1,296 matches
-
iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun. Ed. Bonifaciu, București-2015, p. 9-10) Mirabilul lirism al Luceafărului s-a împletit admirabil cu cugetarea filosofului creștin, care ocolind labirintul miturilor și-a netezit calea cunoșterii cu adevărul revelat, înconjurat de tainele supreme
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
liană bătută de vânt, trei băieți, toți tunși la chelie, ca fratele lor. - Haideți, bă, odată, să facem un om de zăpadă! le strigă Ionică nerăbdător. Cei trei se apropiară cu grijă. De la ultima șotie, când Ionică le turnase apă clocotită în cizmele de gumă, erau foarte precauți în ce îl privea. Profitând de un moment de neatenție, Ionică își luă „proiectilele“ făurite în ascuns și începu să-și împroaște cu ele frații. Pe unul îl nimeri drept în frunte, iar
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
-n veci ne-o devora...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXXIII. NOAPTEA CLIPELOR, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Un râu de foc e-n al meu sânge, Ce clocotește fără glas, Ca mâine-și va lua bun rămas De la iubirea care-l frânge. În al tău sânge e tăcere... Mi-e dor de umbra unui gând Și de-o cascadă spumegând, Într-o secundă de plăcere! Se-așterne noaptea
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
orice-ar fi, n-am să mă vindec Definitiv de al tău zbor! Amorul tău dulce-acrișor Mă-nvăluie deplin în cântec. (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Un râu de foc e-n al meu sânge,Ce clocotește fără glas,Ca mâine-și va lua bun rămasDe la iubirea care-l frânge.În al tău sânge e tăcere...Mi-e dor de umbra unui gândși de-o cascadă spumegând,Într-o secundă de plăcere!Se-așterne noaptea peste
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
luminată de Luna, valuri mari, spărgându-se în depărtare, pe malul licurind de lampadare, printre lumini difuze, zărindu-ți trupul, ce-a fost al meu, cu părul negru, răsfirat de vântul nopții. Stropi din mare, se-așează, pe buzele-ți, clocotind a dorințe, privești apoi, spre farul, ce matură, pe rând, întreg orizontul, cu lumina lui, neștiind ce e dincolo de el, lăsându-mi pleoapele grele, pește chipul tău, ce l-am întristat, odată, cu plecarea mea. Te-ntrebi dac-ai să
VIS, PE SCĂRI DE GÂNDURI de COSTI POP în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381421_a_382750]
-
rătăcire imaginara, a unui vis, în care-am uitat să-ți spun, deasupra mării și-a unui far, ce matură tot orizontul, cu lumina lui și-a lampadarelor, ca niște licurici, pe promenada plimbărilor noastre, târzii și-a buzelor noastre, clocotind a dorințe... că te iubesc. Austria 31 ianuarie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Vis, pe scări de gânduri / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Coști Pop
VIS, PE SCĂRI DE GÂNDURI de COSTI POP în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381421_a_382750]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > ÎN PORTUL IUBIRII Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Marea clocotește, ca un cazan în prezența ta, gata să împrăștie, nisipul din adâncul ei atâta liniște fiind, doar când ești, de negăsit, numai eu știu, de câte ori m-am cufundat, în gânduri, ca să te găsesc, iar tu, de-atâtea ori, pe malul
ÎN PORTUL IUBIRII de COSTI POP în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381433_a_382762]
-
sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Referință Bibliografică: Când se răstoarnă marea în vene / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
de-ar fi fost să știu te-aș fi creat un dor, Profundul dor, frumos și calm, în blândul tău afect, În lupta inegala, grea, cu-al lumii imperfect, Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
abonată, la starea sufletului meu,jucând,după niște reguli,ce mă frământă,vorbind despre tine,aplecat peste lume,aruncându-le cărțile,imprimate cu... IV. ÎN PORTUL IUBIRII, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Marea clocotește, ca un cazan în prezența ta, gata să împrăștie, nisipul din adâncul ei atâta liniște fiind, doar când ești, de negăsit, numai eu știu, de câte ori m-am cufundat, în gânduri, ca să te găsesc, iar tu, de-atâtea ori, pe malul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
în gânduri, ca să te găsesc, iar tu, de-atâtea ori, pe malul mării, contemplai orizontul, luminat parcă, pentru tine, seara, păsări marine, trecând, prin dreptul Soarelui, îndreptându-se spre locuri neștiute, iar eu, amăgit de vise, ... Citește mai mult Marea clocotește,ca un cazanîn prezența ta,gata să împrăștie,nisipul dinadâncul eiatâta liniștefiind, doarcând ești,de negăsit,numai eu știu,de câte orim-am cufundat,în gânduri, ca săte găsesc, iar tu,de-atâtea ori,pe malul mării,contemplaiorizontul, luminatparcă, pentru tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
deasupra portalului și ferestrelor, dar și cu aticul în forme curbilinii, cu profile și decorații florale aparte care conturează lucarna, reprezintă locul din care a pornit ideea organizării Marii Adunări a românilor de la Blaj, dar și locul în care a clocotit vulcanul revoluționar care a erupt puternic în slujba idealurilor naționale. Pornind de la aceste aspecte, care fac din „Casa Avram Iancu” un monument istoric unic în țară, un grup de specialiști în istorie, oameni de cultură și patrioți târgumureșeni, au reușit
MONUMENTUL ISTORIC ŞI DE ARHITECTURĂ „CASA AVRAM IANCU” – TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380942_a_382271]
-
