674 matches
-
CALE LUNGĂ... Înmugurești în mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
de munte Și parcă-ntreg trecutul, m-așteaptă cu alai, De inima uimită se-oprește, să-l asculte... În palma de țărână pe care o călcăm, Ce-a supt atâta sânge din acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
Îmi crești încet frământul prin clipite Ca valul tremurând, lunecător, Mă frângi sub braț și-mi pui în suflet dor Și-mi dai tăceri, ades nepotolite; Iar gândurilor nu le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
DILEMĂ În mine voit-am adânc să cobor, Dar cât e de greu, nici nu vă dați seama, Clipita ce trece-mi revendică vama, Clipita ce vine, mă doare de dor... Adâncul din mine e plin de iubiri Și-n drumul pe care de-acum îl preiau, Pe care s-o las?...Pe care s-o iau? Pe care
DILEM? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83785_a_85110]
-
DILEMĂ În mine voit-am adânc să cobor, Dar cât e de greu, nici nu vă dați seama, Clipita ce trece-mi revendică vama, Clipita ce vine, mă doare de dor... Adâncul din mine e plin de iubiri Și-n drumul pe care de-acum îl preiau, Pe care s-o las?...Pe care s-o iau? Pe care s-o șterg din priviri?... Adâncul
DILEM? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83785_a_85110]
-
LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT! Lăsați-mă să cânt! În cânt mi-e viața, Prin cânt respir și-n cânt mă definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să apară omul meu de la Vadul Țuțorei. Cum sosește, îți voi da veste într-o clipită. Știi doar că feciorul meu se mișcă ca gândul! ― Bine, jupâne. Noapte bună! - l-a cam trimis la culcare pe hangiu. ― Poftă bună și să fii fără grijă... Lotrul a înclinat capul a aprobare, dar a rămas cu trup și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu un glas ce semăna cu un sâsâit de gâscan, a trimis-o la bucătărie... Șerpoaica, însă, a mai zăbovit în fața lotrului preț de o clipită, timp în care i-a spus din priviri: „Mi-i dor de tine... Te iubesc!...” Focul din ochii lotrului i-a răspuns: „Și eu mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să plece, lotrul a ridicat ulcica cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai bun fiert cu scorțișoară? Pe o vreme ca asta...” „Vedeți ce gospodină avem? Știe ce-i trebuie voinicului la vreme de iarnă” - a lăudat-o jandarul. Arendașul nu și-a luat ochii de la hangiță, de cum a văzut-o, nici o clipită. Uitase parcă pentru ce a venit... Irinuța, toată numai zâmbet, a plecat să pregătească de mâncare și să fiarbă vinul. Petruță a intrat s-o întrebe ce are de făcut. „Adu niște vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
arestat atârnându-i de gât: închisoarea districtului Kern, 4.03.1938. — Uneori cred că dacă aflu cine e tipul ăsta și de ce-o face, atunci știu ceva atât de important, încât aș putea să-mi dau seama într-o clipită de tot ce se întâmplă în fiecare zi. Pot accepta să fiu avansat și pot să mă descurc cu toate șmecheriile, pentru că, rezolvând acel caz, mi-am dat seama de ce sunt capabili oamenii și am aflat răspunsul la marele de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu spatele la mine, pornind către bănci. Atunci eu, bucuros că l-am înduioșat cu lacrimile ce-mi veneau în ochi la poruncă, începui să râd la băieți pe-nfundate: el, nu știu de ce se-ntoarse brusc, și-ntr-un sfert de clipită mă văzu râzând și plângând, că eu, observîndu-i mișcarea, dădui drumul iarăși la lacrimi! ― M-ai exasperat! țipă el. M-ai scos din fire cu apucăturile dumitale actoricești! Plângi și râzi, și iar plângi în aceeași secundă! Eu am uitat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
strînsă Într-un clește de fier, scăpă arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om obișnuit, dar o infinitate de posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu Înțelese cum de nici unul din cei patru conducători ai rebeliunii nu mai era În viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Levine scutură din cap. — Fiecare are de purtat câte o cruce. Jonathan își dă seama c-a greșit ceva. Uite ce este, Veenie, zice ea brusc. Trebuie să fug. Vizite scurte... sunt sigură că portarul va fi aici într-o clipită și toată lumea va ajunge în bucluc. —Absolut, Star. Trebuie să fugi sau Jonathan va începe să-ți facă avansuri. Este un demon. —Chiar așa? Fata ridică din sprâncene în glumă îl sărută de rămas-bun pe Levine și o șterge lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește tu să fii chematul și-așteaptă-mă să îți deschid. Alege să-mi fii dor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
