7,569 matches
-
Doar în Iași să fi fost așa ceva și la mânăstirea Neamțului, pe vremea lui mitropolit Iacob, care era oleacă de cimotie cu noi, de pe Ciubuc Clopotarul de la Mânăstirea Neamțului, bunicul mîne-ta, Smaranda, al cărui nume stă scris și astăzi pe clopotul bisericei din Pipirig. Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal știa puțină carte, ca și mine, și apoi a pribegit de-acolo, ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani, din pricina papistășiei
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
tot. întoarce-Te, izbăvește-mă!" Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului. Republica Federală Daniel Bănulescu, Statul de Nord & Statul de Sud, ediție și postfață de Nicolae Țone, cuvânt înainte de Z. Ornea, București, Ed. Vinea, col. "Nouăzeci", 2000. 406 pag. Lucian Vasilescu, Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară, cu o
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
nu s-a mai căsătorit și a ajuns o pictoriță celebră "în stilul tradițional japonez" și trăiește în Kioto împreună cu eleva ei, Keiko. La sfîrșitul anului Oki se urcă în tren (el locuiește în Kamakura, lîngă Tokio) pentru a asculta clopotele de la mănăstirile din Kioto, clopotele ascultate ani de-a rîndul la radio, și pentru a o întîlni pe Otoko pe care o văzuse fotografiată într-o revistă pentru femei. Totul ar putea fi o dramoletă, după cum spunea cineva, numai că
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
și a ajuns o pictoriță celebră "în stilul tradițional japonez" și trăiește în Kioto împreună cu eleva ei, Keiko. La sfîrșitul anului Oki se urcă în tren (el locuiește în Kamakura, lîngă Tokio) pentru a asculta clopotele de la mănăstirile din Kioto, clopotele ascultate ani de-a rîndul la radio, și pentru a o întîlni pe Otoko pe care o văzuse fotografiată într-o revistă pentru femei. Totul ar putea fi o dramoletă, după cum spunea cineva, numai că nimic nu aduce a dramoletă
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
urmă - al Concursului Internațional "George Enescu", pianistul Daniel Goiți știe să intre în intimitatea spirituală a muzicii maestrului; sunt culori ale sufletului care găsesc adecvate corespondențe timbrale în "Toccata și Sarabanda" din Suita op. 10, în evocatorul peisaj din tabloul "Clopote în noapte", din Suita a 3-a. De mai bine de jumătate de veac pianistul Valentin Gheorghiu se dovedește a fi un vajnic purtător... de mesaj enescian într-ale muzicii. Nu putem gândi Sonata a 3-a, "în caracter popular
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
în domeniile cele mai diferite, civilizație, cultură, istorie, societate, pe care nu doar le știe dar le și trăiește. Am ales pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești Ora unsprezece. La Mitropolie clopotele bat tare, cu bronzul vibrând - sunetele se revarsă peste oraș și în inimi în onoarea vitejilor căzuți la Mărășești. În semiîntunericul naosului, în fața icoanelor somptuoase cu chipuri care privesc în interior, ornate cu pietre prețioase, înaltul cler fastuos și solemn
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe lași, pe morți și pe cei vii. Dar care
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o extazie mîntuitoare, printr-o comunicare cosmică în cadrul căreia individul se livrează, fără de regret, universalului: "M-am așezat lîngă tine, viață/ Dar tu nu voiai/ Decît să plîngi cu ochii mei/ Să
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Oricât de frecvente, secvențele de critică socială dobândesc astfel, un caracter centripet, iar jurnalul își păstrează natura de derivație a unui eu liric." (Gh. Grigurcu, Poezia română contemporană, I, p. 55, Editura revistei "Convorbiri literare"). Am întrerupt aceste dangăte de clopot ale dezolării pe un cuvânt important: "slăbiciuni"... Victor Felea nu trece cu vederea nici propriile-i compromisuri sub vremi; pe 12 februarie 1977, el notează: " Spre rușinea mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Doamne ajută din țară, filmele lui Sergiu Nicolaescu erau difuzate, dublate în engleză, pînă nu se mai vedeau pe banda video, iar pe marele ecran ele erau reluate din motive de economie, în timp ce Reconstituirea zăcea la index, iar De ce trag clopotele, Mitică n-a fost niciodată difuzat. La concurență egală, după '90, Sergiu Nicolaescu a făcut aceleași filme de duzină, dar fără mare audiență, în timp ce Balanța lui Pintilie a făcut săli pline. Alte vremuri și, se pare, alte gusturi. Să zicem
