4,982 matches
-
să-ți citesc poemul pe care l-am scris stând pe băncuța de lemn din fața casei. Ți-am povestit, nu de multă vreme, de bolta cu viță-de vie ce se Întinde de lângă gard până sus pe acoperiș. Toamna, când se coc strugurii și frunzele capătă nuanțe atât de variate, Îmi place să-mi las sufletul legănat de nostalgie, și, mai ales, Îmbătat de parfumul strugurilor ce așteaptă mâini dornice la cules. Această atmosferă de basm m-a inspirat. Vrei să-ți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se putea întâmpla. Conștiința era de acord, dar sufletul o durea. El, sufletul, nu se putea împăca cu această pierdere. - Nu voi mai intra în ograda noastră nicicând, nu voi mai putea rupe strugurii pe care îi așteptam să se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să sărutăm hulubașul și să zicem „bogdaproste”. După ce bunica Dosia pleca pe la alte case, tata ne zicea: - Vedeți cum nu uită Maica Domnului de voi dacă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Maica Domnului de voi dacă ascultați? Ce bucurie, ce sentimente frumoase aveam în suflet! Eram atât de fericiți că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frumoase aveam în suflet! Eram atât de fericiți că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avem nimic ce da nimănui. Numai să nu rupă crengile și să zică „bogdaproste”. Erau, desigur, și de cei care îi ziceau batjocoritor: „Moș Antoane, și dacă nu vor zice „bogdaproste”? - Atunci știe Domnul, le zicea el. Când fructele erau coapte bine, de multe ori dimineața, mătușica Agripina culegea câte o torbiță și, când trecea cineva grăbit la muncă sau în altă parte, ea îi ieșea în cale și îi dădea o măsură bună de fructe pomană. Se trecură din viață
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și le cocea la foc în ulei cu puțină ceapă prăjită. Însoțit de mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună, ca în zilele de sărbători. De atunci, la noi în sat, când copiii întrebau pe mamele lor ce vor mânca astăzi, mamele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în brațe și aș dori să strig din depărtare și de peste ani: „Marie, Gheorghe,Veruță, Eugenie, Petre și Galina, lele Anișoară, Tudoriță și Serghei, Marie și Vladimir! Vă iubim pe toți și ne este tare dor de voi!”. Fiecare gospodină cocea pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și Vladimir! Vă iubim pe toți și ne este tare dor de voi!”. Fiecare gospodină cocea pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pâinea pentru familia sa în cuptoare acasă. Sâmbăta seara, în casa noastră se aduna atâta pâine și plăcinte proaspete și calde, de parcă aș fi copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copt eu în cuptorul meu. Fiecare din ele dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de toate, de parcă îmi veneau părinții, nu știam nici cum să procedez, nici ce să le zic. Ne ajutau cu tot ce puteau. Recunosc că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă și nouă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă și nouă, că poate în acea zi nu uitase de noi, ci era obosită... dar nu reușisem, căci chiar în acel moment auzim boc-boc în geam și cuvintele: - Deschide-mi, sunt vecina! M-am dus să deschid
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se născuse. Vecina se grăbea, își ceruse iertare că venise așa târziu și se îndreptă spre ușă. Copilul îi zise: - Eu te-am așteptat, tanti Genia! Vecina, care avea o inimă atât de bună ca și pâinea pe care o cocea, cuprinse copilul, îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cocea, cuprinse copilul, îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele mânuțelor, una de alta (așa făcea, și face și acum încă, când era mulțumit tare de ceva) și se culcă. Acum, peste mulți ani, vreau vă zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANA LUDUȘAN ZINZIN INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Mulțumiri Experiența australiană a fost cel mai frumos cadou din viața mea. Acolo s-a născut și s-a copt acest roman. Mulțumesc pe această cale prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fata asta a noastră nu e bine, nu e bine deloc. Da' eu eram cu grijile, cu casa, cine să stea să se uite după fleacuri. Îl întreb pe bărbatu-miu: "De ce să nu fie bine? Nu-ș ce are, da'coace ceva". Desigur a avut un necaz mare", spune Aide gânditoare. Da' ce năcaz să aibă, nu avea niciun năcaz, în servici încă n-o băgasem, că era tânără, de școală scăpase". "Și soțul dumneavoastră?" "El n-a putut răbda moartea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
foarfece, semn că jură să fie alături întru totul și de însemnele meseriei viitorului soț. O altă etapă a ceremonialului, îndeplinită cu religiozitate, fu aceea când li se oferiră mirilor două farfurii pe care se aflau câteva felii de pâine coaptă pe vatră, sare, ceapă, șuncă de porc și vin. Una dintre farfurii era așezată pe genunchii fetei, cealaltă pe cei ai băiatului, fiecare dintre ei mâncând din farfuria celuilalt. Avocatul urmărea cu un interes vădit fiecare scenă, mișcare, mimică, atitudine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la datorie pentru satisfacerea serviciului militar, unde îl prinde războiul și cade prizonier la ruși până în 1949. Bineînțeles că fetele de măritat din sat au pus ochii pe Miluț, așa îl dezmierda bunica Ilinca, de la diminutivul Vladimiruț, care era bine copt la cei 33 de ani, din care zece și-i petrecuse în armată, pe front în război și în prizonierat. Această pildă de sacrificiu uman nu a fost îndeajuns, căci au urmat apoi alți patru ani de captivitate în închisorile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ce avea să le ușureze parcurgerea materiei din anul următor. Aproape în fiecare seară se întâlneau pentru a petrece timpul împreună, sub ochii grijulii ai mamelor care nu renunțaseră la tutelarea fetelor fiindcă, după părerea lor, încă nu erau destul de coapte pentru a parcurge fără impedimente drumurile vieții. * Anul al doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea timpul pentru un program personal, de relaxare. De la cursuri alergau la masă, de la masă la clinică sau la vreun spital
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un ordin categoric al conștiinței sale, dar care așteaptă tocmai de la el această realizare. Dacă subiectul nu se conformează acestui ordin, el va continua, bineînțeles, să facă parte (În calitate de particula) din universul natural și va fi, Într-un anume sens, „copt” de către acest univers a cărui acțiune el o va suporta, dar nu va acționa În realitate el Însuși, el nu va realiza propria sa natură; el va trăda cu atât mai mult legea imanentă a propriei sale ființe, ipse se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]