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înălțați spre cer”, un chip ce amintește de masca lui Gorgo? Un chip care, atunci când se privește într-o fântână, o umple de groază. În apele vălurite ale fântânii îmi văd reflectată imaginea, care pe mine însămi mă-nspăimântă! Cu o claie de păr zbârlit sprâncenele mânjite cu negreală, așa e imaginea lui Sakagami răsfrântă de-a apelor oglindă, pe valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu zîmbetul celui deznădăjduit) Ilie: Adevărul... Mina, e că mi-e dor de pămînt, de apă, de frig, de durere, de iarbă... de ceva adevărat... Mi-e dor să tai lemne, butuci mari de lemne, să car iarbă în spate, clăi întregi de iarbă... să cosesc... Mina: Mai știi să cosești? Ilie: (din nou entuziasmat) Sigur că știu. Asta nu se uită. (se ridică și vrea să mimeze) Mina: (strigînd) Nu, Ilie, te rog, nu fă asta! Ilie: (înțelege) Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alunge foamea din țară, / Pe păgâni de pe hotară, / Grâu mărunt, / Arnăut / ... Și, mări, îl secerară / Zi de vară / Până-n sară, / Răsturnând un corn de țeară. / Iar după ce a înserat, / Înapoi când s-a uitat, / Au stat snopii / Ca și drobii, / Clăile / Ca stelele. Mânați, băieței! / Hăi, hăi! / Apoi carele-ncărcară / Și pe toate le cărară / Și jirezi mari că durară / În capul pământului, / În sterița vântului / La herghelie-a plecat, / Și-a ales 15 iepe / Tot sirepe, / Câte de zece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
date. Astfel, în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire și poetul deapănă întâmplarea. "E ger, noaptea e sticloasă/ și salcâmii de pe coastă, clăile de fân toate pătulele și/ Magaziile vergeluțe, sunt ca limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul devine strălucitor" (" La strigat"). Locul de taifas este "patul" din fața porții, dumineca când afli ce au făcut lupii, ce a visat Gaga Rita
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
joc secund", apropiat de idee: mai pur. Prin ermetism trebuie să înțelegem instruirea în semne, cu care să cunoaștem "frumosul" și "adevărurile esențiale". Unii termeni matematici devin metafore (Grup), eul liric fiind interesat de "gestul închis", care să rezume "atâtea clăile de fire stângi", curbele configurative ale spațiului. Astfel, poezia ajunge la cunoaștere de sine, "aproape de punctul de a nu se exprima decât pe sine". TEME POETICE : 1. Renunțarea la contemplația abstractă a naturii în favoarea trăirii profunde a vieții în conștiință
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fântâna Horgăi; substantiv + adjectiv - Balta Lungă, Calea Bătrână, Fata Moartă, Piscul Scurt, Valea Rea; substantiv + prepoziție + substantiv - Cărarea de la Hotar, Drumul de Plai, Drumul la Stâncă, Fântâna la Baltă, Poiana la Ulmi; prepoziție + substantiv nearticulat - În Corhană, În Tochile, La Clăi, Pe Imaș, Pe Toloacă; prepoziție + substantiv + substantiv - În Fundul Gropii, În Spatele Grădinilor, Pe la Beraru, Pe Valea Morii, Pe Bâtca Slatinii; prepoziție + substantiv + adjectiv - La Biserica Veche, La Moara Veche, La Momâia Mare, Pe Podul Mare, Pe Valea Rea ; substantiv + prepoziție + prepoziție
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a atins deja proporții de masă, catastrofele se produc în lanț, ceea ce a dus la sistarea transporturilor aeriene și rutiere. Frica reușise să învingă simțul proprietății. Complementară acestei stări, viața orbilor internați, și-așa sufocantă, devine o osândă infernală. Conviețuiesc claie peste grămadă, drept care n-au cum să nu cedeze instinctelor și animalității (acuplarea spontană și încăierarea pentru spațiu); în plus, coridoarele se transformă într-o hazna fetidă, într-un oribil covor continuu de excremente călcate de mii de ori în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o poetă ce-și excedează destinul deja obosit și în special fibra tragică: "Se coace în mine cerul de mâine/ ca o obosită și prea