norii plutesc, Stelele cu durere în inimă se prăbușesc. În Calea Lactee, Păstorul și Fecioara se întâlnesc. Când al toamnei vânt de aur îmbrățișează roua de jad, Toate iubirile de pe pământ, oricât de multe, pălesc. Pasiunea lor se scurge-ntr-o clipită. Un vis numai le pare lor ziua fericită. Îndura-vor oare un alt drum către casă? Dacă iubirea lor mereu poate dura, Atunci de ce tânjesc noapte și zi împreună să stea? Înainte ca ultima notă să se sfârșească, împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi altereze simțul realității. Ori de câte ori mă las purtată de val, îmi revin în clipa în care le zăresc pe Nuharoo și pe celelalte concubine. Îmi spun că nu trebuie să uit că norocul meu s-ar putea sfârși într-o clipită. Încerc să mă bucur cât mai mult de această perioadă. Când se schimbă anotimpul, Majestatea Sa se mută la Yuan Ming Yuan, Marea Grădină Rotundă, și mă ia cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai și Li Lien-ying să facă lucrul acesta, iar ei s-au întors repede cu vești îngrijorătoare. Existau dovezi că gâdele fusese deja mituit. Bărbatul desemnat de Curte să-l decapiteze pe Su Shun era cunoscut sub numele de O Clipită - își îndeplinea treaba cu mare rapiditate. Habar nu aveam că era o tradiție să mituiești călăul. Pentru a obține un profit, membrii acestei meserii înspăimântătoare lucrau împreună, de la călău până la cel care ascuțea toporul. Când un condamnat era adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuia să plătească un pielar care să coasă la loc capul victimei. Dacă era plătit suficient, călăul făcea în așa fel încât capul să rămână atașat de corp printro fâșiuță de piele. Acest lucru era dificil de realizat și O Clipită era considerat foarte talentat în acest domeniu. L-am rugat pe Yung Lu să stea de vorbă cu călăul în locul meu. Aș fi vrut să aud cu urechile mele cum se pregătea să execute decapitarea lui Su Shun și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rugat pe Yung Lu să stea de vorbă cu călăul în locul meu. Aș fi vrut să aud cu urechile mele cum se pregătea să execute decapitarea lui Su Shun și mi-aș fi dorit să vorbesc eu însămi cu O Clipită, însă legea interzicea lucrul acesta. Așa că l-am observat pe călău din spatele unui paravan. — Cuvântul „a hăcui“ sau „a măcelări“ este incorect pentru a-mi descrie meseria, a început el pe un ton surprinzător de blând. Era un bărbat scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu pietre și fredonau cântece de sărbătoare. Oamenii îl scuipau pe Su Shun în timp ce trecea închis în cușcă. În clipa când a ajuns la locul execuției, fața îi era acoperită cu salivă și pielea îi era sfâșiată de pietre. O Clipită a golit o sticlă de băutură înainte de a urca pe eșafod. Cu greu îi venea să creadă că îl decapita pe Su Shun, căci în trecut primise ordine de la acesta să-i decapiteze pe alții. Cât despre Su Shun, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să se apropie de mal, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am străduit, da’ nimic. Ea tremura, dar stătea cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite, am băgat degetele În candela stinsă și cu uleiul ăla am uns-o pe ea ușurel și l-am mânjit și pe Filaftache. Era acum ori niciodată. M-am potrivit la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fără să scoată nici măcar un sunet, se repede la ghiveciul cu ficusul și-și varsă și sufletul din el. Se șterge pe buze, calm, În liniștea care se lăsase, Împăturește conștiincios batista, o pune În buzunar și hop!, Într-o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu!” Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu cumva, Doamne ferește, murise În timp ce zbura. Căci ne spusese nouă cineva (după ce văzuserăm Într-unul dintre filmele lui Ghiță cum căzuse cineva de la etaj și se făcuse zob, ne tot Întrebam, Înfiorați și cu pielea de găină, cum o fi clipita aia când ți se zobesc toate oasele, măruntaiele, creierii) să stăm liniștiți, că nimeni care cade de la Înălțime nu ajunge viu jos: În aer, de frică, Îi crapă inima și nu mai știe ce se Întâmplă cu el. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]