608 matches
-
de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se miră că mașina aceea hodorogită se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se întreba uimit. ,,Aceasta este deci viața adevărată, activitățile productive în care voi pătrunde? Pe ele se bazează întreaga societate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sînt semne iconice; * indicele întreține o relație fizică (de contiguitate) cu obiectul. Este cazul giruetei care indică direcția vîntului, al fumului ce relevă existența focului, al febrei indice al bolii. Tot ceea ce atrage atenția este un indice: un strigăt, un claxon etc. Peirce consideră că un indice s-ar traduce prin injoncțiunea: "Privește acolo!" (rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeții ca indicator de orientare spațială). Un indice autentic nu are drept obiect decît un existent aparținînd categoriei secundității, singura
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
animale de companie ar trebui obligați să curețe murdăriile lăsate în urmă de patrupede, așa cum se întâmplă în țările civilizate. S-ar evita, astfel, călcarea și înșirarea lor de către pietoni. Plăcerea unei plimbări în Copou îmi este diminuată și de claxoanele automobilelor care circulă pe bulevard cu viteză de raliu, precum și de fumul și gazele de la țevile de eșapament, pe care acestea le răspândesc din belșug. Ajungând la rondul de la Agronomie, mă urc într un tramvai din cele lungi, moderne, silențioase
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în grupuri mici, dansează între ei, se dau cu patinele cu role: râd un pic, dar se observă unii pe alții mai degrabă decât să-și vorbească ori să glumească împreună. Râsului nepotolit al lui Dionysos îi succedă concertele de claxoane, plăcerea plimbării în mijlocul lumii în mișcare. Sărbătoarea nu mai apare ca momentul privilegiat al râsului universal, fără opreliști; abia acasă, în fața televizorului, individul hipermodern își permite să râdă. Omul care râde nu mai e un homo festivus, ci, înainte de toate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
scrisori, rapoarte etc., scrierea de copii pentru administrație, scrierea de articole de ziar etc.; nu se includ transcrierile) 4.1.3. Alte comunicări 108 I Semnalizare (comunicare printr-un anumit tip de semnal, de exemplu: semnale cu mâna, semafor, fluiere, claxon, clopote, lumini etc.) 4.2. Relații interpersonale diverse 111 I Deservire/aprovizionare (având grijă de nevoile cuiva, Îndeplinind sarcini personale pentru alții, de exemplu: servind la masă, coafând etc.) 4.3. Cantitatea de contact personal cerută de muncă 112 S
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui semafor... Când descopeream adâncimea fiecărui exercițiu propus, era un wow fantastic! Cum, semaforul are sunet? Da! Stai în fața lui, închide ochii pe trotuar fiind, preferabil și ascultă... Dacă ai ales un semafor de la Unirii, vei auzi mașini, motoare, oameni, claxoane, vuiet. Dacă ai ales un semafor de cale ferată, în câmp, vei auzi greieri, lăcuste, vânt... Toate acestea înseamnă sunetele unui semafor, și mai înseamnă și cea mai făină lecție de observare și construcție a sunetului de film. Ambianță, dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bucătărie la ora mesei, mirosul sacru al bănuțeilor dimineața devreme, cântul greierilor pe peluză, gânguritul trist al turturelelor din smochin, strigătul ascuțit al lăstunilor pe deasupra acoperișurilor, soneria telefonului, pendula din sufragerie sau clopotul bisericii bătând ora supei sau a gustărilor, claxonul de la mașina măcelarului sau a brutarului, vocea stăpânului, chiar dacă povestește neghiobii, chiar dacă spune câteodată răutăți, chiar dacă uneori mai și lovește? Animalul domestic este o ființă a obiceiurilor, într-un grad inimaginabil pentru noi. Oricare ar fi motivul, și lăsând deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nimenea. Da' de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu' de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
pe limba ta ce-ai de spus? Fiindcă noi, aici, iar Sandu poate să confirme, suntem În capitala patriei, În buricul târgului, nu În mediu rural. Mediul rural e cu moromeți. Și cu balegă. Și cu cotcodăcit. Aici e cu claxoane, cu guvern În piața victoriei și cu muzeul satului. Atât. Acolo nu se dau prezervative. Se oferă suveniruri, la intrare, da` cam scumpe. Sandu Întinde mâna și Înfige furculița Într-un mic. Îl agită prin aer. Ce vă mai place
