9,031 matches
-
toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lasă să le-auzim. întrebări mă voi trezi vreodată din somnul acesta cu ochii deschiși? oare lumea se va goli cu totul între somn și trezia mea? îmi voi regăsi intactă greutatea trupului? din ea lipsi-va visul sau doar coaja lui? pe cine voi găsi la marginea treziei? ce dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea sărată din creier cu degetul ce-mi va arpegia în vis cântecele miraculoase cu trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dă-mi un semn, născocește o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
n-are șapte vieți în pieptu-i de aramă. Cel mai ades, are abia jumătate dintr-una, pe care o investește, sîrguincios, în volum după volum, așa încît pe toate le acoperă, pînă la urmă, făcîndu-te să i le recunoști, aceeași coajă. Iar exercițiul-supliciul schimbării la față l-au făcut și îl fac prea puțini. A. E. Baconski e unul dintre ei. Dacă din răscolitoare dezamăgire sau din simțire oportună, istoria literară rămîne să mai dezbată. Cert este că a făcut dintr-
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
cu ceilalți, pentru prima dată în numele eului. Și-n numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care poate fi și a felului de-a gîndi poezia, în care, egal, gospodine pot să arunce "coji de cartofi sau frunze de morcovi", dar și "hîrtii colorate spre care înoată/ Peștii verzi ai adîncului." Așa curge, cu apele fără nume, și Fluxul memoriei. "Și ca fluxul pe plajele galbene/ Îți crește-n suflet propriul tău trecut...". Un
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
filologică aplicată limbii grecești seamănă cu încercarea de a resuscita un cadavru doar pe seama stratului inert al literei îmbălsămate. Suflul viu nu poate fi suplinit de tehnica seacă a unor distincții lexicale, și asta fiindcă sursa gîndirii nu stă în coaja efemeră a unor vocabule coruptibile, ci în reprezentarea mentală pe care niște oameni, alcătuind o comunitate, o poartă simultan în mințile lor timp de cîteva generații. Cînd reprezentarea mentală se schimbă - e vorba de paradigma pe care o împărtășesc oamenii
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
n-am făcut în volumul de teatru. Mi-e teamă că acum vreo sută de ani eram ceva mai vii intelectual - Te ocupi de o colecție de cărți de știință. Am citit cu delicii câteva din ele, Universul într-o coajă de nucă, Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, Doar șase numere și, mai recent, cartea lui Gamow despre Minunata lume a domnului Tompkins... Ai făcut o facultate de fizică, ai doctorat în fizică. Cum se împacă sau se
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
grețos sau inform ajunsese până aici, devenind, după ce vulturii își făcuseră și ei datoria, un terci cenușiu, acid și mort, plin de schelete de pește perfide în care lopețile ricoșau. Cu pieptul gol, cu batiste la gură, cercetând becurile sparte, cojile de pepene, bucățile de ziar înroșite de betel și tampoane menstruale aproape calcinate, ne țineam respirația și căutam o urmă. Regăseam în gunoaie un fel de imagine redusă a structurii orașului. Sărăcia nu produce aceleași deșeuri ca bunăstarea; fiecare nivel
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Ele reflectă mișcarea din spațiul conștiinței, parte a mișcării cosmice. "Și, cu toate acestea, succesiunea valorizărilor nu are Ťnimic arbitrar și impersonal, - este, cel puțin foarte des, o demonstrație că în noi există niște forțe motrice vii, care înlătură o coajă. Negăm și trebuie să negăm, fiindcă în noi vrea (subl. aut., - n.n.) ceva să trăiască și să se afirme, ceva ce, poate, nu cunoaștem încă, nu vedem încă!ť Vibrația internă sesizată de filosof în această permanentă schimbare și devenire
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
în sala unde un ospăț avuse loc./ Dar încremeniți rămase și Iaurta și Languedoc:/ Căci în jur dă mese-ntinse pline dă a lumii blagă,/ Tave cu fripturi, banane în ciorchini, măslini și bragă,/ Grele cupe cu cotnaruri, cozonaci cu coji dă zahăr,/ șed boiarii-n hăinuri scumpe, șade mahăr lângă mahăr,/ Însă toți sunt ca de abur, încât poți vedea prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va bănui,/ Căci e miezul lumii estii globul dulcii poesii./ Ei sunt sfera cea uscată ce ne-ncungiură cu totul/ De-și închipuie că-n mânuri ne-a coprins cu tot despotul,/ Dar subțire
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
ape/ Ce să prinde-n frunzi dă sălcii când sunt zorile aproape./ Trec stăpânii lumii estii și îi hăpăie țărâna,/ Cari vrut-au să domnească-n veci de veci și totdeauna,/ Trec și nice-o dâră lasă preste unde au trecut./ Coaja prima putrezește lăsând sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte chipurile de temut./ Doar în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată care Zoe-afară-o dase/ Dăschizând nițel fereastra
