4,113 matches
-
de una ca asta, primarul și-a făcut, pe nepusă masă, apariția. Lumea l-a luat, de îndată, la rost, reproșându-i faptul că le neglijează siguranța publică, și, că, găinariihoti, își fac de cap, deposedându-i, în special, de cocoși. El a prins a se apăra, argumentând și desvinovățindu-se: ce pot să fac, singur, pe plan local, dacă nu sunt ajutat , de către cine este în măsură să mă ajute? Cine? Județul. Cum vine asta, l-a întrebat careva. Guvernul, județul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și a plecat la mare. După cum, are concediu două luni, iar acum suntem în iulie, el se va întoarce abia prin septembrie. și, până atunci, ce ne facem? Că hoții ne mămâncă și pe noi, nu doar găinile, nu doar cocoșii. Asigurați-vă singuri protecția. Altă soluție nu văd. Între timp, cocoșul de pe casă a fost recuperat, de către pompieri, și înmânat bătrânei, hotărând să nu-l mai lase liber. Părintele turiștilor N-ar fi vrut să se ocupe, în viață, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acum suntem în iulie, el se va întoarce abia prin septembrie. și, până atunci, ce ne facem? Că hoții ne mămâncă și pe noi, nu doar găinile, nu doar cocoșii. Asigurați-vă singuri protecția. Altă soluție nu văd. Între timp, cocoșul de pe casă a fost recuperat, de către pompieri, și înmânat bătrânei, hotărând să nu-l mai lase liber. Părintele turiștilor N-ar fi vrut să se ocupe, în viață, cu ce sa ocupat, dar așa a fost să fie. La vremea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar în cameră, apoi m-am gândit să-l scot afară și să-l arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al lui Enescu. Vorbind și despre spectacolul Operei Române din București, criticul se-ntreabă dacă montarea aparține lui Enescu sau lui Ionescu ( regizorul)? Interogație falsă, de mirare la un muzicolog cu vechi state, cum e semnatarul studiului : e la mintea cocoșului că opera Îi aparține lui Enescu și spectacolul lui Petrika Ionesco. Ce-ar fi să ne mai punem și Întrebarea : Scrisoarea pierdută aparține dramaturgului sau regizorului? Da’ Traviata - lui Verdi, ori lui Zefirelli? Un coleg, dornic de publicitate, vorbește despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
leneș, nu?!... O invitație la un club din Capitală, apărută-n presă, sună cam așa :” DRAGOBETE - iubește românește! Spune măcar pentru o seară Te iubesc! și nu I love you!” Și ca oferta să pară convingătoare, e ilustrată cu un ...cocoș ! Hm... Cu riscul de-a părea un Învechit, declar cu mîna pe pipă că niciodată În viață nu i-am spus cuiva I love you! Nici măcar unei englezoaice ! Da’ nu vă luați după mine, că-s atipic... Finalul unei cronici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alea...", face madama, țuguiindu-și buzele, nemaiputând de atâta preocupare vizavi de soarta mea. "Și cum adică? Pentru faptul că băiatul ăsta a absentat o zi de la școală să anunț poliția? E un gest exagerat, ce naiba!" Păi, nu? E la mintea cocoșului. Dar găina asta o putea să priceapă? Mă rog, acum așa pare", consimte baba. Da', oricum, rămâne o chestie ciudată. Ciudată rău de tot, nu așa..." Parcă și văd alea trei puncte de suspensie din finalul spuselor lui madam Săvulescu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de nevastă. Da. Norocul lui, porumbeilor, a fost că, chiar și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General, care, chiar dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poartă. Măi, da’ aprig mai ești! Aprig, neaprig, da’ știu una și bună: de azi înainte, nu mai sunt cărăuș și gata! Iar marți poate te pune satana să întârzii sub ogheal, Pâcule, că te... Nu-ți fă griji. Când cocoșul a cânta a doua oară după miezul nopții, eu sunt la poarta ta... Cu boulenii de lanț. Așa să faci, Pâcule! Până atunci, însă, să trăiești! Să trăiți și voi - a răspuns, ridicând ulcica cu vin. Au băut cu năduf
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai făcut să râdem. Da’ nu-i drept ce am spus despre Pâcu? Îi drept. Chiar peste măsură de drept - a apreciat Hliboceanu. Dacă-i așa, atunci pot să spun și despre moș Dumitru că nu avea nici un fel de cocoș năzdrăvan. Toate cele spuse de el erau lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cocoș năzdrăvan. Toate cele spuse de el erau lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță, în râsul cărăușilor. Când era tânăr, Mitruță. Acum îi clapon sadea - a completat Cotman, în timp ce râsul cărăușilor a început să curgă în hohote. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucruri pe care le știe orice gospodar cu scaun la cap. Dar vouă, cum vă cam lipsește scaunul - cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță, în râsul cărăușilor. Când era tânăr, Mitruță. Acum îi clapon sadea - a completat Cotman, în timp ce râsul cărăușilor a început să curgă în hohote. Și se mulțumește cu firimituri. Adică ce-i spune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță, în râsul cărăușilor. Când era tânăr, Mitruță. Acum îi clapon sadea - a completat Cotman, în timp ce râsul cărăușilor a început să curgă în hohote. Și se mulțumește cu firimituri. Adică ce-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se mulțumește cu firimituri. Adică ce-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
despărțit cam târziu. De!... Ca oamenii... După ce mi-o înjumătățit un butoi cu vin, ha ha ha! - a intervenit moș Dumitru vesel. Până am ajuns eu acasă, mai că era miezul nopții. Ei! Închipuiește-ți că la al doilea cântat al cocoșilor aud bătăi în poartă. Înjurând ca la ușa cortului, am ieșit afară... Și... cine crezi tu că era nebunul care bătea mai să-mi dărâme poarta și alta nu? Pâclișâtul ista de Dumitru. Asta n-ar fi fost mare lucru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ușor. Era o liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca o părere - a pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul. Nu cred că era al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca o părere - a pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul. Nu cred că era al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o părere - a pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul. Nu cred că era al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a contrat moș Dumitru. Dacă-i așa,atunci m-am liniștit. Liniștit, neliniștit, povestește mai departe! Numai ce am ieșit din grajd și prin puful fulgilor a ajuns din nou un zvon de cântec cocoșesc. „De foame ori de sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit să umple și el firea adormită cu un zvon...” gândeam eu în timp ce intram în casă să-mi încălzesc nasul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gândit să umple și el firea adormită cu un zvon...” gândeam eu în timp ce intram în casă să-mi încălzesc nasul... După un timp, am ieșit din nou afară, să mă satur de priveliștea albă. Și să nu credeți voi că cocoșul dormea. Nuuu. O luat-o de la început cu cântatul. „Cântă și el de chindie sau...” Dar n-am apucat să-mi termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu. A sărit ca ars, să vadă ce-i. Rănitul tocmai încerca să se întoarcă pe o parte, dar nu-l ajutau puterile. Ei! Da’ ce facem? Vrem să plecăm la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]