914 matches
-
clarul lunii iar nasul său amușina adîncimile, aflînd sub pămînturi miresme de argint jilav și piatră încinsă. Simțea gazul metan subteran alungînd petrolul în susul versanților din pîntecele pămîntului, stivuirea damfului de vegetație putridă peste cel de sulf și de apă clocotită feruginoasă. Iar în zori Jerisena aflată în pat lîngă el, țipă trezindu-l: - Aici plouă în prostie, în prostie e secetă! Și eu care l-am visat - zise. - De unde știi că e el? - Are în coama părului acel fluture de
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
se hotărăște într-o zi să plece în inspecție... prin iad! Zis și făcut, se întîlnește cu Scaraoțchi care îi oferă un tur complet. Merg ei ce merg și ajung în "sală cazanelor" unde erau mai multe cazane cu apă clocotita, pline cu oameni care încercau să iasă afară. Din cînd în cînd, la cîte un cazan, un grup de draci îi loveau peste cap cu bastoanele pe cei ce încercau să iasă. - Ce se întîmplă aici? întreabă Sf. Petru. - Aici
BANCUL ZILEI: Zăpada de 30 de centimetri () [Corola-journal/Journalistic/67417_a_68742]
-
știam și că regele Yama se sastisise de mine până peste cap. Ca să mă facă să-mi mărturisesc vinovăția și să mă recunosc înfrânt, au întrebuințat cea mai parșivă dintre caznele îngrozitoare ale iadului, aruncându-mă în cazanul cu ulei clocotit, întorcându-mă pe toate fețele și prăjindu- mă ca pe un copan de pui vreme de o oră: e greu de pus în cuvinte cum mi-a fost durerea. Dracii m-au înfurcat apoi cu furcile lor și, cu mine
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cum poate mama cu mîinile ei mătăsoase și inele și talia ca un fir, cu fața albă brună frumoasă - cum poate ca să se apropie de foc, de materii în fierbere de otrăvuri tăișuri felurite primejdii, fluvii de untură fierbinte bulion clocotit focuri sub cratiți enorme stropi stropi arzători de dulceață. Mama uneori ținea focul în mîini, așa mi s-a părut.// Cît așteptam pînă să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
decât realism pur și simplu, născut din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care a văzut, în lumea amazoniană "un pârâu cu apă clocotită și un loc unde vocea omenească provoca căderi torențiale de apă." În altă parte, în sudul Argentinei, "vânturile polare au ridicat în aer un circ întreg. În ziua următoare, pescarii au scos în plasele lor cadavre de lei și girafe
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
spun bancuri cu liderul interimar al formațiunii, Klaus Iohannis, care candidează azi pentru funcția de președinte al partidului. Iată câteva dintre bancurile cu Iohannis, auzite printre participanții la Congresul PNL, conform stiripesurse.ro: Cum îi aduce nevasta lui Iohannis ciorba? Clocotită! Până se apucă el de mâncat oricum se răcește. ---------------- De ce înmoaie Iohannis pâinea în ciorbă? De lene să deschidă gura de două ori. ---------------- Cum latră câinele lui Klaus Iohannis: ”Noo, ham...”
BANCUL ZILEI: Bancuri cu Iohannis de la Congresul PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62031_a_63356]
-
deranjez iar. Dacă nu vă supărați, am să trec tot pe-aici și la întoarcere. La revedere, firicelelor! " (pp. 73-74); ,Te-ai pus vreodată în pielea unui morcov în clipa în care îl arunci cu nonșalanță în oala cu apă clocotită? Mereu mă gândesc la el atunci când mă strecor în cada cu apă caldă..." (p. 120); Îmi sprijin gâtul de marginea căzii, ca pregătită pentru descăpățânare, și aștept ghilotina să cadă. Într-un sfârșit, ea chiar cade, despicându-mi fruntea, lobotomizându-mă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă Într-o clipă clocotita Dintr-a timpului ursita. Ard și clipe-n insomnie. Nemurirea-i șir din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt unele momente privilegiate, în care profitând de câteva clipe îmblânzite și încetinite de către un firicel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
decât realism pur și simplu, născut din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care a văzut, în lumea amazoniană "un pârâu cu apă clocotită și un loc unde vocea omenească provoca căderi torențiale de apă." În altă parte, în sudul Argentinei, "vânturile polare au ridicat în aer un circ întreg. În ziua următoare, pescarii au scos în plasele lor cadavre de lei și girafe
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fapt, obsesii și rituri enervante avea mai multe. Când beam ceai împreună seara - ceai verde adevărat, făcut din pumni de frunze uscate, nu pliculețe cu pulbere - insista că ceainicul de porțelan trebuie mai întâi opărit pe dinăuntru cu puțină apă clocotită. — Uite așa, îmi tot arăta exasperată, verși un pic de apă, îi dai o mișcare circulară, rapidă, să se încălzească în interior, după care arunci apa și imediat pui frunzele și torni peste ele apa cealaltă. — De ce? întrebam descurajat. — Așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Prea Sfinția Voastră! Era cald. I se uscase gura. Porni spre casa parohială. Avea o cană de apă prin tindă. O să se întindă și o să se roage în gând. Luminat și înțelept o să fie când o să ia decizia. Găsi cana clocotită și apa mai puțină. Pentru câteva secunde, gândul negru îi încețoșă mintea și se mustră pentru scăparea sa. Porni o rugăciune în timp ce lepăda veșmintele. În al treizeci și treilea an al preoției sale în sat, în ziua întăi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
