1,904 matches
-
prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit "Ordinul Italian de Merit" ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare "La Ronda", prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.
Vincenzo Cardarelli () [Corola-website/Science/317244_a_318573]
-
Alții, folosind figuri mai mici au ales pictura istorică, cum ar fi [[Salvator Rosa]], care picta în maniera lui [[Claude Lorrain]], artist baroc târziu cu elemente romantice în picturi Romantismul a apărut prima dată în literatura germană concomitent cu apariția clasicismului și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă. Una din caracteristicile romantismului este faptul că se împotrivește clasicismului. Tema centrală a romantismului este
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
literatura germană concomitent cu apariția clasicismului și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă. Una din caracteristicile romantismului este faptul că se împotrivește clasicismului. Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate, individul și autoexprimarea sunt promovate în prim-plan. La romantici, personajele aparțin tuturor categoriilor sociale, nu există tipuri umane, ci individualități. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
secolului al XIX-lea. Țarul Nicolae I al Rusiei a donat clopotele catedralei. Biserica are plan în formă de cruce, remarcându-se prin claritate, simplitate și simț al proporțiilor. Arhitectul său, Avram I. Melnikov (1784-1854), a construit catedrala în stilul clasicismului târziu. Biserica are o cupolă înaltă de 50 m, care este susținută de pilaștri corintici. Spațiul interior este iluminat prin multe ferestre. Slujba de sfințire a catedralei a fost oficiată în limbile bulgară și română, apoi în limba slavonă. Interiorul
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este considerată o
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
care-l separă decît prin acelea care-l integrează în problematică și în obesesiile acesteia. Sculptor cu o foarte bună priză la materie și cu un la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
(25 august 1744, Mohrungen - 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german, cunoscut mai ales pentru influența exercitată de scrierile sale asupra unor reprezentanți ai clasicismului german ca Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich von Schiller și asupra dezvoltării romantismului. Teoretician al mișcării "Sturm und Drang", a fost considerat de filologul Fritz Martini cel mai de seamă ""animator din istoria mișcărilor de idei germane"". Herder s-
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
o culegere de articole programatice cu titlul "Von deutscher Art und Kunst" ("Despre stilul și arta germană"), care cuprinde și importantul eseu al lui Goethe intitulat "Von deutscher Baukunst" ("Despre arhitectura germană"), semnificative pentru îndepărtarea curentului "Sturm und Drang" de clasicismul de proveniență franceză și orientarea noii literaturi germane în spiritul epopeelor germane medievale și al creației poetice populare. Herder dezvoltă ideea de "Volksgeist" ("spirit al poporului") ca identitate culturală, care se exprimă în limba și literatura unei națiuni. Reprezentativă pentru
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
abbasizi drept opere clasice. Spiritul pios al noului regim abbasid, influențele culturale și religioase străine, mai ales persane, și obiceiul califilor de a cultiva poeți de curte, de la care așteptau imnuri de laudă au determinat abaterea de la căile bătute ale clasicismului și apariția unor noi forme de expresie poetică. Totuși, poezia s-a dovedit a fi cea mai conservatoare dintre artele arabe. Secole de-a rândul, poezia nu a încetat să exprime spiritul deșertului. Chiar versificatori moderni de la Cairo, Damasc și
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente ("sampling", "loops", "beats
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
secolele al XII-lea-al XV-lea; celebrarea puterii monarhiei franceze, a unui „spațiu privilegiat” (A. Chastel) și reprezentarea sacrului au făcut parte din temele predilecte ale unei arte, în principal, comandate de puterea politică sau religioasă. Renașterea și dezvoltarea clasicismului în secolul al XVII-lea și, apoi, a neoclasicismului în secolul al XVIII-lea sunt atât expresia unei căutări a ordinii, cât și a aparatului de influențe antice și italiene; tot în epoca modernă apar figuri individuale de artiști, cum
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cât și anexele sale, grădina cu statui, parcul, pădurea, pajiștea și lacul au fost create pe un loc unde înainte nu existase nimic din ceea ce astăzi constituie elemente aparte ale unuia din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Clasicismul atinge apogeul în secolul al XVII-lea și este arta academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ceva vetust, ci, așa cum o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante curente artistice ale secolului XIX sunt: Acest curent artistic evoluează, cu precădere, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca o extensie a clasicismului, fiind numit și "clasicism târziu". Folosind aceleași surse de inspirație (antichitatea și Renașterea), are ca punct de interes personalitățile istorice, care să evoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
o merita, ca o întreagă perioadă artistică marcantă. Cele mai importante curente artistice ale secolului XIX sunt: Acest curent artistic evoluează, cu precădere, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca o extensie a clasicismului, fiind numit și "clasicism târziu". Folosind aceleași surse de inspirație (antichitatea și Renașterea), are ca punct de interes personalitățile istorice, care să evoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
dezvăluie transformările apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în România. Astfel în arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor pentru a le da o înfățișare cât mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru Orăscu și alții. Sculptura aduce elemente
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
ritm rapid fără a mai urma evoluția normală. V. Florea, în lucrarea „Arta românească modernă”, afirmă în legătură cu acest fenomen: Chiar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea neoclasicismul, este prezent punându-și amprenta în edificii religioase, care adaptează elemente decorative specifice clasicismului pe structuri de tip bizantin. Aceste influențe, se observă și în cadrul arhitecturii, caselor boierești. După anul 1830, construcția de edificii mari se accentuează, dar din lipsă de specialiști se apelează la arhitecți străini. Clădirea Universității București, a fost construită în
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
compoziției „Lăutul”, Luchian marchează o nouă etapă în pictura românească. A pictat și autoportrete dar cel mai celebru este cel intitulat „Un zugrav”, acesta impresionând prin patetismul său. În perioada interbelică, arta românească cunoaște schimbări majore. Chiar dacă ecourile cubismului și clasicismului modern stârnesc controverse, acestea sunt benefice. Pictura românească interbelică are trei izvoare de plecare: lirismul grigorescian, ecourile curentelor noi în arta Europeană și interpretarea modernă a tradiției populare și culte. Acestea se întrepătrund adesea dând naștere la elemente artistice moderne
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
comandat de cardinalul Scipione Borghese; the rear portion overlooks the Piazza Montecavallo and Palazzo del Quirinale. Masiva frescă este încadrată "in quadri riportati" și îl reprezintă pe "Apollo în carul său precedat de Aurora aducând lumină lumii". Lucrarea prezintă un clasicism redus, copiind posturi de pe sarcofage romane, mult mai simplă și modestă decât "Triumful lui Bacchus și al Ariadnei" de Caracci din Farnese. Reni s-a aliat în această pictură mai mult cu sumbra școală Cavaliere d'Arpino, Lanfranco, și Albani
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este "" de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
a venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem asta, dar a fost foarte simplu să aflu toate informațiile despre pictorul favorit al adolescenței mele, dramaticul autor de compoziții de un colorit magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Badoiu Raluca Jean Chapelain, s-a născut pe data de 4 decembrie 1595 a fost poet și critic literar francez, unul dintre principalii teoreticieni ai clasicismului. A fost unul dintre fondatorii Academiei Franceze. A fost ideologul clasicismul ideologului francez. Printre cele mai importante opere ale sale se numără ,,Viața lui Guzman d'Alfarache", în 1623 scrisoarea sau discursul lui Chapelain către Favereau privind opinia sa asupra
Personalitatea zilei: Jean Chapelain by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80622_a_81947]