2,106 matches
-
Strofe > Delicatete > JAZZ Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... cântau într-o inerție accelerată, un vers învățat într-o dimineață... rememorând zile, nopți, o viață. http://www.youtube.com/watch?v=Cg0cmhjdiLs sursa foto: internet Referință Bibliografică: Jazz / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
meu te vrea mereu vie. Să nu mori niciodată înaintea altora! Triștii trandafiri portocalii Stau în mlaștina singurătății și așteaptă deschiderea porții. Să intre în curtea florilor zâna fericirii și-a iubirilor. Vor s-audă pianul pașilor, să audă sunetul clapelor. Triștii trandafiri portocalii stau în mlaștina singurătății. Nimic Tu faci pași mărunți, căci crezi că ești mărunt și nu ajungi unde vrei nici la vremea părului cărunt. Tu te zbați să trăiești, căci crezi că ești viu și nu ajungi
TRIŞTII TRANDAFIRI PORTOCALII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360965_a_362294]
-
Poeme > Meditatie > VIAȚA ÎNTRE ALB ȘI NEGRU Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe scena vieții dulci-amare, culorile sunt doar imaginare, decorul este alb și negru, așezat în perfect echilibru, aidoma clapelor albe și negre de pian, cu tonuri între sacru și profan. Prin raze de lumină și întuneric, între un timp real și unul himeric, viața joacă șah pe tabla cu pătrate, jumătate albe, restul întunecate, jumătate albe, ca zăpada pură
VIAȚA ÎNTRE ALB ȘI NEGRU de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364162_a_365491]
-
nemișcat în vântul amintirilor calde umbre mă învelesc îmi învelesc pieptul în strigătul lui dureros spre buzele fragede ale sugarilor anotimpurilor neuitate de carnea mamei mi-e dor Doamne mi-e dor nesfârșit și crâmpeiul de vorbe așternute sunt precum clapele pianului bătrân căutând armonia mișcării arcușului pe trupul viorii și al violoncelului gândurilor într-o simfonie a prezentului scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul Cântecului Tău veșnic
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
Vals în întuneric”, patru ani în șir, șlefuind fiecare vers, voindu-se cântecul său de lebădă. Într-un fel cartea va fi „Cronica unei morți anunțate”, un vals trist al iubirii pierdute, un vals de Chopin înlocuind ftizia jucată pe clape cu „sfârâmarea organelor”, pregătind, resemnat, ultimul vals japonez, în care „la întoarceri/ sub evantaie/ sabia taie”. Îi va invita deseori pe cei trei ultimi prieteni întru Poezie sub unicul vișin(care refuza să devină...livadă!) la cinele sale...lirice, în
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
nici egal, nici rotund Pianul totuși e în formă de soare. Iubirea și viața sunt promise-n amurg Unei clipe rătăcite-n pustiu Când stelele renasc și se scurg Pe-un portativ gri-alb-argintiu. Muzica se-aude surdo-mut Notele dansează pe clape Beethoven plânge tăcut Chemându-și iubita aproape. Ea îi este aproape și totuși Așa depărtare se țese Simfonia a 10-a din lotuși Precede Oda Bucuriei alese. Surdomută le este iubirea Surdomuți sunt amândoi, trecători... Pianul le cânta din trecut
PIANUL SURDO-MUT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367847_a_369176]
-
poante, într-un spectacol de balet. A jucat chiar si la Teatrul de Stat din Pitești, apoi la Curtea de Argeș. Legase o prietenie cu fiul profesoarei sale care cânta la pian și împreună cu el a fost fermecată de universul sonor al clapelor. Era timidă, frumoasă, cu temperament firav, sensibil, înstelat de iubirea pentru spectacolul scenei spre care s-a îndreptat, sub auspiciile unei neîncrederi descurajatoare din partea părinților. Dar a reușit din prima la admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
CUARȚ 2013" Autor: Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii O orgă într-o pădure O antologie de poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
ce a fost. Forța interioară, vigoarea creatoare a scriitoarei, se împletesc și cu slăbiciunile unora dintre personaje, cititorul având parte de o tonalitate de echilibru psihic, tonic în cele din urmă. Și asta, întrucât viziunea scriitoarei este profund umanistă, iar clapele computerului ei țes o scriere particulară, originală și cu un specific unic. Impresionează discret și temeinic fundalul cărții, revenit nu o dată în mod implicit, canavaua acestei scrieri fiind de istorie, cu trăiri și sentimente strict personale și împrejurări generatoare de
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
aud în zumzetul scăzut de voci, una din Nocturnele lui Chopin, și sunetele (vorba lui Arghezi) „au umplut clădirea toată./ Sertarele, cutiile, covoarele./ Ca o lavandă sonoră”... Degetele distinsei doamne se odihnesc ușor, dar eu mi le imaginez lunecând pe clape, îmbălsămând văzduhul și înobilând locul, prin însăși forța lor de suflet, dominând prin curățenie și eteritate. -Țvica, vreau să-l cunoști pe domnul Roni! M-a luat de mână, până la soțul ei. Puțin, am fost surprins, dar m-am recules
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ea-și frânge necunoscutul din simțuri, dăruie inimii memorie ascunsă, prinde durerea în copci de calendar și lasă cuvintele să-și depene ghemul. El apasă pe clapele așteptării cu răsuflarea tăiată până ce atingerea se va întâmpla, până ce viața se va împlini. Arcușul sufletului cântă oda bucuriei Dumnezeu ascultând-o. Referință Bibliografică: Oda bucuriei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30 iunie
ODA BUCURIEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367754_a_369083]
-
amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Referință Bibliografică: Aceeași zi, același mâine / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Referință Bibliografică: Aceeași zi, același mâine / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