niște mogâldețe împușcate într-un panopticum de tir. După adierea molatecă de salcâm înflorit, o recunoscu pe Irina. Mirosurile celelalte, persistente și neplăcute ale spitalului, năvăliră din toate părțile, ca un vânt amestecat cu praf înecăcios și fum de smoală clocotită și-i șterse din nări savoarea Irinei, dar el știa că-i acolo, după răsunetul trezit în el, înglobând sensul tuturor lucrurilor dorite și al acelui răsfăț prelungit. Să nu mai faci asta. Puteai să mori, îl dojeni stins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spumele apei. Podul se găsea în partea cea mai lată a văii, constituind centrul satului, ce se întindea de o parte și alta a râului și pe câteva râpe alăturate. După aceea însă, valea, luînd-o în sus, se strâmta. Zgomotul clocotit și surd ce se auzea provenea de la un punct unde râul cădea într-o scurtă cataractă, îndoindu-se asemeni unui balot de mătase desfășurat. Nici o moară sau piuă nu exista prin aceste părți, apa fiind prea repede ar fi rupt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă vie amintirea izgonirii din munții Rodopi. Când auzeau de de-alde astea, sătenii se puneau pe blesteme iar popa cel bătrân, care-i mântuise din grele primejdii, tuna și fulgera în biserică, arătând pe zidul ei râul de sânge clocotit și dracii roșii ce-aveau să-i înhațe pe păcătoși după înalta Judecată. Unii flăcăi - umbla vorba că și unele fete - se duseseră totuși prin satele vecine, de cu seară, și înnoptaseră acolo. Se-ntorseseră schimbați și tăcuți. Era acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
busuioc. Se-ntrebă iar, cu un ultim finșor de gând, dacă se afla între preafericiți sau între păcătoși, dacă dăduse laudă lui Dumnezeu în geamătul și-n jetul lui fierbinte sau cântase un cântec drăcesc, într-o căldare de sânge clocotit. Din firișoru-ăsta se desfăcură câlți destrămați și norișori de fum ca dintr-o lulea, și flăcăul pătrunse în marea lui împărăție dinlăuntru. Se trezise cu părul zburlit în cap și pe brațe de un lung și jalnic urlet de agonie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
verde, grosolan și amenințător care se îngustă, cu efecte de concavitate și îngroșare a contururilor neașteptate, până ce deveni evident că este picior multiplu articulat al unei insecte. Așa că orașul și lumea din jurul său se adunaseră iarăși în punctul de aur clocotit al lupei mele filatelice pe care, în spațiul pe care-l măturam cu fundul pantalonilor de pijama, acolo, între ladă și caloriferul de sub fereastră, o apropiasem de ochiul meu drept. În cameră mirosea puternic a flori și a ierburi, îngrămădite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atârnau acum moi între picioarele marelui trup ce strălucea-n beznă, dar, la comanda nervului rușinos, puteau deveni o armă albă și-o armă balistică totodată, modelul tuturor armelor ce străpung, sfâșie, aruncă proiectile, foc grecesc și vase cu zmoală clocotită, inoculează venin și salivă mortală, dar și tămăduiesc, ca lancea lui Ahile, căci durerea și plăcerea sânt de asemenea un continuum fără ruptură, în nesfârșitul lanț al întrupărilor anterioare, Vînaprashta fusese de multe ori și femeie, așa îneît dragostea avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era mai bine să nu mai știi și să nu mai simți nimic decât să te pomenești deodată luat de niște draci și pus ca Gheorghe Doja pe un scaun de fier înroșit sau băgat într-un ceaun cu zmoală clocotită. Nu era glumă cu astea. Zmoala era ceva care arăta ca niște sloiuri negre, lucioase. La căldură se muia și puteai s-o întinzi ca halvița. Mirosea atât de bine, că-ți venea s-o mănânci, și nebunul de Paul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi simțit nici o durere... Iar apoi, ca în banc, ar fi venit Scaraoțchi și le-ar fi zis: "Pauza s-a terminat,/ Toți cu capul în căcat!" Dar, oricum, era preferabil să stai cu capul în rahat decât în zmoală clocotită. Și și mai bine era să mori și să fii mort, să nu mai știi nimic. Deși... parcă era mai bine totuși să trăiești, chiar și chinuin-du-te. Tot mai vedeai ceva, te mai uitai la altul din aceeași căldare, te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gură vorbind deodată în toate limbile pământești și îngerești. Un cap de leu cu coama de foc năucitor, arzând cu o furie nebunească. Un răcnet galben de leu, un țipăt sfâșietor de păianjen, în cele din urmă miezul de plumb clocotit al apelor acestui ecran pe care se proiecta istoria universurilor, cisterna de lumină din miezul miezului minții noastre, se epuiza, și un vid perfect circular, cât un vârf de ac mai întîi, apoi cât o monedă și-apoi cât o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
birou lucrând alături de colegii mei. Cum am putut pierde atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat și-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]