714 matches
-
pus speranțele cele mai mari, să nu crezi că, eliminând un om, Îți poți câștiga libertatea. Trebuie să Îndrăznești să scuturi povara tradițiilor seculare”. Păstrați o copie, traduceți-o pentru Henri Rochefort, L’Intransigeant este singurul ziar care-mi mai clamează nevinovăția, celelalte mă tratează de asasin. Toată lumea-mi dorește moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată când avea slăbiciunea de a se plânge, se răscumpără imediat printr-un râs fals nepăsător și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lui. Și, cu aceasta basta! Dar Dumnezeu, El, cum este? L-ai văzut, vreodată? se încăpățânează Dănuț. Ho, băi, ești surd? Întreci măsurile! Discuția tocmai s-a terminat! țâșnește Fratele. Te rog, Îngere, ca o concesie de final! Te rog! clamează cel dintâi. Doar ca o ultimă concesie, pentru un viitor soldat al Domnului: Dumnezeu..., în esență, este mai mult Tată, decât Mamă. Mai presus Abba, decât Imma. Și... nu este supărat pe nimeni. Poate doar trist, într-un anume fel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Basarabiei, „un jalon însemnat în istoria poporului moldovenesc, a tuturor cetățenilor din Basarabia”. Prin măsurile adoptate la 2 august și 4 noiembrie 1940, „reunirea ca atare a poporului moldovenesc și formarea republicii unionale a încheiat procesul autodeterminării național-statale a moldovenilor”, clamat, adăugăm noi, de Internaționala a III-a Comunistă în anii '20. Este reluată maniera în care s-ar fi „rezolvat” acum „epopeea basarabeană”, contrar voinței naționale exprimată în 1918. „Trăsătura distinctivă pe care evenimentele din anul 1940 se deosebesc de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte!!! Și aceasta, fiindcă e Impas general, criză, criză de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de noapte, iar interjecțiile care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lor nu mai e decât / limbajul lui Dumnezeu. Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a îngerilor, așadar, spațiul demnității, ceea ce-l determină pe poet să clameze: Să nu te târăști când scrii!... Un sacerdot al poeziei -Horia Zilieru: Astralia Ieșeanul muscelean Horia Zilieru este unul dintre poeții contemporani mari, însă nu suficient de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, firește, să-și clameze nemulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care-l preia pe cel al volumului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dezvăluiri de atunci. Din Iași prof. A.D. mă felicită pentru recenzia „Cale și drum” apărută în „Academia bârlădeană”, fiind un al treilea semnal de acest fel după I.N.Oprea și Vasile Fetescu. Noul guvern se pregătește pentru investire, în timp ce opoziția clamează în cor o dârză și vinovată împotrivire. Unde se va ajunge? Sper că, până la urmă, totul se va limpezi și noul guvern va fi lăsat să lucreze efectiv și responsabil față de imensele cantități de zăpadă căzută în toată țara, mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a fost generat de angajamentul respectivelor organizații civice în elaborarea unor programe generale care dublau programele partidelor. S-a născut un fel de concurență sinucigașă care avea în subtextul ei și o corigență morală, culmea chiar în acele medii care clamau primordialitatea eticului în actul politic. Problema morală era că intelectualitatea angajată s-a comportat ca și cum ar fi fost un partid, arogându-și o superioritate fără temei, aceea a neutralității partinice. De aceea, în ce mă privește, în momentul în care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sociologii pot, sprijinindu-se pe anchete, să destrame mitul melanjului social, foarte adesea pus în dificultate de segregarea școlară. În schimb, în administrație și în sfera politică, este foarte greu să te opui acestei exigențe de melanj social atît de clamate în toate inițiativele din domeniul serviciului public. În aceste întîlniri unde se negociază conflictele de competențe, primarii, comanditarii și prefectura avansează argumente care se enunță în acești termeni, deveniți legitimi și consensuali: promovarea melanjului și lupta împotriva ghetourilor. Altfel spus
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug. Vinea). La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istrati: „Între frumusețile artistice și liberarea omului (articol scris pentru La révue des autodidactes, care trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de uleiul de plajă, lungit la soare, identic cu toate celelalte? A fost atunci când fata cea brunetă - pe atunci era brunetă - se ridică, Își scutură nisipul de pe coapse, de pe șolduri și de pe umeri, și se Întoarse să pună În geantă clama de plastic roșu cu care Își ținuse părul ridicat. Părul i se revărsă pe spate - Îl avea lung, ciufulit și dezordonat, de parcă Își pierduse pieptenele. Antonio Îl driblá pe Salvatore și rămase interzis. Fata era o apariție. Pierdu mingea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa și atleții sud‑americani al căror avion se prăbușise În Anzi. Și, de bună seamă, nihiliștii noștri, care clamează că totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e perfect logic. „Dar lucrul cel mai greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința, iar specia umană, în lupta ei pentru supraviețuire, va clama revenirea la lumea părinților noștri - în care oameni, mașini și Natură încă mai viețuiau într-o perfectă armonie -, poate că trenul va deveni un fel de simbol al posibilității de a pune de acord Omenirea cu pământul și cu progresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
implicit crea tensiuni suplimentare. Formula ce explică acest act arbitrar era: „a restrânge sfera de influență a cercurilor religioase, prin simplificarea organizării și unificării cultului”4. Era o formă originală de „respect al libertății religioase”, principiu Înscris În Constituție și clamat În toate documentele Partidului Comunist. De altfel, astfel de comasări au loc În epocă și la alte culte, cea mai traumatică fiind suprimarea cultului greco-catolic și unirea lui forțată cu cel ortodox. Unul dintre aspectele cele mai pregnante ale „noii
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
bazate pe iraționalitatea acesteia. Toți vor să trateze masele ca și cum ar fi lipsite de rațiune, dar nimeni nu vrea s-o admită, întrucît maselor li s-a spus deja contrariul. Dealtminteri, psihologia și politica sînt în mod radical separate. Se clamează pe toate vocile că prima are o prea puțină importanță pentru cea de-a doua. Să punem lucrurile la locul lor, totuși. Este o politică pentru care psihologia nu există, la fel cum e o psihologie pentru care politica nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
torționarii, tocmai pentru că vedeau în schingiuirea la care erau supuși o formă de umilire a virilității. După încheierea anchetei, apoi a procesului, și la multă vreme după evenimente (la ceasul mărturiei), câteva foste victime nu s-au sfiit să-și clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul”; sau „pe monștrii ăștia i-aș împușca
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a fost aceea de a acuza prin exact acuzațiile care îi erau aduse. Iliescu a clamat mereu programul democratic al FSN - într-adevăr, acesta era democratic, numai că Iliescu a aplicat prea puțin din schimbările susținute în platforma-program; de la teorie la practică erau destule inconveniente pentru regimul proaspăt instalat după căderea lui Ceaușescu, cea mai importantă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
destul de repede marginalizat și pus în umbră. În clădirea Comitetului Central, diferite grupuri propun soluții pentru succesiunea lui Ceaușescu, improvizându-se mai multe guverne susținute de apparatciki (Constantin Dăscălescu, Ilie Verdeț) sau de revoluționari; mulțimea începe să-și radicalizeze atitudinea, clamând anticomunismul și renunțând la anticeaușism, ceea ce-i îngrijorează pe complotiști - drept urmare, grupul Iliescu se infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este filmat, iar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]