că n-am timp? mi-a răspuns vânzătorul. Tocmai mi-au adus mezeluri proaspete și trebuie să le cântăresc. Ia-ți singur și ai să-mi plătești mâine. Doar n-ai să te muți de aici numai ca să-mi tragi clapa... - O.K., am mormăit și am plecat cu iaurtul care nu-mi trebuia. Chiar alături de băcănie este o sursală a băncii. Aici n-o să spună că n-au bani, m-am gândit. Și m-am repezit la casier. - La coadă
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
tuturor, fără griji sau dureri. În înaltul cerului, fără de geografie, copilăria blândă este la ea acasă ... Singura durere, aceea care mi-a tăiat respirația, durerea dincolo de care nu există lacrimi, frumusețea stiletului înfipt in inimă si subconștientul brusc activat de clapele pianului au rămas de neexplicat încă, fiindcă numai din vis, așa cum apare Hamlet din ceață, mai puteam spera să mă trezesc, să revin curat la realitatea cotidiană. Și totuși, nu visam, oricât de expresiv doreau ochii mei întoarcerea pe scaunul
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică de zâna de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua și tănăra învățătoare Cornelia Șandru. Parcă aduceau cu clapele pianului din sala de festivități de la etaj, atinse de aripe de îngeri păzitori și pricepuți, pentru a încheia solemn cine știe ce interludiu simfonic ce răscolea cu alămuri liniștea munților din preajmă. Era ca și cum câini năbădăioși - cu a căror poziție ne asemuiam
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării Pe plaja inimii presărată-n petale de maci. Se zbat muguri în fașă, scrâșnesc pe ram Pe clape cântă primăvara dezmorțită Speranța, cu aripa-i lovește în geam, În raze de soare flămânde învelită. Nostalgic valsează azi primăvara Cochetând În dulci mireseme de copaci Lumini de stele pictează imagini confuze seara În pântece mustesc cu tine vise stângaci
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
Cum sunt eu, chipul și asemănarea Ta; Ruină-n neagră zodie stelară Și-am fost ales de cea mai tristă stea. A câta risipire Pescărușii doar, pătează bolta moartă; Ciocurile sorb apusul greu din apă. Noaptea traversează sonuri moi pe clape, La geam, Isus Hristos cu degetul îmi bate. Târziu, se-adună zorii în straie de hermină, Din coasta răstignită a răsărit lumină. Un madrigal plutea în taina de departe, Precum piciorul sfânt, care venea pe ape. Va fi din nou o
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
TESTAMENT... Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1167 din 12 martie 2014 Toate Articolele Autorului VISUL... mi-am presărat urmele copilăriei cu roiuri întregi de povești vesele, triste, rebele și romantice... Da, mai simt, încă, atingerea delicată a clapelor care înmiresmau camera cu tonuri de minor și major, acorduri romantice născute la ceas de seară. Da, trăiam, pe atunci, în constelații diamantate cu ploi calde de vară și fulgi pufoși. Scările bibliotecii erau niște simple ancore către Olimp, portative
TESTAMENT... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350308_a_351637]
-
tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea cu cerdac urmând dricul fără podoabe cu cai Se trecuse măicuța; o petreceau Doi copii - Cireșul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sigură că, numai studii muzicale, de o intensitate care începe să înlocuiască trăiri necesare omului din viața de zi cu zi, nu sunt un lucru bun. Muzica este modul cel mai universal uman de a comunica. Cei care văd numai clapele unui pian nu vor avea trăiri, destul de semnificative, (pozitive sau negative), care să inspire interpretări muzicale profunde. Dacina DAN: Ești apreciată pentru tehnica impecabilă. Mișcarea mâinilor este atât de grațioasă, încât e ea însăși un spectacol. Cum poți stabili echilibrul
INTERVIU PIANISTA MAIRA LILIESTEDT de DACINA DAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350282_a_351611]
-
luăm în partea a doua?,” „ai de gând să eziți la revenirea melodiei acesteia?,” etc. Toate aceste experiențe muzicale, au farmecul lor și semnificația lor anume. Nu există un mod „perfect” de a exprima trăirile, visurile și sentimentele omenești pe clapele unui pian. Dar, pentru mine, această „imperfecțiune” este una din minunatele calități ale muzicii: reușește, cu cea mai mare „perfecțiune”, să exprime faptul că noi, oamenii, cu toate sentimentele și țelurile noastre, suntem „imperfecți”! Dacina DAN: „O femeie trebuie să
INTERVIU PIANISTA MAIRA LILIESTEDT de DACINA DAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350282_a_351611]
-
sufragerie ocupa jumătate din cameră. A trebuit să rearanjeze tot apartamentul, înghesuind o parte mobilier în celelalte camere. Când au terminat s-au pus amândoi să cânte la pian, deși nu știau o iotă cum se cântă. Zdrăngăneau cu veselie clapele până au venit vecinii să le spună să facă liniște. Toată vara tataia a stat cu noi în București, căutând profesor să ne învețe să cântăm. S-a oprit la un tânăr de 27 de ani, care a acceptat să
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
Sufletu-mi printre note zăcea, De amintiri ce-l tulburau fugea Vrând să-șî audă pentru prima dată, Liniștea. Ecouri vagi îmi pătrundeau Din trecut ,cu sfială, Încurajată de muzica divină Mă unesc fără să vreau,cu ea. Pe sunet de clape calc imagini trecute Și intonăm impreună repertoriu de viață În ton de durere. Auzindu-l ploaia, Ar vrea să mi-l spele! Răpită sunt în taină De calmul ce se-așează În gamă,incep a citi Viața dintr-o partitură
TONUL FACE MUZICA ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348611_a_349940]