de mândri-am fi de toată strălucirea ta! Dar tălpile de plumb ni-s înglodate-n gravitații păstrând nădejdea-n aripile tale-nflăcărate pe care ni le-ai plantat de la-nceput în suflet. Noi ne-am jurat pe nimburile tale clocotind ca trupul greu să ni-l prefacem în lumină, spre a zbura cu propulsările ei spre focul tău de Ni-Fe-Si-Ma, trecând aprinși prin el, să te lăsăm apoi în urmă spre-a deveni la rândul nostru sori, poate mai mici
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
foc și gheață - fuge radial din ea însăși în toate direcțiile golului imens, nebun, absurd și de ne-nțeles, universul umflându-se ca o budincă infinită, cu stafide de stele în inima lui... Galaxiile - ceremonii gestante de focuri sacre abisale clocotind, flori cosmice cu nunți de atomi care dansează rotitor, căutând-se-ntre ele sau îndepărtând-se brusc unele de altele printr-o explozie armonică uriașă, dintr-o cumplită răbufnire autoconcepută a unui Punct cu densitate strânsă peste imposibil - de un
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
frânturi de viață prea bizare, Rămâi statornic acelor simțăminte milenare. E timpul totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E glasul care se aude-n noapte, deși sunt vuiete deșarte Pământul clocotește printre lumii incerte Știind că o singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să mergi mai departe! RIDICĂ-TE, IOANE ! Ridică-te, Ioane, ridică-te, Ioane! Și mergi cu tălpile iar pe
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PRIN GRĂDINA FRUMUSEȚII! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Prin grădina frumuseții ! Cântă seva din pământ În acorduri de vioară, Dând frumosului avânt La-nceput de primăvară! Clocotind de bucurie, Clopoțeii se răsfață! În clinchet de armonie, Se trezesc, din nou, la viață. Iarba verde râde-n soare, Spre albastrul necuprins. Este mare sărbătoare, Sufletele s-au aprins! În alai și-n flori cu clopot Înverzește pomul vieții
PRIN GRĂDINA FRUMUSEȚII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374635_a_375964]
-
gânduri și bătu în geam. Mona avea somnul chinuit și nu i-a trebuit mult să se trezească și să sară iute la geam să vadă cine-i acolo. Când îl zări pe tânăr, dintr-odată mintea ei începu să clocotească de furie. Deschisese cu zgomot geamul, doar ca să-l blesteme: - De ce-ai mai venit, trădătorule!... Ce mai cauți la casa mea?! Mi-ai jurat credință veșnică, ca apoi să mă trădezi! Du-te de aici! Du-te în iad
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
putut afla de la tine, scoțându-mi în cale o metaforă lămuritoare: Trupul sărutului S-a scăldat în lacrima Lui Dumnezeu Până a înviat a iubire Că-i crescu din umeri Aripi lungi și albe de înger Și-n sâni îi clocoteau Două gheme de foc stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
flori colorate, care reușesc să îi completeze ținuta. Abia când trăsura se oprește, îmi dau seama cât de repede a zburat timpul pe lângă noi, și o văd din nou pe însoțitoarea mea, cum începe să se agite, de parcă i-ar clocoti sângele din corp. Uimită, admir casa în fața căreia ne aflăm. Nu am nici măcar o idee unde sunt, și încep să cred că poate nu a fost o decizie prea bună să mă las să fiu, practic, răpită, însă nu pot
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă cântecul taraganatIn glasul femeiiCare-si plânge iubirea fără speranță!... XXVIII. ÎN ABIS, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015. Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
toamna sângerie ce-a venit Și n-ai să afli poate niciodată Ce fericit am fost că te-am iubit! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare viața noastră Ce-am visat-o din pruncie? Unde-s zilele senine Clocotind de bucurie? Unde s-a ascuns iubirea Ce ne-a legănat cândva Cu alaiul ei de doruri Ce nicicând nu-l vom uita? Spune-mi...oare unde-i visul Ce în viață ne-nsoțea Și-acea pace dulce, sfântă Ce în
UNDE-I OARE VIAŢA NOASTRĂ? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371450_a_372779]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA MEA-ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toarnă cerul cu găleata, Orizont de ploi și brumă. Adormită e speranța, Mustul clocotește-n spumă, Numai Cupidon agață Arcul iubirii în Lună! | Murmură frunza în copaci, Elegie de tristețe, Adio pentru ramuri dragi! © Maria Filipoiu 28.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA MEA-acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV
TOAMNA MEA-ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371512_a_372841]
-
acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo, femeie-cocor, dacă asta vrei să afli. Te vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu să străbați
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Locul central îl ocupă dascălul, un alter ego al scriitorului, în jurul căruia se țes destine într-un spațiu rural autentic, trăit. Prozatorul privește satul panoramic și îl umple cu frumusețe. Cu un limbaj delicat, cu eleganță romantică, scriitorul răcorește sângele clocotind al personajelor și mersul de neschimbat al satului cu descrieri de natură. Aceasta e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
ai fi mulțumit acelui Iisus, nu crezi? -Nu el m-a eliberat negustorule. Pilat m-a arătat mulțimii și poporul a avut în mână alegerea! -Nu mai spune! îl apostrofă Hasim cu ironie. Acela era poporul zici...O gloată nesăbuită clocotind de mânie împotriva unui om care nu a făcut nimic!...Ba am auzit că acest învățător pe nume Iisus era un vindecător și un om foarte blând. Iar procuratorul Ponțiu Pilat putea să scoată pe treptele pretoriului pe un altul
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]