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și al milostivirii divine. Pozăm nud în fața destinului. Unele destine sunt atât de plate încât nici Dostoievski nu ar putea scoate ceva din ele. Destinul este instrumentul care ne dă cu capul de pereții vieții. Cele mai multe destine sunt reglate de claxoanele celor din jur. E posibil ca omul să fi apărut în urma spargerii din greșeală a unor eprubete. Norocul poate fi izvorul cauzalității, dar și fratele geamăn al hazardului. În cazul destinului implacabil există și o împielițare cosmică.. Destinul este asemenea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu puteau fi măsurate direct. Singurul mod de a măsura viteza unei galaxii este cu ajutorul efectului Doppler - același principiu folosit și în cazul radarelor din dotarea poliției. Poate că ați observat că atunci când un tren trece în viteză, intensitatea sunetului claxonului se schimbă. Pe măsură ce se apropie, sunetul este foarte ascuțit, dar, după ce trece, scade dintr-odată considerabil. Acest lucru se întâmplă deoarece mișcarea trenului îndesește undele sonore aflate înaintea lui (obținându-se astfel sunete de înaltă frecvență și înaltă intensitate) și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat pe Fritz Vogel la Secția Centrală și l-a anunțat că violatorul e reținut și gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care scoate bani frumoși. Știi ce-i ăla un rol de saltea? Ochii surogatului de Cleopatra aruncau flăcări. — N-ai să vezi așa ceva la mine, gaborule. Nu la fata din fața ta. Niciodată! — Dar la Betty Short? — Poate. Am auzit un claxon, m-am dus la fereastră și am văzut o camionetă cu remorcă, plină cu Cleopatre și faraoni, parcată chiar în spatele mașinii mele. M-am întors s-o anunț pe Sheryl, dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film. Am întrebat-o: — Despre ce-i vorba în film? Fata se bâlbâi: -V-v-vă rog, domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna și am îmbrâncit-o pe bancheta din spate. Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vest. L-am claxonat de trei ori și mi-a răspuns cu semnal LADP care însemna „Polițist în urmărire“. Mașinile din trafic se dădură la o parte făcându-i loc să treacă. Nu puteam decât să semnalizez și eu cu claxonul și să mă țin scai de el. Am ieșit în viteză din centru, apoi am trecut prin Hollywood și peste Cahuenga Pass, spre Valley. Când am virat pe Ventura Boulevard, mi-a stat inima-n loc - ne aflam în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia. Pusese pe ea o rochie neagră, mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
calea și Împroșcându-i cu apă murdară; pe exterior, autobuzul era plin cu reclame la cadouri de Crăciun ce puteau fi cumpărate din vestul orașului. Watson setâ ștergătoarele de parbriz la frecvență maximă, sunetul cauciucului frecat de geam acoperind țipetele claxoanelor. Nici unul din ei nu scosese vreun cuvânt de când plecaseră de la sediu. — I-am spus ofițerului de serviciu să-i dea drumul lui Charles Reid cu un avertisment, vorbi Într-un final Logan. Watson Încuviință din cap. — Mă gândeam că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prin aerul dimineții Îi va face numai bine lui Steve. Afară, burnița era de-a dreptul reconfortantă după căldura sufocantă din sediul poliției. Rămaseră amândoi cu fețele În ploaie pe rampa care pornea din spatele clădirii și ajungea În stradă până când claxonul unei mașini Îi făcu să sară În sus. Mașina de patrulă făcu și câteva semnale cu farurile. Logan și agentul mahmur ridicară mâna În semn de scuză și o luară spre colțul clădirii. Dincolo de gardul care Împrejmuia clădirea, demonstranții deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un alt autobuz, Împroșcând mașina cu claxonul său. — Laz? — Isobel. Tăcere la celălalt capăt al telefonului. — Ea e cârtița ta, nu? Scotocește, Îți aduce ție bucățele. Te-ajută să vinzi afuristele de ziare! Acum urla. Cât o plătești? Cât valorează viața lui Jamie McCreath? — Nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
două clădiri guvernamentale cu aspect mohorât, încoronate de Podul Suspinelor, și clădirea de birouri cu multe ferestre de vizavi. Nimic despre Volvo-ul lui Charles Grady. Repetă (pentru a câta oară?ă mișcarea circulară, asemănătoare unui far. Unde, unde, unde? Un claxon foarte puternic se auzi dinspre direcția intrării în clădire. Apoi un țipăt. Bell se întoarse repede și făcu câțiva pași spre locul de unde se auziseră zgomotele. Distragere a atenției? Nu, era doar o ceartă în trafic. Apoi se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
comunist Mao Ze Dong. Lui Yang Îi plăcea să-și impresioneze pasagerul de unsprezece ani cu povești despre isprăvi din filme și trucaje de efect. Dar astăzi Yang Îl ignoră pe Jim, lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa pe claxonul puternic al Packard-ului, duelîndu-se cu toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dădu cu biciușca În el și băiatul căzu la pămînt, apoi se ridică din fața roților unui Chrysler ce venea din urmă și porni să alerge pe lîngă acesta. — Fără mamă, fără tată... Jim ura biciușca de călărie, dar Îi plăcea claxonul Packard-ului. Cel puțin, acesta acoperea zgomotul tunurilor sau urletul sirenelor care anunțau raiduri aeriene la Londra și la Varșovia. Se săturase pînă peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]