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii din Maglavit, cu Noul Testament în mână și intonând rugăciuni, sub glasul înalt al clopotelor. Era el, cel dinainte, dar lipsit de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune să reconstruiască viața potrivit punctului de vedere pe care îl susține. Cum sunt în genere ficțiunile
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar nu și flacără, ș.a.m.d. Dicționarul, cu toate precauțiile necesare în fața unui instrument care nu-și propune și nici nu are cum fi exhaustiv, este util și pentru studii comparate ale limbilor
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Rodenbach, nota: Este un evocator al esenței peisajului flamand, pătrunzînd în sufletul lucrurilor, fără a fi descriptiv�. Cuvintele acestea se pot spune și despre micul roman. Povestea de dragoste din Bruges, a doua moarte e împletită organic cu �credințele și clopotele� orașului atotputernic, intenția declarată a autorului fiind aceea de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
14.00 , sâmbătă după amiază, Patriarhul Ierusalimului, cu tot clerul ortodox, iese din Altar, purtându-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
lumina primită de la Bunul Dumnezeu, pe care o aduna și o așează în vasul de aur. Această lumină nu arde atunci. Luând două buchete de lumânări, le aprinde din roua de lumină și strigă: „VENIȚI DE PRIMIȚl LUMINĂ!'' Deodată toate clopotele sună iar toată lumea este în extaz. Ți se pare că visezi! Lumea a primit Lumina Sfântă din cer! Mărire ție, Doamne! Mărire ție! Sfânta Lumină este un semn de îmbărbătare pentru creștinii ortodocși, care de-a lungul vremurilor au fost
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă. Matei Vișniec, deși nu este grandilocvent, deși nu transformă fiecare cuvânt într-un dangăt de clopot, utilizează limba română cu atâta precizie și siguranță încât o face să răsune clar în conștiința noastră, îi redă prestigiul de principal mijloc de comunicare. Cine ia în serios, azi, cuvinte ca "vax", "zău" sau "poftim"? Ei bine, iată aceste
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
am rugat să mă ajute. A umblat calm pe la tot felul de butoane...22.37. A pîlpîit de cîteva ori, a rămas fixat. O vreme. Pentru noi, pentru totdeauna. Cînd am ajuns acasă, ora era pe ecranul televizorului. Mare. Iar clopotele băteau. Am simțit, paradoxal, că sînt din nou puternică, curajoasă, că iubesc lumina și că ea se așează, iarăși, pe fața mea. Că intru, nu știu pînă cînd, în armonie cu mine și cu povestea mea. "NU VĂ FIE FRICĂ
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
mai mult incapabilă să scrie decât scriind. Un "Dumnezeule!" scurt mi-a scăpat de pe buze. Poate în astfel de cazuri criticul de film ar trebui să fie ceva mai literar și să pună mâna pe unicul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă. Care începe tocmai cu depresia ei pricinuită de faptul că nu mai poate scrie. La propriu, nu poate așterne pe hârtie literele care alcătuiesc un cuvânt... Creația ei literară explică multe dintre problemele insolvabile cu care se confruntă
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor la ceasul înserării argintat/ de sunetele clopotului bisericii romano-catolice/ clipe lungi petrecute în etajul cărților/ o sonată de Telemann eventual o sonată/ de Mozart (cu Clara Haskil la pian)// ce ți-ai putea dori mai mult bătrînețe?" (p. 488) Publicarea acestei foarte consistente antologii din lirica lui
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
literatura română, mai larg cultura română, de-a lungul vremii și acum, fără acești plămâni prin care să respire, să ființeze - micile reviste literare? Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
și mâna meacerșind trupul zilelor tale,s-au destrămat buzele tale negăsind cuvintepentru cântecul zilei.Privește altfel în jurul tău :disperate umbre își caută trupurile,... III. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016. Domestică Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult DomesticăTârziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult DomesticăTârziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm întârziați, apropierea.O țigară arde. Poemul e neterminat.Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine...... IV. ATELIER, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1844 din 18
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de femeie îndrăgostităm-au salvat de atâtea oriatârnam de buzele taleașa cum aș fi atârnat cu degetele încleștatede marginea lumiidiminețile acelea, le-am avut numai noi...... VI. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]