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te aștepți mai puțin. Pianistul Jack Stemper și band-ul său (Marc Abrate - saxofon, Tom Hensold - drums, Andy Navarro - chitară, Nick Kuyper - contrabas) m-au făcut să devorez când coaja unor teme celebre din repertoriul jazzistic, lipsită de miezul unor personalizări ritmice ori armonice, când mierea lor, jam-session-ul mijlocit de ele și, astfel, să constat împlinirea și nu destrămarea ascultătorului. În general, trupele de jazz-rock americane dezvoltă traiecte analoge: intră
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
putea veni decât în număr mic (spre deosebire de parlamentari, ei chiar lucrează!) și că nici măcar diferența de fus orar nu a fost luată în seamă. Învinșii de la 19 fac o enormă prostie patinând pe o astfel de realitate, mai alunecoasă decât coaja de banană. Studiile de psihologia maselor arată limpede că majoritatea tăcută s-a supus întotdeauna voinței minorității active. Evident, în cazul de față numai de minoritate nu poate fi vorba, când votul vine din partea a multe milioane de oameni. Dar
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau mai la o parte și spărgeau și ei semințe și o făceau normal, fiindcă aveau toți dinții în gură, scuipându-le delicat în palma îndoită în
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
zice Michel. N-a intrat decât în hol, mamă, spuse Thérèse. — Da’ eu am auzit cum se duceau doi spre bucătărie. Și nu erai tu, tu erai sus. N-am putut să-l alung fără să-i dau măcar o coajă de pâine, interveni iute Charlot. Prea ar fi fost inuman. A plecat pe ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
câteva bomboane de pom și mini-ciocolata Făgăraș, o Gumela în care ne rupeam dinții, Eugenia, turtă dulce pietrificată. Era cadoul de sfârșit de an pe care regimul îl făcea clasei muncitoare: punga de la sindicat. Adulmecam îndelung portocala, îi ronțăiam meticuloși coaja, curățam cu limba resturile de ciocolată de pe staniol, rădeam cu dinții crema din Eugenii și apoi ne holbam la sași. Sașii primeau și ei, pe lângă punga de la sindicat, pachetele din Germania. Odată cu ele, în lumea noastră cu Eugenii și Gumele
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cumpăra „vărsată“ în fiecare duminică de la „restaurant“ cu găleata de plastic de 5 litri, atunci când țiganii nu se mai atingeau de ea pentru că li se părea prea mizerabilă, la bananele de care aflam că s-au „băgat“ atunci când le vedeam cojile aruncate în fața curților țiganilor; anii ’70-’80 cu cozile la Biblioteca Americană, la Biblioteca Franceză, pentru a vedea ce nu ar fi trebuit să vedem (Officer and Gentleman, Woodstock Festival etc.), cu Newsweek și Time Magazine pe care le cumpăram
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de alergat până la tine, pronunți dintr-o suflare toate cele șase vocale din kusunda, ca pe o vrajă unică, mănânci o optime de măr sălbatic, cu miezul auriu curgător, nmn. șase în al treilea loc: e timpul curățării legumelor de coaja lor roșie, portocalie, verde, galbenă sau maro nie, e timpul șlefuirii fructelor și legumelor dar și a pietrelor, din care să faci statuete delicate, cu nume simple: bucuria, zâmbetul, râsul, dorul, speranța, așteptarea emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am mâncat și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor verzi cu zorile cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da. nouă în primul loc: înainte de a pleca, înghite toate motivele tale de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
important să îți dezvolți abilitățile, să crești capacitatea de producție a grădinilor suspendate ale dragostei tale, în așteptarea fagurelui suflețelului tău. șase în al treilea loc: visezi că mergi până la dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur, de lângă mijlocul cuibulețului tău curat, unde citești scrijelit pe coaja trunchiului un mare secret. când faci ochi, nici nu te speli pe față, nici nu pui straiele de muncă pe tine, dai fuga și găsești cu adevărat scrisă metoda căutată de tine pentru cultivarea unui material din proteine naturale, moale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de dedesubt, tu nu mai auzi nimic, nu mai simți nimic, vei avea noroc, nimic nu te va lovi, luna te va tatua cu lumina ei argintie pe umeri, vei deveni statuie pentru un timp, de cristal, de nectar, de coajă de nucă, ești ferită, ai noroc. șase în al cincilea loc: întărește-te în așteptarea ta, înțelege că totul se schimbă, avioanele devin biciclete, bicicletele devin poeme, poemele fac de gardă, ține garda sus, sprijină te pe piciorul drept, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]