rotundă tinerețe./ Ține-mi aprinsă o lumânare/ printre gânduri,/ ascultă-le numai cum/ se-ghiontesc claie peste grămadă,/ total schimbându-mi/ și marea în mamă/ și mama în mare./ Mi-au întors oglinzile spatele/ și-am lăsat și eu gloaba cea fostă/ la capătul drumului,/ iubirea timpului copleșindu-mă/ peste mine adunată,/ mă face hoit să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uscat în picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile tulpinilor înalte s-au apropiat ca la taifas Seară de seară am transformat pajiștile noastre în mări blestemate Care flăcări poartă Dumnezeirea - cînd ard clăi ori smocuri ori fire însingurate? Vîntul mi-a ștampilat geamul cu o frunză din }arskoe Selo apoi grăbit prelua mesajul Castele, mănăstiri, catedrale, moschei se surpau unele pe altele foșnind amenințător ca-ntr-un război în care urma trecerii prin
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
informații și nici nu discută între ei”. Cu câteva zile înaintea acestei „note informative”, șeful postului Valea Rea fusese și în comuna Ferești pe care o avea în subordine. Acolo constatase că „...locuitorul Neculai Cârchia are în curtea sa o claie de grâu netreierată, cam de un vagon, pe care’l mănâncă șoarecii și vrăbiile. Același locuitor mai posedă și circa 5.000 kg. porumb pe care’l transportă clandestin și’l vinde la preț de speculă. Măsuri luate: i-am
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe drumuri nu prea bune din care, după ce erau spălate de ploi, ieșeau pietrele din pământ ca spinările balaurilor. Acasă fânul era așezat În podul grajdului sau În celnă, iar ce nu Încăpea aici se făcea clăi afară. După numărul clăilor se aprecia bunăstarea gospodarului. După ce fânul era dus acasă și pus la adăpost, când nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În fața grajdului, iar această muncă nu se putea face decât cu ajutorul vecinilor. Aceștia nu trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și le clădeau În clăi, iar alții mai voinici duceau sacii În pod după ce grâul era separat de pleavă. Într-o zi și jumătate era terminat totul și batoza era dusă la alt gospodar. Mai greu era În anii luminoși ai socialismului. Atunci totul trebuia
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care se ținea de obicei Într-o șură, unde veneau ceterașul și dobașul. Și jocul ținea până a doua zi În zori. Acum flăcăii trăiau fiori ținând strâns mijlocul fetelor și simțindu-le sânii dați În pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai mare. I s-a adăugat o parte finală, stil orație, făcînd ca Dealul Mohului să capete elemente de cîntec de seceriș: Stăpîne, stăpîne Nu te prea-ntrista Că holdele-s rari, Da la spic îs mari. Dumnezeu a da Claia, găleata. Snopu felderea... Segmentul este destul de confuz dacă ar fi să-l raportăm la momentul calendaristic al muncilor agricole: grîul încă n-a crescut, seceratul n-a fost efectuat. Pe de altă parte, orația devansează mai totdeauna ordinea operațiilor în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
face nimic și poarta cea mare s-a deschis prin forța mulțimii, năvălind spre noi tot felul de rude și prieteni, încât ofițerii, zâmbind, au făcut semn gradaților să se retragă. Stăteam jos, pe asfalt, într-un costum uzat, cu claia de păr și cu cravata la gât strâmbă, crăcănat, udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și mine, într-un costum gri, bea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rămăseseră acolo unde ni s-a spus să le lăsăm și cu chiu cu vai ne-am încolonat. Nu știu cum se nimerise, dar în spatele meu era băiatul acela de la care am învățat să mușc direct din găină. Avea pe cap o claie de păr șaten și aspru, cu un vârtej în mijlocul frunții, pe care se distingeau două dungi groase ca niște șanțuri. Am ajuns în fața ghișeului și am primit hrana rece: două cutii de conserve de carne fără etichetă, de metal alb
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]